Arhive zilnice: 18 aprilie 2012

A 16-a luna cu bebe

Standard

Luna asta a inceput sa manance singura cu furculita. Am fost inmarmurita. Un zambet tamp imens mi s-a asternut pe fata. Daca de 7 luni incerc sa o conving sa manance bucatele la masa si nu vrea, le arunca de nu se vad, in schimb fura ca un pirat orice bucatica de mancare de pe farfuria mea atunci cand mai mananc in sufragerie, ei bine, intr-o zi a dus mandra ca o doamna furculita plina cu mancare la bot. Ce incantata am fost eu, dar ce incantata a fost ea! De atunci exerseaza in fiecare zi, ba cu lingurita ei, ba cu ce cu care o hranesc eu (cred ca zice ca aia e mai plina :D). Si pentru ca a invatat sa manance cu furculita (adica ocazional mai prinde si mancare in ea), a acceptat in sfarsit sa manance bucatele la masa. Rosie si ceapa verde, ce nu mananca veci pana acum.

Tot luna asta s-a hotarat sa adoarma singura la pranz. O duc la ea in camera, punem melodia de nani la telefon, tragem draperiile, o asez in pat, pun o paturica pe ea, i-l dau pe Cuti, zambeste, imi intoarce fundul si se culca. Uneori mai canta pe acolo prin pat pana adoarme. Dar fara mine.

In schimb seara nu mai e asa de bine. Din luna aia cu dureri de dinti/irascibilitate de la mutari si vaccin sau ce-o fi avut, nu mai vrea sa adoarma singura seara L. E si vina mea ca n-am mai incercat si o pun doar cand e adormita in patut, ceea ce inseamana ca fie a) se trezeste in timpul permutarii fie b) se trezeste dupa primul ciclu de somn si urla ca nu stie cum a ajuns acolo, asa ca tot trebuie sa ma duc la ea sa o linistesc. Asa sau daca o pun in patut trebuie sa stau cu ea pana adoarme. Ceea ce evident ma face sa pierd cea mai interesanta parte din Masterchef, de exemplu :D.

Apropos de Cuti de mai sus, e noua ei dragoste. Ei ii plac plusurile (mie not so much, dar a primit cateva si nu era sa le arunc), in sensul ca le ia si le iubeste, isi lipeste fata de ele, le pupa etc. Ei bine, intr-o  zi eram prin Ikea cu mama si cu ea si ne fataiam pe acolo. Copilul era destul de plictisit, ca era imobilizata in carucior, not her ideea of  fun.  Ea de fel e mega giga terra fan catei, sunt animalele ei preferate, e in extaz cand ii vede pe afara (are chiar un prieten in parcul mare care se lasa smotocit-doar de ala se apropie, pe restul ii studiaza de la distanta, nu i se par safe). Ei bine, in Ikea adusesera vreo enspe feluri de plusuri cu catei. I-am ales unul si i l-am aratat (ea nu-i observase ca erau claie peste gramada). Deci ce fataaaaaaaaaa a putut face cand l-a vazut pe cuti, toata s-a luminat. L-a iubit din prima (de obicei ii ia ceva timp sa iubeasca un plus nou), nu i-a mai dat drumul pana acasa. Si asa cum spuneam mai sus, cu el doarme :).

Stiu ca multi copii la varsta ei par a intelge tot, dar mie sincer nu mi se pare, intelege doar cand vrea sa inteleaga ceva, gen stai sa-ti pun agrafa (ii convine ca o enerveaza parul ce-i intra in ochi) hai la tobogan, hai sa mancam. Dar de exemplu nu intelege de ce trebuie sa ii schimb pantalonii inainte de a merge pe afara asa ca protesteaza, sau daca o rog sa-mi dea o jucarie ma ignora intr-un mare fel.

Nu stie sa imi dea un anume animal dintr-o multime de animale, nici macar pe cuti, dar ii recunoaste la TV.  Si e dornica sa invete, cand citeste o carte, iti arata cu degetul sa ii spui ce e si zice ATA, ATA?

Ultimul cuvant invatat (pe langa deja cunoscutele mama, tata, papa, pa, ete) e bebe. Si ne-a zapacit cu bebe. Cand l-a invatat vreo 2 zile numai in bebe, baby, bebe (zis cu un fel de accent italian) ne-a tinut. Si ni-l arata in toate revistele, la mine pe laptop (unde e un colaj de vreo 40 de poze cu ea), peste tot pe unde zareste vreun bebe=orice copil, nu doar bebelusi :D, catre reflexia ei din geam etc.

De mers tot nu merge singura, pentru ca nu vrea. La fel cum se incapataneaza sa nu se aseze singura, desi ne-a aratat ca poate. Prefera sa chitaie juma de ora pana se milostiveste cineva sa vina la ea. Iar de mers, merge si singura cativa pasi dar doar daca e extrem de neatenta si interesanta de altceva, astfel incat sa uite ca nu e tinuta. Cum realizeaza ca a mers singura se opreste si asteapta sa o preiei, oripilata de ce-a putut sa faca.

Partea negativa a acestei luni a fost ca a racit, dar a fost o raceala usoara. A avut febra in prima zi, i-am dat Paracetamol si Nurofen (vreo 2 doze din fiecare) si noaptea i-am pus niste sosete cu apa rece ca mi s-a parut mie ca e fierbinte (nu mergea termometrul pe care il aveam). Apoi n-a mai facut febra, a tras de nas si a tusit putin. Iulia a zis sa-i dau ceva sirop de tuse si ceva pentru nas doar daca behaie serios sau daca nu poate sa respire si ii atarna mucii pana la barbie (scarbos, stiu :D). Dar n-a fost cazul asa ca n-a mai primit nimic. Nici eu nu iau nimic cand sunt racita. Thus, suntem ok.

Tot la not so happy trec si partea cu crizele de afect. Daca vrea mata sa faca ceva si tu nu o lasi din cine stie ce motiv, s-a terminat, urla. La fel si daca un copil din parc vrea sa ii ia jucaria ei sau o jucarie cu care se joaca ea in acel moment (ca urmare, tot a ei). Dar stiti cum urla? Ca mai toti mai chitaie prin parc. Fratilor, a mea URLA! Cred ca o aude si mama de la 400km. De mica urla asa, nu s-a schimbat. Inca ne acomodam cu crizele de afect si nu stiu daca procedam bine intotdeauna. O mai consolam, o mai ignora, unul o ignora, altul o consoleaza :D, e cam varza abordarea, trebuie sa ne perfectionam rapid pana la the terrible twos care se apropie cu pasi rapizi. Din pacate, pentru ca inca mi-e groaza de intorsul de scarbici.

Progreseaza totusi si cu jucariile. Asta iarna era cam singurul copil din parc, asa ca se juca singura cu mai toate jucariile. Ei bine, cand a venit primavara cu garla de plozi, astia au inceput, evident, sa se joace cu jucariile de prin parc. Maaaaaaaare greseala, din punctul gazei de vedere alea erau jucariile EI, asadar nimeni nu avea voie sa le atinga. Si da-i si urla cand venea un copil sa se dea cu ea in balansoar. Va rog imaginati-va fetele celorlalti parinti. 😀 Acum e ok, ii lasa cu marinime sa se joace si ei.  In rest, ii studiaza cu mare atentie pe toti ceiallati copii, uneori le imita miscarile (de obicei cand fac cate-o prostie, evident, gen pus nisip in cap). Care apropos de nisip, l-a descoperit. Asa ca nu prea ne mai plimbam prin parc, merge tinta la groapa cu nisip si se joaca acolo cu lopatelele si ceilalti copii. I-am gasit nisip si-n pampers. Nu imi explic cum a reusit.

Actvitatea lunii e insa de departe lucrul cu inchizatorile de la carucior, zilnic exerseaza, pana le inchide, apoi iar o ia de la capat, e fascinata de inchizatori. Evident ca jucaria aia de la Imaginarium cu 7 sisteme de inchidere la borcane o ignora cu desavarsire in ciuda pretului astronomic pe care l-am platit pe ea.

Cam asta a fost luna a 16-a. Sper ca ati avut un Paste fericit, ca tot am primit zilele trecute un mail publicitar cu titlul „PASTI FERICIT”. Nu, nu era poanta.