Mama isterica

Standard

Ieri, la plimbarea prin parc, am depistat o mama isterica.

Sigur le stiti, sunt cele care spun Nu alerga, Nu pune mana in nisip, Nu vezi ca te murdaresti?, Mai copile mai, ce e in capul tau, bla bla. Le-ati depistat prin parc, nu?

Ei, mama asta blonda avea un baietel cred mai mare cu putin ca Sara, adica umbla dar nu vorbea (inca nu-mi dau seama exact ce varste au ganganiile astea). Si copilul era explorator, alerga aici, alerga acolo, se aseza la groapa cu nisip sa se joace cu lopatica Sarei, in secunda doi o lua din loc.

Sincer va zic, deja m-am imunizat la chestiile cu Nu in sus Nu in jos, nu e voie aia, nu e voie ailalta.

Mamica asta in schimb mai facea ceva, trantea copilul. Nu stiu cum sa va explic. Il brusca. Nu-l lovea, nu, il brusca, cred ca asta e cuvantul. Cand a vrut la nisip i-a spus intai ca nu e voie si a incercat sa il ia de acolo apoi l-a trantit pur si simplu in fund si cand a inceput sa urle a urlat la el ca de ce plange ca a obtinut ce a dorit.

Apoi cand a plecat de acolo iar l-a luat si l-a strans asa de manute tipand la el. Si de fiecare data cand facea ceva ce nu corespundea planului ei il indesa asa, il impingea, of, intelegeti ceva?

Evident ca era super nervos si agitat copilasul ala, imi venea mie sincer sa ma duc la ea si sa o scutur putin sa o intreb de ce mama ciorilor face asa cu propriul copil (era al ei, nu era bona, nu ca bona ar fi avut o scuza).

Voi ce faceti in situatiile astea? Instinctul meu imi spune sa ma duc si sa ii zic vreo 2 unui astfel de element, ca om nu pot s-o numesc, dar pe de alta parte am fost cu atentie invatata sa nu-mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala si cred ca ar fi deplasat. Dar nici asa parca nu e ok, sa imi stea mie 2 zile un nod in gat gandindu-ma la copilasul ala amarat si la faptul ca n-am facut nimic sa-l ajut.

Reclame

10 răspunsuri »

  1. Sa stii ca si mie mi s-a intamplat de mai multe ori :)) eram o data la o cofetarie cu niste colege de liceu si era si o mamica cu un baietel de maxim 5 ani, sa zic.. si copilul nu putuse sa manance toata prajitura, etc… si ma-sa se tot chinuia sa il indoape si cu restul de prajitura ca ea a platit prajitura aia, nu arunca banii, asa ca sa puna mana sa manance.. copilul se tot maraia, era si alintat, ca pe el il distra ca mamica avea nervi si se chinuia sa ii bage prajitura pe nas. la un moment dat se enerveaza tipa asa tare, ca incepe sa ii dea cu lingurita peste frunte, ca e un prost si imbecil, ca nu mai vede la prajitura never ever!!! Noi ne uitam ca curcile in crengi.. si dupa ce a platit, a plecat cu copilul si efectiv il taraia dupa ea.. il tinea de o mana si ala se taraia pe jos pe varfuri, si urla de parca i-ar fii scos rinichii.. Pe bune, eu am luat multa bataie de la ai mei.. in public.. in special cand eram pe la rude sau ei pe la noi, taica-miu avea o satisfactie morbida sa ma loveasca si sa ma umileasca pentru orice fleac.. mai ales atunci cand ma bagam si eu in discutia „oamenilor mari” .. asta ca stiu ce inseamna… si nu imi voi bate niciodata joc de copilul meu cum isi bateau ai mei joc de mine..

    Apreciază

  2. Sinistra faza cu prajitura :(. Iar cu bataia la parinti, cred ca era o moda, modul de parenting hip la acea vreme. Ai mei nu ma bateau (mama mi-a dat o data o palma pe balcon, tin minte si acum, si la fel tata, o singura data mi-a dat o palma la fund; evident ca nu retin si ce facusem eu :D), dar toti ceilalti copii din jurul meu luau scatoalce la ordinea zilei. Sper sa tinem minte cat mai multe chestii de cand eram noi copii atunci cand ii crestem pe ai nostri 🙂

    Apreciază

  3. Ma, eu nu fac nimic in situatia asta. Singurele situatii in care am intervenit (inclusiv fizic, sa iau nebuna de pe copil) au fost cele in care copilul agresat era al altei mame.

    De ce nu fac nimic? In primul rand, pentru ca plozii altora nu-s jobul meu. Eu am propriul copil pentru care sunt responsabila, ei le au pe ai lor, fiecare si-l creste cum crede, ma rog. Apoi, pentru ca urasc mamele cate vin sa-mi dea sfaturi necerute. Fie ca sunt din gama „vai, cum il scoti fara caciula?” fie, dimpotriva, din categoria „cum ii dai croissant, pai tu stii cat de nesanatos e si cate chimicale are, copilul meu nu mananca decat hrisca incoltita”, reactia mea spontana e „da’ ce te f*** grija, madam?”. Probabil ca fiecare dintre ele considera ca sfaturile pe care mi le da sunt bune si aia e calea de urmat, probabil ca sunt si ele sincer indignate de comportamentul meu ‘criminal” la adresa copilului, dar pe mine ma enerveaza groaznic. Eu, cand vreau un sfat, il cer. Nu consider ca stiu tot sau ca sunt „mama anului”, vazusi ca zilele trecute aveam dileme pe care mi le-am exprimat public, dar bagatul in treaba mea pisses me. Asa ca incerc sa aplic si eu ce astept de la altii/altele.

    Apoi, nu ma bag intr-o situatie de genul asta pentru ca habar nu am care e povestea din spatele povestii. Poate mama respectiva are un copil mai mare internat la Fundeni, poate ea are o problema serioasa, poate a facut copilul cu un cretin care o inseala si o bate, poate in celelalte 364 de zile ale anului e o mama exemplara si acum a clacat. Uneori o poti da in bara big time cu o chestie de genul asta. Asa ca prefer sa nu ma bag. Daca e cineva apropiat, atunci da, incerc sa-mi dau seama ce se intampla de se poarta asa, ii sugerez diverse solutii, chiar si ajutor de specialitate, ma rog. Dar tot nu i-as tine o predica. In general mamele care reactioneaza cum spui tu sunt cele in pragul unei caderi severe, din diverse motive. Nu ajuta pe nimeni (nici macar pe copil) sa le culpabilizezi suplimentar.

    Nu incerc sa le iau apararea, no way, spun doar ca, in general, daca te duci si le tii un discurs moralizator, nu rezolvi nimic. Nu se va schimba nimic numai pentru ca ii bati tu obrazul in parc. Ori va respinge speech-ul tau, chiar si politicos, dar il va respinge, ori torni doar niste gaz pe foc daca e oarecum constienta ca nu face bine dar, din diverse motive, nu se poate controla.

    Apreciază

    • Da, asa reactionez, cum spuneam, nu mi se pare ok sa ma bag in viata ei, iar in parc chiar nu am dar niciodata vreun sfat. Si nu era vorba de mancat bio sau infofolit, la astea chiar e aiurea, e vorba de inghiontit un copil :(. Tot mi se pare aiurea, sincer si pentru sanatatea mea mentala, ca ma roade imaginea copilului ala. Dar e si asta o metoda, o sa ma gandesc ca in restul de 364 de zile ale anului e cel mai fericit copil ever 😀

      Apreciază

      • Mai, chiar se poate intampla. Prietena mea, intr-o perioada in care aflase ca ta-su are cancer, ea va fi disponibilizata si fiu-su era ca al meu acum, nu te puteai intelege cu el neam, i-a tras doua palme. E inutil sa spun cum s-a simtit dupa aceea, nu cateva ore ci cateva saptamani. Nasa-mea si-a plesnit piciul dupa o saptamana inchisa in casa cu el, cand nu o lasa nici la wc (si asta cu „nu te lasa nici la wc” nju e o metafora, am trait-o pe pielea mea timp de 2 luni, cat am facut pipi numai cand a decis dumnealui ca trebuie sa fac sau cu frica in san ca se arunca in cap in alea 30 de secunde). Amandoua sunt niste mame extraordinare. Chiar sunt. Nasa-mea e prototipul de mama AP.

        Eu recunosc ca l-am inghiontit pe fiu-meu cand se pusese in mijlocul strazii, pe gheata si nu mai voia sa se miste de acolo. O masina astepta sa treaca, el urla si batea din picior. Era o zi in care imi luase 2 ore sa-l conving sa iasa din casa, inca o ora sa se imbrace, apoi urlase la absolut toata lumea cu care se intalnise, incercase sa plesneasca o fetita si facuse o criza in magazinul din sat. Da, l-am impins si m-am rastit la el sa-si miste dracu’ c*rul din drum sa treaca masina, ca eram exasperata, cu nervii la pamant si o tinusem asa o saptamana si mai bine si imi venea de 3 ori pe zi sa il las unde e si sa ma duc unde vad cu ochii. Pe cuvantul meu ca daca ai fi venit atunci sa-mi tii o teorie as fi facut foaaarte urat 😀 Sigur ca-mi pare rau pentru fiecare moment in care mi-am pierdut cumpatul, si macar am gandit ceva rau la adresa lui, dar daca e cineva in fata caruia trebuie sa ma justific, acela e fiu-meu himself, nu o persoana de pe strada care ma vede prima data.

        Una e sa ii dai doua palme in scop „educativ”, alta sa te lase nervii intr-un moment nasol si sa-i tragi una peste fund sau sa-l inghiontesti. Suntem oameni, totusi. Cat timp agresivitatea nu e o constanta in educatie, ci o descarcare singulara, nu e cazul sa fim judgemental. Poate, daca ai noroc, pana la 1 an jumate nu ti se intampla, dar eu refuz sa cred ca exista mama care pana la 4-5 ani ai copilului sa nu isi iasa din fire macar o data. Nu sa-l loveasca neaparat, dar sa aiba o pornire agresiva sau un moment naspa. Sau, daca exista, vreau si eu ce fumeaza ea 😀

        Apreciază

      • Pai cine a zis ca nu si-a iesit din pepeni ever? Eu am distrus telefonul fix din casa pe la cateva luni ale ei, am trantit capacul pana i-au zburat piesele :D. Ah, si sunt de fel genul care urla, tipa, bla bla (la buro mai ales, ma dadeam frecvent cu capul de calculator cand mi se mai intampla o nefacuta). Asa ca am nevoie de toate resursele mele de vointa sa fac fata mamicismului. Chiar nu sunt calmitatea intruchipata. Si tu incerci sa imi spui ca e aiurea ca l-ai inghiontit cand era pe strada? Eu o luam de picioare si o mutam pe trotuar, deci chiar mi se pare super stapanire de sine in conditiile date. Tu vorbesti mai sus de cazuri singulare, tanti asta 2 ore cat am stat acolo a avut un comportament constant. Si am pus eu (iar) titlul aiurea, nu era isterica, era cu curu-n sus si gata, de fel. Oricum, de uitat m-am uitat urat, na! Macar atat. Bine, aveam ochelari de soare, deci tot nimic n-am facut. Sa stii ca iti raspund asa, de drag, sa te mai trag de limba, macar aici sa mai dai „din casa” legat de plozi. Si ma gandesc concentrat la un articol non-plod related, da’ e cam greu ca nu fac altceva :))

        Apreciază

      • Pai, nah, tu poti incerca sa intervii daca simti ca asta te va face sa dormi linistita, eu iti spuneam doar de ce n-o fac eu. Pentru ca habar nu am ce se intampla cu femeia aia.

        Hai sa-ti mai spun una „din casa”: dupa vreo 3 saptamani (crunte) de la mutare, dupa vreo 4-5 zile de house arrest, l-am pacalit pe fiu-meu sa mearga pana la ta-su la birou. Acolo a inceput circul: cum se uita cineva la el incepea sa urle, tipa dupa ta-su, ma rog, d-astea. Iti venea sa-l iei si sa-l arunci pe geam, pe scurt. Si a aparut o tanti managera care lucreaza cu ta-so in mijlocul crizei, si ma rog, stateam de vorba, plodu’ urla, ea povestea ca are si ea o fetita mai mare, si pe mine ma pune dracu sa spun, exasperata, „Nu mai suport!”. Ei, tanti a facut o fata de parca i-as fi spus ca-l ard cu fierul rosu si a spus, cu un ton plin de repros, „Vaaai, cum poti sa spui asa ceva despre copilul tau? Sa nu mai faci niciodata asa ceva, sa stii ca el intelege!” Bai, deci sunt fata civilizata si nu injur oamenii in fata, nici nu am prea des caderi nervoase in situatii sociale, asa ca m-am stapanit onorabil, dar zau ca imi venea sa o bag fix de unde a iesit de mama zen ce e ea. Da, m-am simtit ca un rahat, dar nu pentru ca am gandit asta, nici pentru ca am spus-o in starea in care eram, ci pentru ca am spus-o de fata cu muta aia ipocrita.

        Barbatu-meu are o simpatie speciala pentru madam, tot ma indemna sa ne vedem cu ea (si barba-su, sa nu se inteleaga prostii), eu nu i-am zis nici in ziua de azi de ce o dau la intors, dar zau ca nu mai pot s-o suport din momentul ala. Puii mei, a stat ea cu mine, a trait ea viata mea, ma cunoaste ea atat de bine incat sa ma poata judeca? Nu stia decat ca-s nevasta lui barbatu-meu.

        Acum nah, femeia probabil ca avea intentii bune, cine stie ce-o fi crezut, ca bietul copil sufera pentru ca ma-sa e dusa cu capu’ si il abuzeaza emotional, s-o fi gandit ca il ajuta daca imi explica mie cum il traumatizez, da’ eu tot nu pot sa o iert. Ca era evident ca faceam cu nervii capului in momentul ala, proaspat mutata, cu un plod in culmea culmilor negativismului agresiv, iar dumneaei a considerat ca e momentul pentru o interventie 😀

        Si eu tot de drag iti raspund, da’ nu prea am mesaje pozitive in perioada asta pe tema copchil, am avut niste momente tare-tare grele in ultimele luni. Acum ne-am mai „impacat”, dar inainte de a gasi bona, cand eram inzapeziti si singuri cat era ziua lui ta-so de lunga, am avut cateva momente in care plangeam la propriu ca eu nu mai rezist pana seara. Din fericire pentru toata lumea, fiu-meu are momente de o dragalasenie dezarmanta intre cele nasoale, acum o luna se prefacea ca doarme cand era suparat pe mine si cand ma vedea pe mine suparata ma lua de mana si ma ducea in pat, sa ma prefac ca dorm. 😀 Acum a ajuns in faza aia in care daca ma supara vine si ma ia in brate si spune „Mama ta!” (el e in continuare „tu” si, logic, mama lui e „ta” :D) Si uite asa imi trece si-o luam de la inceput… 😀

        Uite ca iti scrisei si un roman 😀

        Apreciază

      • Perfect, imi plac romanele :)). Asa cand imi povestesti si mie mi se pare exagerat rau (mai ales ca nu era prietena ta cea mai buna ci o tanit pe care abia o cunoscusei). De patit am pati-o si eu, ii spuneam unei prietene ca Sara are probleme cu greutatea, si m-a certat ca sa nu mai spun niciodata de fata cu ea ca are probleme. M-am ratoit in secunda 2 (pentru ca nu ii spusesem copilui ca e prost/rau/tampit si ca are niste pb cu greutatea, in sensul ca nu lua in greutate de vreo 2 luni, na). Dar in principiu sunt de acord si incerc sa nu spun absolut nimic negativ. Ba chiar bomban infundat cand o mai intreaba sotul cand e mataita daca e suparata, necajita, bla bla. :)) Cui foloseste conversatia asta?
        Oricum, citesc si ma ingrozesc ce nervi de otel imi trebuie pe viitor (stiu ca nu am intrat in paine inca, dar se antreneaza destul de intens cu n crize de afect/zi, daca nu facem ce doreste ea se porneste sirena :D). Dar macar sa stiu, nu cum am facut inainte de nastere cand asteptam norisori si pufulet si avut surpriza vietii mele :)).

        Apreciază

    • Iar tu? :)) Hai ca si acum m-am concentrat sa inteleg ce-ai vrut sa spui. Adica atunci cand lucruruile nu merg bine inseamana cand imi inghontesc eu plodul gen? Sper sa nu se intample prea curand, dar atunci cred ca mi-ar fi de folos sa imi spuna cineva stop, chiar daca momentan as trimite-o la origini :).

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s