Arhivele lunare: aprilie 2012

Pentru tati

Standard

Da, da, e un articol pentru tatici, mai ales pentru next-to-be tatici sau pentru taticii prospaturi. Nu m-am imbatat cu apa rece sa banuiesc ca e plin pe aici de masculi dornici de sfaturi si informatii, dar ma gandesc ca poate mamicile  viitoare o sa le dea un ghiont sa citeasca.

Pentru ca pe perioada sarcinii toata lumea se invarte in jurul gravidei si dupa nastere in jurul micului urlator. Similar, in toate cartile pe care trebuie musai sa le citesti inainte de nastere, toata istoria sa concentreaza pe copil si arareori pe mama. De tata se zice doar ca trebuie sa faca cumparaturile la inceput si ca trebuie sa se implice in cresterea copilului ca e important. Serios. That’s it. Si am citit multe carti de gen.

In plus, 80% sau oricum un procent din asta ametitor divorteaza sau se despart in primul an de viata al copilului. E cel mai greu din intreaga istorie a unui cuplu. Si stiti de ce? Pentru ca habar n-au la ce sa se astepte.

Sunt doua variante de tati: varianta a) care e extaziat ca o sa aiba plod si evident ca nu stie ce-l asteapta si varianta b) cel terifiat ca o sa aiba plod ca n-o sa mai poata iesi la bere cu baietii si tot habar n-are ce-l asteapta, asta  cu berea e doar varful iceberg-ului.

Asadar, dragi masculi, this is for you.

Bun, cum ar veni s-au cunoscut un baiat cu o fata, s-au placut si s-au luat sau nu, dar s-au hotarat sa toarne un plod. Minunat.

Pentru el, ea e o fiinta delicata, finuta, glezna de caprioara, manichiura facuta, parul aranjat, sau cel putin praspat spalat, care miroase bine, e cu siguranta una din cele mai destepte femei pe care le-a vazut ever, si poate sa discute cu ea orice, incepand cu misterele lumii antice si terminand cu evolutia portofoliului la bursa. Sigur, mai are si ea mici scapari gen ca nu-l lasa sa iasa la bere cu baietii, dar per ansamblu e tot ce a visat.

Pe perioada cat e gravida, e chiar si mai si, ca doar e magica purtatoare a mostenitorului familiei, deci mai mult farmec de atat imposibil sa existe. Pentru ea sarcina e o perioada de rasfat. Cat am fost gravida, mie una toata lumea mi-a suflat in fund: loc cedat la cozi, zambete tampe pe strada, strainii imi ofereau flori si fructe (serios, nu exagerez), nu mai zic de cum se purta propriul familion.

Bun. Deci cu mici variatiuni pe aceeasi tema, cam asa va vedeti toti partenerele, right?

Ei bine, acum luati aceeasi femeie, mai puneti vreo 10 kile pe ea (give or take), majoritatea concentrate in jurul burtii, imbracati-o in niste haine rupte (ca asa sunt hainele speciale de alaptat ce le purtam dupa nastere), pe jumatate goala, dar nu intr-un sens bun (tot legat de scopuri primordiale de hranit copilul), cu parul nespalat, incalcit si urat mirositor, cu chestii lipicioase si neidentificate pe ea (voma, lapte, muci), care n-a mai facut dus cine stie de cand, dar sigur nu azi, care plange cam 20 de ore din 24, care urla isteric la tine cam 12 din 24 (in restul de 12 esti la scarbici, desigur, acolo e Raiul pe Pamant comparativ cu ce te asteapta acasa), care nu mai intelege nici o gluma nici insotita de diagrama de rigoare si al carei IQ a scazut dramatic.

Serios, mai proasta ca in primele luni dupa ce-am nascut-o pe S. n-am fost toata viata mea.

Asadar, this is it. Cu tanti asta va trebui sa locuiti o perioada. S-ar putea sa apara cateva zile, cateva saptamanai sau cateva luni. Daca isi prelungeste sederea peste 3 luni luati-o de manuta delicat si duceti-o la doctor. Serios, nu-i de gluma.

Booon, revenind, cum va descurcati cu dihania?

La noi, initial, sotzoo incerca sa-si exprime opinia paterna vis-a-vis de modalitatea de crestere a plodului. Nu, Doamne fereste, nu din proprie initiativa, il intrebam eu. Evident insa ca dadea raspunsurile gresite. A fost o drama pentru care nu i-am vorbit vreo 2 zile ca a vrut sa spele copilul la fund cu apa calaie. La un pas de decapitare a fost si cand a indraznit sa comenteze ca i-am zis ca Betadina e in baia mare cand specificasem clar ca e in baia mica. Nu mai spun de data aia cand a incercat sa faca o gluma si a zis ca nu e bine sa tina cutite pe langa mine. Am plans o ora. So yes, I was no fun.

El a invatat pe pielea lui care e abordarea corecta, dar pentru ca imi sunteti simpatici (ok nu imi sunteti chiar simpatici, dar va recompensez ca-mi cititi blogul), vi-o zic eu direct. Spuneti da! Asta e cheia succesului. Orice, dar orice ati fi intrebati, raspunsul e DA. Exemplificam:

1. I-o fi foame?

DA

2. Sa-i dau sa pape?

DA

3. I-o fi somn?

DA

4. Sau poate vrea la plimbare?

DA

5. Ma duc sa o pun in patut.

DA

6. Mai bine o schimb, poate e uda.

DA

7.Imi vine sa ma arunc pe geam!

DAAAAAAAAA! aaaaaaaaaaa, aici raspunsul corect era NU, fiti si voi atenti, ce naiba!

Deci ati prins ideea. Nu cadeti in capcana, daca va intreaba Tu cum ai zice sa fac?, nu raspunde niciodata asa si pe dincolo. oricum nu va fi raspunsul bun, ci intreab-o pe ea cum ar vrea sa faca, dupa care ii spui ca e cea mai buna idee ever ever ever.

Sigur, daca are de gand sa omoare copilul e cazul sa protestezi docil dar ferm si sa impedici actul.

Evident ca sunt si exceptii, mame care trec peste nastere ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, sunt calme si adunate, au timp sa mearga la coafor si sa citeasca presa. O prietena chiar imi spunea de o mamica care plutea de fericire dupa nasterea fiecareia din cele 2 fetite. Eu asa ceva nu am vazut, dar nu zic ca nu exista, s-au mai vazut minuni.

Si vestea si mai buna e ca trece. Si ca e normal. Deci rolul taticului la nasterea copilului e imens, el e piatra de temelie. Daca el isi pastreaza calmul, atunci si mama e ok si implicit copilul e ok :). Sigur, trece si daca tatal e isteric si agitat si acuza mama in stanga si in dreapta (cate cazuri n-am auzit, din pacate :(), dar aici ne intoarcem la procentul ala aberant de mare de oameni care se despart. Sau care stau impreuna fara sa se iubeasca, de dragul copilului. Not fun.

Thus, dragi tatici, aer in piept si curaj, bestia va pleca si dupa ramaneti cu o mama normala, care nu mai e exact ca inainte, dar altfel, poate mai bine :). Plus bonus o minunatie, sau doua, sau trei de copil/i.

Cu ce ne mai jucam noi

Standard

Initial am zis ca o sa scriu mai rar despre jucariile cu care se joaca, dar se schimba de la o luna la alta, plus ca ma gandesc ca poate va dau idei, si astept altele la schimb :D.

Asadar, in ordinea timpului petrecut cu ele:

0. Galetusa, lopatica, grebla si forma la nisip. Evident ca ii place enorm sa se plimbe pe afara si sa se joace in nisip, sa si-l puna in cap, bla bla. Dar nu cred ca intra in top, de asta le-am pus cu 0.

1. Jocul cu animale (e pentru copii mai mari, dar ei ii place sa dea jos toate patratelele, apoi sa mi le dea unul cate unul sa le asez la loc, explicandu-i cum se numeste si ce face fiecare)

Tot cu animale are si magnetii astia de frigider, operatiunea e aceeasi ca mai sus, in plus ii insira zilnic si pe frigider:

2. Cartile si revistele (le rasfoieste cu maxim de entuziasm si bombane in legea ei; cand vede copii semnalizeaza, bebe, bebe)

3. Desenatul. E cuminte, nu deseneaza peretii, dar a epuizat deja o agenda si-un picior (stangul). Asa ca i-am luat asta si ii place (mie not so much, ma asteptam sa nu fie asa sifonata chestia). Inca una e pe drum.

4. Lego. Nu ii plac Megablocks-urile, s-a jucat putin cu ele la inceput si acum zac intr-un colt din dulap. In schimb ii plac astea mai mici (are mai multe), incearca sa le ansambleze, ii plac animalutele, ii ocupa foarte mult timp.

6. Calutul, vi l-am mai aratat cred.

7. Tricicleta, sau nu stiu cum sa-i zic. Eu nu sunt incantata deloc de ea, pentru ca are volanul ala pentru directie si e aiurea ca Sara nu stie inca sa il foloseasca asa ca uneori merge in cerc.

8. Cuburile. Sunt  din lemn si destul de grele, asa ca ii e greu sa le manevreze, cu astea mai mult ne jucam impreuna, dar tot e interesanta si singura sa le bage unele in altele. Nu s-a apucat insa de construit cu ele :).

9. Animalele magnet (sunt taiate in 2, si inauntru sunt bagate 2 jumatati de sfera cu magnet). Va zic sincer, mie nu mi-au placut cand le-am desfacut din pachet, dar ei ii plac. Sunt o oaie si-un porc.

10. Jocurile de snuruit (marul si pantoful). Sunt pentru 3 ani plus, dar ei ii plac. Nu stie sa faca nod la pantof, duh! dar stie sa il desfaca, iar cu omida s-a prins care e treaba :).

11. Mai nou, se joaca si cu borcanele de la Imaginarium, dar doar sa fie toate deschise si ea sa le aseze in ordinea marimii. In continuare cred ca n-au meritat banii si ca nise simple papusi Matriuska ar fi fost o alegere mai inteleapta.

Nu in ciclul jucarii, dar ii ocupa timpul: activitatile de transfer (scoate obiecte mici dintr-o punga, gen seminte, stafide etc si le muta in pahar). Ore in sir poate face asta, e super super concentrata 🙂 si cutiile senzoriale (de mica i-au placut, nu i le-am facut special, inainte erau cu jucarii, acum e cutia de pe cuier cu chei, maruntis, ochelari de soare si alte nimicuri pe care le studiaza fascinata). Si plusurile, pe care le iubeste. Are un cuier de la Zara Home in care locuiesc aproape toate jucariile ei (mai putin Cuti care n-are loc si broasca lacusta care sta pe gratiile de la pat-tot de la Ikea, dar nu mai dau de ea). Se duce, isi alege cate un plus de acolo si il iubeste o zi intreaga. Il pupa, il alinta, ni-l da si noua (sotzoo e disperat ca nu intelege ce vrea sa faca el cu plusurile alea :D).

In tona jucariilor abandonate enumar (daca vreti linkuri sa-mi ziceti, dar cred ca fiecare copil are piticii lui si poate jucariile ce nu-i plac Sarei i-ar placea altui borac): masuta Leap frog (dar s-a jucat destul cu ea de pe la 6 luni la 1 an), antemergatorul Vtech (la fel), caruciorul de papsui (i-a inchis si lui centurile de cateva ori si l-a abandondat, poate cand va merge mai bine), alea de pus pe bat de la Ikea (dar si cu astea s-a jucat destul), jucariile de tras/impins, la fel, poate mai tarziu sa o intereseze, sortatoarele, puzzle-urile (alea simple cu 3 forme sunt fumate, alea mai complicate nu isi da seama inca care e treaba).

Uf, complicat. Asadar, voi cu ce va mai jucati (prin voi intelegand plozii vostri de 1 an, 2, nu ma intereseaza cu ce se joaca adultii :D)?

Pick one

Standard

Daca cititi blogul banuiesc ca sunteti la curent ca Sara nu merge decat tinuta de maini. Sigur ca mi-as dori sa mearga, dar n-o pot obliga si nici nu incerc. La fel de sigura sunt ca ar putea sa mearga daca ar vrea, dar nu vrea. Tot la fel de evident imi e ca o sa mearga candva, cand o sa ii tune ei.

Problema e cand mergem prin parc. De cand avea Sara 10 luni, deci de 6 luni (sase!), subiectul mersului copilului e inevitabil. Daca nu ma conversez cu o mamica/bunica/bona pe tema asta se cheama ca era vant/ploaie/ningea si cele din categoria antementionata stateau in casa la caldura si tremurand de spaima unor asemenea calamitati naturale ce ar putea avea efecte cataclismice asupra santatii propriului odor.

Cand avea 10 luni Sara statea in fund. Prin parc, da. Pe acolo pe la locul de joaca. Eram intrebata daca nu merge tinuta de maini. Nu merge. Deloc? Deloc. Si ce face daca o tineti asa? Nimic nu face. Nici la 11 luni, cand s-a apucat de mers in 4 labe n-a vrut sa coteleasca prin parc. Tot statea in fund. Si nu merge tinuta? Nu, nu merge. Dar in 4 labe merge? Da, merge. Aha, de aia! Trebuie sa o puneti in premergator! N-o pun. De ceeeee? Nu mai e recomandat. Priviri chiorase. Acum ca are 1 an si 4 luni situatia e deja alarmanta.Probabil ca in vizuinea muierilor din parc ar trebui sa apar cu lacrimile siroind pe obraz, fara jumatate din par (fiind smuls de disperare, desigur), slabita, palida si tramurand, in timp ce o implor pe Sara sa mearga singura. Care Sara ar fi inconjurata de cel putin 368 de medici care o analizeaza cu lupa in talpa de ce nu merge. Acum, va spun sincer, eu n-am intrebat ever, ever veci ce varsta are un plod. Nici daca e alaptat, daca merge, daca vorbeste sau daca face no. 2 la olita (sunt chestioana zilnic insa cu privire la toate subiectele de mai sus). Va spun, mi se falfaie absolut complet de ce face orice alt copil. Oricum comparatiile sunt inevitabile ca au grija celelalte mamici sa imi spuna ce le fac odoarele. Chiar daca nu-mi pasa. Inca ceva, n-am intalnit un singur tatic care sa ma intrebe vreuna din cele de mai sus. Ba mint, era unul cu parul lung, gen mai efeminat asa, care m-a intreat pe la 10 luni. Oare fomeile astea n-or avea treaba? Eu inteleg ca existenta lor se rezuma la ora actuala la mers in parc si suflat boracului in fund, dar totusi, ce treaba or avea frate cu ai altora? Asa isi satisfac ele nevoia de …orice? Ca era sa zic altceva. Puneti mana si cititi o carte sau uitati-va la o telenovela mai degraba, pare mai fezabil.

Asadar, doar si doar din consideratie pentru viata plicticoasa a acestor doamne, va invit sa alegeti unul din urmatoarele doua raspunsuri la intrebarea „Inca nu merge?” pe care sa le ofer, raspunsuri ce sunt sigura ca le vor condimenta viata si le vor oferi subiecte de discutie pentru urmatoarele 5 spre 7 luni:

A) Ma intrebati asta in calitatea dvs. speciala de mama tampita sau doar in aia generica de femeie proasta?

B) Nu, nu merge, dar am fost cu ea la specialisti si mi-au zis ca e geniu si e prea ocupata acum sa infirme Teoria relativitatii ca sa se poata concentra pe mers.

Da, stiu, prima e mai nesimtita, dar la a doua sa stiti ca nu s-ar prinde, le-am mai zis eu ca de fapt nu vreau sa o las sa mearga si m-au crezut, cica si ele mai faceau asa, de frica.

LE. Copilului i s-au parut atat de sinistre ambele variante, si creca mai mult de rusine a ales ziua de azi sa inceapa sa mearga singura. Poftim cultura.

Educatia Montessori

Standard

Asta vara iesisem cu prietena (cea care o lasa pe Maria sa mearga in masina fara scaun) prin parc. Si ea mi-a balmajit ceva ca face cu Maria activitati Montessori ca cica nus ce casa regala isi educa progeniturile in acest spirit. Nu auzisem veci de Montessori, iar cuvantul educatie mi se parea ceva indepartat. Totusi, pentru ca sunt genul care musai sa stie tot, macar cate putin din tot, ajunsa acasa am googalit. Am dat si de casa regala, dar am dat si de fondatorii Google, ai Amazonului nostru mult iubit si shoppuit, Wikipediei, de Gabriel Garcia Marquez, de Brazelton de-l tot recomand eu la carti de puericultura si inca vreo tona de celebritati. Bun, am pus deoparte subiectul pana prin toamna cand o alta prietena m-a intrebat daca nu vreau sa vorbeasca la cresa la care mergea fetita ei pentru Sara, in toamna urmatoare. Adicatelea mai era un an pana la mersul Sarei la cresa/gradi. Credeam ca am tot timpul din lume si m-am uitat chioras la ea, dar deja idee era plantata :D.

Asa ca, aducandu-mi aminte de mama Mariei, am inceput sa sap dupa Maria Montessori. Am constatat ca am o gradi chiar langa mine. Nu eram la vremea respectiva foarte decisa intre bona si gradi (o sa scriu si despre asta), dar ca sa iau o decizie trebuia sa vaz care-i treaba. Aia cu aia faimosii nu mi se parea foarte mirobolant, sincer, as baga mana-n foc ca pentru aproape orice stil de educatie gasesti ceva vedete sa il fi urmat. Dar ma rog, e good PR. Nu sunt genul de mama care face activitati cu copilul si nu sunt genul de mama care crede ca e cool sa stie engleza la 3 ani si ca o sa fie un geniu din asta. Ba chiar mi se falfaie total de limbi straine pana la scoala. De fapt mi se falfaie de orice inseamana a invata (inclsuiv cantecele si poezii) pana la scoala. Si nici dupa scoala nu m-am dat ever in vant, adica n-o sa tin musai sa vina acasa cu 10 pe linie. Sau A pe linie, cum mai e moda acum. Eu vreau ca Sara se se joace. Ca e copil si asta ar trebui sa faca copiii.

Asa ca eu din Montessori asta am inteles: lasa copilul sa se joace. Sigur, copilul are la dispozitie o tona de jucarii educative, li se arata cum se folosesc, dar daca ea are chef sa se joace cu cuburi, sa inchida un fermoar, sa se spele pe maini sau sa se uite pe geam, e in intregime alegerea ei. Educatoarea nu ii intrerupe din absolut nimic (mai putin paruieli). Cand se paruiesc, intai li se explica ca e naspa, aiuea, cam nasol, si apoi nu mai sunt lasati sa interactioneze cu ceilalti copii (dar pot sa se joace sau sa faca absolut ce vor ei intr-un alt loc, nu acelasi loc, nu exista scaunul sau coltul rusinii) pana nu declara cu mana pe inima ca vor inapoi si ca le-au trecut dracii.

Cam asa am fost crescuta  si eu, si vorbind cu tata despre educatia asta (aveam emotii ca n-o sa inteleaga alegerea noastra), am constatat ca la fel a fost crescut si el. Buncii asa ne cresteau (din lipsa de timp probabil :D, nu statea nimeni dupa fundul nostru). Ne aratau cum se face, si apoi trebuia sa facem singuri. Inca imi amintesc perfect cum  ma smirocaiam la bunica-miu sa imi citeasca nu stiu ce din ziar in timp ce se barbierea tacticos cu arhifamiliarul briceag. Bunicul imi zicea ca el mi-a aratat alfabetul, ca stiu toate literele, ca am citit impreuna de 1000 de ori si ca acum sa pun mana sa citesc. Aveam 4 ani. Si da, am invatat sa citesc. Datorita lui. 🙂 Tot bunicul o intreba pe maica-mea pe la 4 luni de ce nu mananc singura cu lingurita si m-ar fi lasat sa nu mananc pana ce nu invatam sa o folosesc, deci sa nu exageram :)). Dar ati prins ideea. Nu facem lucrurile in locul lor, ii ajutam sa inteleaga cum sa le faca singuri. Daca nu fac ceva inseamna ca nu sunt pregatiti. Stop si mergem mai departe. Bunicul nu m-a premiat atunci, nu mi-a dat nicio bomboana si nici nu a sarit intr-un picior, dar am stiut ca era mandru de mine :). In Montessori nu exista nici recompense nici pedepse. M-am inteles tare tare bine cu bunicul si unul din marile mele regrete e ca n-am apucat sa ii citesc la batranete, cum ma rugase. Cel de-al doilea e ca nu l-am lasat pe tata sa ma conduca la altar cum si-ar fi dorit si am urmat o traditie stupida sa ma duca nasul, la o nunta unde n-am respectat nicio alta traditie. Nu mai fac asa, nu-mi plac regretele.

Revenim. Instinctiv, asa e felul in care am crescut-o pana acum pe Sara. Adica mai intai instinctiv si apoi linistita ca e ok si ca nu abandonez copilul daca o las sa se joace singura. Sara alege intotdeauna cu ce vrea sa se joace (are jucariile insirate in sufragerie si la ea in camera in asa fel incat sa ii fie accesibile). Fiecare jucarie/joaca este intai prezentata.  Nu ma duc niciodata peste ea cand se joaca, sa ne jucam impreuna. Daca ea vrea sa se joace cu mine ma cheama sau vine la mine. Credeti-ma, functioneaza.

Gradinita unde am inscris-o e una de gen, am avut noroc sa fie langa casa, dupa cum spuneam. Sa duc copilul prin trafic o ora doua pe zi era pur si simplu exclus. Probabil daca nu era in zona as fi ales bona. Nu ma intereseaza la o gradi M. nici sa aiba materialele originale (se gasesc cu miile de downloadat si copii chinezesti pe net), nici ca educatoarele sa aiba patalama. Ma intereseaza spiritul Montessori (prea pompos suna), ca de Sara sa aiba grija niste persoane care o respecta.

Am inceput sa ii caut si jucarii de gen, si surprinzator (sau nu) se joaca cu ele mult mai mult decat orice alta jucarie piuitoare sau luminoasa. De exemplu are niste animale din lemn pe o placuta de lemn (nu sunt neaparat M. astea) pe care le insira si le studiaza zilnic. Sau marul cu omida legata cu sfoara pe care a invatat rapid sa o manuiasca si o tine ocupata minute in sir.

Nu sunt fan absolut. Nu imi place rigurozitatea cu care e abordata metoda si nu imi place metoda de adaptare, dar m-a convins Maria ca e nu e complet inumana (nu te lasa sa stai cu ea in clasa, dar o poti astepta pe hol si ea poate iesi de 100 de ori la tine).

Am avut ceva dubii, sunt destul de conservatoare de fel. Si l-am intrebat pe sotzoo ce zice el ca o ducem la o gradi unde n-o sa invete cantecele si poezii de o sa ne spurce lumea (era sa zic stabunicile, da’ bunica’mea e cea mai cool ever, ea a reactionat prima pozitiv si la asta si la alaptat exclusiv pana la 6 luni, si prelungit samd). La care sotzoo ma intreaba: Da’ ti se pare ca iesim normali rau din scolile clasice? 😀 True. So Montessori it is cel putin pana la scoala (acolo deja mi se pare o alta discutie).

Sa nu credeti ca ma dau specialist, nici macar initiat, abia m-am apucat de citit cartile ei si de sapat dupa bloguri si site-uri. Dar am zis sa va spun si voua, poate va macina dileme de gen. Eu una nu auzisem de Montessori cu ceva timp in urma si daca intamplarea nu facea sa aud posibil ca Sara sa fi mers la cine stie ce gradinita de genii cu predare exclusiva in limba engleza. NOT.

A 16-a luna cu bebe

Standard

Luna asta a inceput sa manance singura cu furculita. Am fost inmarmurita. Un zambet tamp imens mi s-a asternut pe fata. Daca de 7 luni incerc sa o conving sa manance bucatele la masa si nu vrea, le arunca de nu se vad, in schimb fura ca un pirat orice bucatica de mancare de pe farfuria mea atunci cand mai mananc in sufragerie, ei bine, intr-o zi a dus mandra ca o doamna furculita plina cu mancare la bot. Ce incantata am fost eu, dar ce incantata a fost ea! De atunci exerseaza in fiecare zi, ba cu lingurita ei, ba cu ce cu care o hranesc eu (cred ca zice ca aia e mai plina :D). Si pentru ca a invatat sa manance cu furculita (adica ocazional mai prinde si mancare in ea), a acceptat in sfarsit sa manance bucatele la masa. Rosie si ceapa verde, ce nu mananca veci pana acum.

Tot luna asta s-a hotarat sa adoarma singura la pranz. O duc la ea in camera, punem melodia de nani la telefon, tragem draperiile, o asez in pat, pun o paturica pe ea, i-l dau pe Cuti, zambeste, imi intoarce fundul si se culca. Uneori mai canta pe acolo prin pat pana adoarme. Dar fara mine.

In schimb seara nu mai e asa de bine. Din luna aia cu dureri de dinti/irascibilitate de la mutari si vaccin sau ce-o fi avut, nu mai vrea sa adoarma singura seara L. E si vina mea ca n-am mai incercat si o pun doar cand e adormita in patut, ceea ce inseamana ca fie a) se trezeste in timpul permutarii fie b) se trezeste dupa primul ciclu de somn si urla ca nu stie cum a ajuns acolo, asa ca tot trebuie sa ma duc la ea sa o linistesc. Asa sau daca o pun in patut trebuie sa stau cu ea pana adoarme. Ceea ce evident ma face sa pierd cea mai interesanta parte din Masterchef, de exemplu :D.

Apropos de Cuti de mai sus, e noua ei dragoste. Ei ii plac plusurile (mie not so much, dar a primit cateva si nu era sa le arunc), in sensul ca le ia si le iubeste, isi lipeste fata de ele, le pupa etc. Ei bine, intr-o  zi eram prin Ikea cu mama si cu ea si ne fataiam pe acolo. Copilul era destul de plictisit, ca era imobilizata in carucior, not her ideea of  fun.  Ea de fel e mega giga terra fan catei, sunt animalele ei preferate, e in extaz cand ii vede pe afara (are chiar un prieten in parcul mare care se lasa smotocit-doar de ala se apropie, pe restul ii studiaza de la distanta, nu i se par safe). Ei bine, in Ikea adusesera vreo enspe feluri de plusuri cu catei. I-am ales unul si i l-am aratat (ea nu-i observase ca erau claie peste gramada). Deci ce fataaaaaaaaaa a putut face cand l-a vazut pe cuti, toata s-a luminat. L-a iubit din prima (de obicei ii ia ceva timp sa iubeasca un plus nou), nu i-a mai dat drumul pana acasa. Si asa cum spuneam mai sus, cu el doarme :).

Stiu ca multi copii la varsta ei par a intelge tot, dar mie sincer nu mi se pare, intelege doar cand vrea sa inteleaga ceva, gen stai sa-ti pun agrafa (ii convine ca o enerveaza parul ce-i intra in ochi) hai la tobogan, hai sa mancam. Dar de exemplu nu intelege de ce trebuie sa ii schimb pantalonii inainte de a merge pe afara asa ca protesteaza, sau daca o rog sa-mi dea o jucarie ma ignora intr-un mare fel.

Nu stie sa imi dea un anume animal dintr-o multime de animale, nici macar pe cuti, dar ii recunoaste la TV.  Si e dornica sa invete, cand citeste o carte, iti arata cu degetul sa ii spui ce e si zice ATA, ATA?

Ultimul cuvant invatat (pe langa deja cunoscutele mama, tata, papa, pa, ete) e bebe. Si ne-a zapacit cu bebe. Cand l-a invatat vreo 2 zile numai in bebe, baby, bebe (zis cu un fel de accent italian) ne-a tinut. Si ni-l arata in toate revistele, la mine pe laptop (unde e un colaj de vreo 40 de poze cu ea), peste tot pe unde zareste vreun bebe=orice copil, nu doar bebelusi :D, catre reflexia ei din geam etc.

De mers tot nu merge singura, pentru ca nu vrea. La fel cum se incapataneaza sa nu se aseze singura, desi ne-a aratat ca poate. Prefera sa chitaie juma de ora pana se milostiveste cineva sa vina la ea. Iar de mers, merge si singura cativa pasi dar doar daca e extrem de neatenta si interesanta de altceva, astfel incat sa uite ca nu e tinuta. Cum realizeaza ca a mers singura se opreste si asteapta sa o preiei, oripilata de ce-a putut sa faca.

Partea negativa a acestei luni a fost ca a racit, dar a fost o raceala usoara. A avut febra in prima zi, i-am dat Paracetamol si Nurofen (vreo 2 doze din fiecare) si noaptea i-am pus niste sosete cu apa rece ca mi s-a parut mie ca e fierbinte (nu mergea termometrul pe care il aveam). Apoi n-a mai facut febra, a tras de nas si a tusit putin. Iulia a zis sa-i dau ceva sirop de tuse si ceva pentru nas doar daca behaie serios sau daca nu poate sa respire si ii atarna mucii pana la barbie (scarbos, stiu :D). Dar n-a fost cazul asa ca n-a mai primit nimic. Nici eu nu iau nimic cand sunt racita. Thus, suntem ok.

Tot la not so happy trec si partea cu crizele de afect. Daca vrea mata sa faca ceva si tu nu o lasi din cine stie ce motiv, s-a terminat, urla. La fel si daca un copil din parc vrea sa ii ia jucaria ei sau o jucarie cu care se joaca ea in acel moment (ca urmare, tot a ei). Dar stiti cum urla? Ca mai toti mai chitaie prin parc. Fratilor, a mea URLA! Cred ca o aude si mama de la 400km. De mica urla asa, nu s-a schimbat. Inca ne acomodam cu crizele de afect si nu stiu daca procedam bine intotdeauna. O mai consolam, o mai ignora, unul o ignora, altul o consoleaza :D, e cam varza abordarea, trebuie sa ne perfectionam rapid pana la the terrible twos care se apropie cu pasi rapizi. Din pacate, pentru ca inca mi-e groaza de intorsul de scarbici.

Progreseaza totusi si cu jucariile. Asta iarna era cam singurul copil din parc, asa ca se juca singura cu mai toate jucariile. Ei bine, cand a venit primavara cu garla de plozi, astia au inceput, evident, sa se joace cu jucariile de prin parc. Maaaaaaaare greseala, din punctul gazei de vedere alea erau jucariile EI, asadar nimeni nu avea voie sa le atinga. Si da-i si urla cand venea un copil sa se dea cu ea in balansoar. Va rog imaginati-va fetele celorlalti parinti. 😀 Acum e ok, ii lasa cu marinime sa se joace si ei.  In rest, ii studiaza cu mare atentie pe toti ceiallati copii, uneori le imita miscarile (de obicei cand fac cate-o prostie, evident, gen pus nisip in cap). Care apropos de nisip, l-a descoperit. Asa ca nu prea ne mai plimbam prin parc, merge tinta la groapa cu nisip si se joaca acolo cu lopatelele si ceilalti copii. I-am gasit nisip si-n pampers. Nu imi explic cum a reusit.

Actvitatea lunii e insa de departe lucrul cu inchizatorile de la carucior, zilnic exerseaza, pana le inchide, apoi iar o ia de la capat, e fascinata de inchizatori. Evident ca jucaria aia de la Imaginarium cu 7 sisteme de inchidere la borcane o ignora cu desavarsire in ciuda pretului astronomic pe care l-am platit pe ea.

Cam asta a fost luna a 16-a. Sper ca ati avut un Paste fericit, ca tot am primit zilele trecute un mail publicitar cu titlul „PASTI FERICIT”. Nu, nu era poanta.

Shopping

Standard

Asadar, fetele mi-au dat ideea sa fac o listuta actualizata cu site-urile din strainatate de unde putem comanda chestii pentru gandaci si nu numai (site-urile tot de la ele le stiu).

Eu (ca noi toate, sunt sigura, bani sa fie) sunt giga terra shopping addicted, any kind of shopping, shopping sa fie, si vanez reducerile, mai ales pentru Sara. Adica prefer sa ii iau din timp hainute de calitate atunci cand sunt la reduceri decat sa dau banii pe unele de calitate mai proasta de care am nevoie pe loc. Asa se face ca are garderoba completa pana pe la vreo 3 ani asa.

Asadar, pentru de toate: jucarii, scaune de masina, tot ce tine de hrana si  baia bebelusului (hainutele mi s-au parut scumpe si nici nu sunt multe) Amazon (.uk, .de, .fr). Comparati intotdeauna preturile. La pretul de pe site se adauga diferenta de TVA (de ex. in Anglia TVA e 20%, in Romania 24%, asadar se adauga 4% la pretul afisat, plus taxele de transport, 8 lire de obicei m-a costat pe minte). Atentie sa fie vanzatorul Amazon, altlfel platiti la transport sume aberante (gen 8 lire produsul, 53 transportul).

http://www.comtech.de transport 18 euro, dar taxeaza peste o anumite greutate extra

http://www.ambellis.de/
se face o singura comanda cu myToys.de, transport 16 euro.

site cu de toate, cu preturi ok, ca pe amazon, care livreaza in ro, cu 7,5 lire. Dar nu livreaza chestii mari, specifica pe site oricum. http://www.johnlewis.com/

cam de toate de prin casa mai putin haine http://www.mytoolstore.de/index.php?cPath=969 de la 15 euro

mytoys.de jucarii si fff multe alte asociate inclusiv haine 16 euro transport, dar nu livreaza chestii mari (gen scaune de masina)

ebay.co.uk de obicei se asigura si transport international iar daca nu puteti intreba vanzatorul si acesta de cele mai multe ori raspunde afirmativ. Pentru produsele luate de la vanzatori din UK livrarea nu dureaza f.mult – o sapt maxim 2, cost transport e cam ciudat pentru ca difera de la vanzator la vanzator – maxim, maxim 10 lire, de obicei se invart in jurul la 4-5lire. Inca o mentiune pentru a fi sigure ca vanzatorul e ok vedeti sa aiba cat mai multe aprecieri (stelute)

articole sport pt toata lumea – http://www.sportsdirect.com/, au de cele mai multe ori reduceri
scaune de masina si nu numai – http://www.bebe24.de – transportul 15 lire (atat a fost pt scaunul de masina axiss) – DAR! ieri (18 aprilie) am incercat sa iau eu scaun si Romania nu era in lista de tari unde se puteau expedia produsele 😦

http://www.babyartikel.de/kaufen

Produse Weleda http://www.naturisimo.com/index.cfm?nme=Weleda

http://www.kidoh.de ——jucarii/jocuri – 10 euro transport

http://www.bookdepository.co.uk/ – Free shipping worldwide on all books from The Book Depository

Hainute:

convertor pt marimihttp://www.bravosport.ro/marimi/general.html

http://www.nextdirect.com/ro/en/home – livreaza gratuit

http://www.clothingattesco.com/home/page/home/ – 10 lire livrarea in Romania

http://www.littlewoodseurope.com/ – acum e transportul gratuit pentru comenzi mai mari de 30 de euro. Cand nu au promotia asta cu transportul gratis, atunci e doar 5 euro transportul. Vin de obicei prin posta romana.

http://www.asos.com/ livreaza gratuit, dar nu au hainute de copii

http://www.mexx.eu

Macy’s livreaza mai nou in Romania, dar transportul costa ceva.

Incaltaminte:

http://www.javari.co.uk/ livreaza gratuit in Ro, dar in UK incaltamintea pentru pici e scutita de TVA complet, asa ca trebuie adaugat inca 24%. Adica un sfert:( Impact mare cand vezi cum creste pretul)

http://www.shoesinternational.co.uk/ transport cam scump(10lire pe pereche), dar au marci bune
http://www.spartoo.eu/ transport 10.50 euro
https://surf4shoes.com/index.php 13 euro

Parfumuri

http://www.fragrancedirect.co.uk/ transport gratuit

Cosmetice (inclusiv de bebei):

http://www.echemist.co.uk/ transport gratuit

http://www.fragrancedirect.co.uk/ 2.5 lire pentru primul produs si cate 2 lire pentru fiecare produs aditional.  Au parfumuri, dar nu livreaza in Romania. In schimb livreaza celelalte produse cosmetice.

Chinezarii: http://www.dealextreme.com transport gratis

Din offline:

Zara pentru hainute de „strada”, la reduceri, altfel mi se par mult prea scumpe (marimile sunt fix pe fix).

Debenhams, care au tot timpul promotii si niste hainute superbe (atentie, sunt mai mari).

H&M, C&A, mai oricand, au preturi ok si marfa de calitate buna, H&M cu marimi mai mari.

Kiabi, tot asa la reduceri, dar nu numai, au preturi destul de ok si calitate iar buna, marimi normale.

Z nu imi place deloc, dar deloc, am niste body-uri de la ei si s-au facut foarte aiurea, materialele nu imi prea plac in general la hainutele lor, deci nu. Marimi normale spre mici.

Carter’s, pe care eu ii iau de la Hopababy (na, ca m-am intors tot online) sau de pe  la targuri de bebelusi.

Tex, gama din Carrefour care mie imi place foarte mult, au hainute de buna calitate (marimile se potrivesc) si modele dragute (ma rog, enervant e ca sunt francezi si cand incearca sa scrie in engleza mai gresesc pe ici pe colo, da na).

Pentru incaltaminte, Deichman are o gama excelenta pentru copii, Elefanten si preturi decente (mi se pare aberant pretul la incaltamintea pentru plozi), dar am gasit si la Humanic preturi ok. Ecco, Geox, Otter, Primigi mi se par sincer mult prea scumpe.

Fetele zic ca si Decathlonul e ok, dar eu nu am cumparat nimic de la ei pana acum.

Cam atat imi amintesc, actualizez cu ce imi mai soptiti voi :). Continuarea cu site-uri din RO.


Cand plange Sara

Standard

De felul meu nu sunt o persoana calma. Ma enervez, tip, ma dau cu capul de masa, in secunda 2 mi-a trecut si nu inteleg despre ce vorbim.

Sara m-a invatat insa sa am rabdare si sa imi inghit nervii (nu va faceti iluzii, doar cand e vorba de ea).

Totul pana la plans, desigur.

Deci cand plange s-a rupt filmul, s-a terminat, nu mai sunt buna de nimic.

Nu se poate vorbi cu mine, nu ca in momentele alea, nici dupa, pana nu ma linistesc, si in afara de tatal piticaniei care are oaresce drepturi (nu prea multe, desigur :D), nimeni nu are voie sa pomeneasca despre plansul ei ca mi se ridica tensiunea din  nou.

Noroc ca ea nu prea plange. Cred. Plangea la inceput de colici, apoi pana a invatat sa adoarma singura (n-a durat decat pana pe la 1 an, e ok :D) si mai nou plange cand o intrerupi dintr-o activitate care ii place.

Recent am constatat ca plange si cand e bolnava (duh!). Adica cred ca s-a speriat acum ca a racit ca nu cunostea senzatia si a vrut doar la noi in brate, ceea ce nu ne deranja, dar plangea si asa :).

Nu stiu altii cum sunt dar eu cu sotzoo cand plange Sara suntem ca doi motani cu spinarea zburlita. Incercam sa ne pastram calmul, sa nu ne certam (invatand din experienta lunilor cu colici in care i-as fi smuls capul de pe umeri in ciuda faptului ca el o adormea atunci si noptile si zilele sau poate tocmai din cauza asta-da, mi-a placut Ally McBeal, am niste imagini foarte vivide in cap), sa nu spunem nimic ce l-ar putea irita pe celalat.

Eu insa ma uit urat. Am o privire urata urata, cu 10 miliarde de sageti in ea. Ca sa nu ne certam, incerc sa ma uit in jos.

El vorbeste tare. Spune de exemplu: „Am fost si am platit rata la banca”, incercand sa acopere plansul Sarei probabil, fara sa o faca constient.

Eu il intreb: Esti nervos? El zice: Nu, de ce sa fiu nervos? Eu: Pentru ca tipi! El: Nu tip! (urland :D)

Ei, cand ii trece, da o veselie in nooooiiiii, sotzoo isi aduce aminte ce grija am eu de Sara, eu imi aduc aminte ce grija are el de noi amandoua, ne emotionam, Sara rade, canta (chiar canta), se joaca, noi suntem ghidusi si intineriti cu 10 ani.

Asa e si la voi? Sau sunteti genul ala calm cand plange copilul? Exista genul ala calm cand plange copilul?

Mama isterica

Standard

Ieri, la plimbarea prin parc, am depistat o mama isterica.

Sigur le stiti, sunt cele care spun Nu alerga, Nu pune mana in nisip, Nu vezi ca te murdaresti?, Mai copile mai, ce e in capul tau, bla bla. Le-ati depistat prin parc, nu?

Ei, mama asta blonda avea un baietel cred mai mare cu putin ca Sara, adica umbla dar nu vorbea (inca nu-mi dau seama exact ce varste au ganganiile astea). Si copilul era explorator, alerga aici, alerga acolo, se aseza la groapa cu nisip sa se joace cu lopatica Sarei, in secunda doi o lua din loc.

Sincer va zic, deja m-am imunizat la chestiile cu Nu in sus Nu in jos, nu e voie aia, nu e voie ailalta.

Mamica asta in schimb mai facea ceva, trantea copilul. Nu stiu cum sa va explic. Il brusca. Nu-l lovea, nu, il brusca, cred ca asta e cuvantul. Cand a vrut la nisip i-a spus intai ca nu e voie si a incercat sa il ia de acolo apoi l-a trantit pur si simplu in fund si cand a inceput sa urle a urlat la el ca de ce plange ca a obtinut ce a dorit.

Apoi cand a plecat de acolo iar l-a luat si l-a strans asa de manute tipand la el. Si de fiecare data cand facea ceva ce nu corespundea planului ei il indesa asa, il impingea, of, intelegeti ceva?

Evident ca era super nervos si agitat copilasul ala, imi venea mie sincer sa ma duc la ea si sa o scutur putin sa o intreb de ce mama ciorilor face asa cu propriul copil (era al ei, nu era bona, nu ca bona ar fi avut o scuza).

Voi ce faceti in situatiile astea? Instinctul meu imi spune sa ma duc si sa ii zic vreo 2 unui astfel de element, ca om nu pot s-o numesc, dar pe de alta parte am fost cu atentie invatata sa nu-mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala si cred ca ar fi deplasat. Dar nici asa parca nu e ok, sa imi stea mie 2 zile un nod in gat gandindu-ma la copilasul ala amarat si la faptul ca n-am facut nimic sa-l ajut.

Raceala

Standard

Acu’ vreo saptamana ii zic sotzoolui: „Creca racesc”. El, calm (caracteristic), zice: „Te-a batut vantul”. Ma uit chioras la el ca e genul ala mucalit de om si ma gandesc ca face misto de mine. Parea destul de serios.
Pai ce treaba are vantul? Si clipesc gingas (desi dupa 4 ani nu mai functioneaza ca la inceput).
Zice: pai de la vant racesti, nu ai gripa.
Pai n-am gripa, sunt racita, dar nu e de la vant, am luat un virus (stiu si de unde, am fost la o gradi si era un pici lipicios si mucios-uh, nu prea a sunat bine alaturarea asta de adjective :D-care credea ca-s ma-sa).
Vaaaaaaaaaaaaaaaai, ce mistooooooo a facut de mine, a topait cu Sara prin toata casa ca hai sa fugim de mami ca are virusi si bacterii. Yes, si fie-mea crede ca e funny ta-su.
Asa ca am googalit sa ii arat lui (nu am nicio legatura cu medicina, asa ca umila mea parere nu l-ar fi convins), si va arat si voua.
Nu racim de la vant si ca am iesit cu capul gol. Si nici ca ne-a tras curentul (cu asta n-o sa reusesc sa-l conving pana la 100 de ani, rade si el :D).
Iaca, de aici: http://www.sfatulmedicului.ro/raceala.

„Generalitati

Raceala este cea mai cunoscuta si mai comuna boala, ale carei semne sunt recunoscute cu usurinta de fiecare. Ea se manifesta prin: dureri de gat sau inrosirea acestuia, dureri de cap si febra, infundarea nasului sau scurgerea de secretii nazale, stranut, respiratie dificila pe nas si uneori febra. Ele apar la 2-3 zile de la infectie si dureaza intre 2 si 14 zile, peste doua treimi din bolnavi vindecandu-se in cel mult o saptamana. In cazul in care simptomele persista mai mult de doua saptamani, inseamna ca aceasta este mai mult decat consecinta unei raceli, ea poate fi consecinta unei alergii.

Cauze

Desi exista peste 200 de virusuri diferite care produc raceala, un procent de 30-50% dintre cazurile de raceala sunt produse de virusuri neidentificate.

Vremea rece este un factor propice producerii racelii ?

Desi foarte multe persoane cred ca raceala apare in urma expunerii la frig sau atunci cand copii sunt cu capul descoperit. Studiile au aratat ca aceste ipoteze influenteaza nesemnificativ aparitia racelii. Prezenta polipilor nazali, a alergiilor care afecteaza mucoasa nazala si a stresului prelungit, cresc riscul producerii racelii.”

Mai scrie mai multe pe acolo, si nu-i singurul site, Toma necredinciosii pot sa keep google.

Asadar, sunt racita, rezist eroic ca de obicei, dar azi impingand caruciorul prin soare cu febra imi venea sa ma preling pe asfalt. Am bifat 5 zile, mai am 2.

Blind Date

Standard

Am avut primul blind date ever!!!
Am mai cochetat cu ideea pe vremea Mircului (cei mai tineri dintre noi sa googaleasca), dar intotdeauna mi s-a parut dubios sa te intalnesti cu cineva cu care ai vorbit doar (online in cazul de fata). Adica probabil ca am citit prea multe carti politiste, dar intotdeauna am banuit ca o creatura pasnica din spatele calculatorului se va transforma instant intr-un criminal in serie in viata reala.
Ne-am vazut cu mamicile virtuale si cu copiii virtuali.
Bai si culmea pareau normale! Adica erau cum ma asteptam, n-am avut nicio surpriza, n-au existat pauze ciudate in conversatie, n-am simtit nevoia sa ma intorc pe calcaie si sa fug spre casa, am turuit cat ne-au lasat gandacii.
2 gandaci mici, 2 gandaci mai mari care au adormit, si inca 2 tot mai mari care n-au dormit.
Fie-mea pe care o laud mereu cat e de cuminte a urlat cel mai rau, restul copiilor au fost ingerasi, evident ca mamele lor sunt nebune cand se plang de ei :P. Cred totusi ca i-a placut si viermelui, ca am pus-o in pat la 2 jumate, si de unde in mod normal adoarme in 10 minute azi a povestit o ora acolo (cred ca rememora ispravile din parc).

Doar ca n-am ales bine parcul. Cismigiu e cel mai naspa parc ever pentru plozi, super super aglomerat intr-o marti dimineata.Am declarat ca repetam actiunea intr-un parc mai normal.

N-am poze ca mi-era imposibil sa ii prind pe toti si pe toate mamicile cu spatele ca sa le pot posta asa ca nici n-am incercat :D.

Am gasit si poza cu jumate din gandaci, dovada: