Baba la 30 de ani

Standard

Cand eram eu micuta, n-o sa spun cat de micuta, matusica mea preferata a implinit 30 de ani. Pentru mine era o varsta ca oricare alta, nu ma impresiona cu nimic, dar ea a declarat solemna: „Gata, sunt baba la 30 de ani!” Ok, in mintea mea de copil s-a fixat informatia si de cand ma apropiam de varsta critica asteptam sa vad cum e.

Bun, n-o sa fie un post din ala in care ridic in slavi femeia la 30 de ani, ce desteapta, reculeasa, adunata, parfumata, sigura pe ea, asezata, cu care poti sa vorbesti bla bla e. Pentru ca eu cred ca o femeie de 25 de ani are farmecul ei si mi-a placut sa am 25 de ani, cum mi-a placut sa am si 18, si 14 samd.

Dar baba sunt de la 27 de ani.

Adica pe la 27 de ani m-am uitat eu in oglinda si am vazut primul fir de par alb. Mi s-a parut clar, daca am fire albe de par in cap, sunt baba. Apoi, peste vreun an, m-a cerut sotzoo in casatorie. Ei, asta mi-a pus capac.  O femeie casatorita e o doamna. Adica eu urma sa fiu o doamna. Doamna Sleepy. Sincer, nu mi se potrivea deloc. Foarte responsabilizata si importanta m-am simtit atunci, o perioada. Dar a trecut (partea cu responsabila sigur :D). Si doamna inca nu-s, ma striga oamenii pe strada (cand mai pierd ceva, chestie ce mi se intampla periodic): Domnisoara, domnisoara, v-au picat ochelarii/banii/telefonul!. Deci nu cred ca o fac din politete si daca stau bine sa ma gandesc e chiar dubios avad in vedere ca imping de obicei la carut.  Hm….

Anyway, cred ca am avut vocatie de baba dintotdeauna. Cand eram la liceu aveam ora 9:00 pm ora de ajuns acasa seara si 00:00 pentru cand mergeam la chefuri (initial fusese 23:00, dar de cand aveam prieten-clasa a 10-a, s-a marit la 00:00, maica-mea era tare incantata de el, si inca e, se inteleg foarte bine, la fel cum si eu ma inteleg inca cu mama lui :)), dar asta e o alta poveste). Deci atunci da, vroiam sa merg la chefuri si sa stau pana dimineata ca nu aveam voie. De aia vroiam. Cand dormeam la prietena mea Oana (inca nu s-a nascut Timea, maine vine) care era singura acasa, mergeam si stateam in discoteca (nu era maica club pe vremea mea) pana dimineata. Mi se parea cam obositor, intotdeauna mi-a placut sa dorm. In facultate iar mi-as fi dorit sa merg ca nu prea ne permiteam, noi toti (adica toti cei 4 care eram din acelasi. oras si faceam facultatea in Cluj) traiam cu 1 milion pe luna. Era incredibil de putin, nu stiu cum naiba supravietuiam. Plus bursa, da bursa n-am avut non-stop. Ba Oana cred ca a avut non-stop. Deci ziceam ca si atunci as fi vrut sa ies.

Ei, cand am ajuns pe „banii mei”, traind singura in Bucuresti, pur si simplu n-am mai avut chef. Mi se parea o corvoada sa ies in club. Cand mergeam la mare era si mai grav, acolo era musai sa iesim seara de seara. Nu intelegeam de ce trebuie sa merg intr-un loc unde imi bubuie creierii, sa stau la o masa (daca aveam noroc sa prindem masa) si sa ma ridic din cand in cand sa dansez (cand n-aveam masa trebuia sa dansez cu geanta in mana, bai stiti ce nasol e sa dansezi cu geanta in mana???? sunt precisa ca aratam absolut penibil). Si aveam pana-n 25 de ani.Eu la mare vroiam sa stau la plaja, asta se face la mare de la 5 la 85 de ani, nu?

Si nu inteleg asta cu ocaziile in care trebuie sa te distrezi, gen ziua ta, revelion. Urasc Revelionul, nu poate fi nimic mai enervant. Un glob care e obligat sa se distreze. Brrrr

Deci da, sunt un couch potato. Imi place sa lenevesc. Ideea mea de distractie presupune pana in ziua de azi iesitul cu prietenii la restaurnat, la un concert, la un film (FILM am ziz, nu LIMONADA :D), hai maaaaaxim un karaoke. Ba uite ca mi-am adus aminte, in Coyote ne-am simtit bine intotdeauna, dar acolo e muzica oldies, nu cred ca se pune, nu?

Si in 2 imi place sa calatorim. Mult mult, cat mai mult, nu ma deranjeaza sa zbor 24 de ore, nu ma deranjeaza autobuzele sau barcile sau sa steau treaza pana dimineata si inca pe atat daca vad orase noi si oameni noi si peisaje noi. Sau sa merg la mare. Dar atentie, mare = loc cu plaja si umbreluta unde un papuas vine si imi aduce un caffe frappe, nu cum m-a trimis un prieten (ok, fostul prieten, dar nu cred ca a vrut sa se razbune, ne intelegem destul de bine) la mare intr-un loc unde lui i-a placut la nebunie si eu nu stiam cum sa intorc mai repede masina si sa fug (erau plaje din alea pustii, cu pietre si arici de mare, iar apa potabila era un vis frumos).

Si inca sunt tanara la 30 de ani, uite, cand am fost la dr. ultima oara m-a intrebat asistenta de 2 ori daca sigur ala e numele meu, ca cica e o greseala ori la nume ori la varsta. Na, asaaaaa complimeeeeeeeeeeent, mai rar. Si erau fara plata, deci nu la clinica din aia de te periaza ca se intorci sa lasi juma de salariu :D.

Asa ca atunci cand am implinit 30 de ani nu m-am simtit nici cum, nici prea prea nici foarte foarte, am alocat timpul consacrat, din fiecare an, sa reflectez asupra faptului ca voi muri si ca e nasol rau, ca mie imi place sa traiesc si cam atat.

Cunosc si oameni care au trecut bine de 40 de ani si inca merg in cluburi sa se distreze, which is cool. Sunt foarte pe principiul whatever makes you happy. Atata timp cat nu trebuie sa merg si eu, ne-am inteles 😀

Voi cum sunteti? Babe tinere au ba?

Nu gasesc poza sa se potriveasca. 😦

Reclame

33 de răspunsuri »

      • Bine, in cazul asta m-am nascut baba, desi multa vreme faptul ca nu mergeam in cluburi m-a facut sa traiesc cu convingerea ca sunt „roacherita”, apoi ca-s intelectuala elitista, pentru ca in final sa ajung la a crede ca am chestii mai bune de facut cu timpul meu. 😀

        Nu-mi place muzica de club, atmosfera de club, tzoalele de club si nimic din ce e legat de club. Nu-mi placeau nici la 20 de ani, cum spuneam. Ma rog, mergeam uneori prin Fire & co, dar rar, ca nu aveam bani si preferam sa luam x sticle de vin si sa ascultam muzica la unul dintre noi acasa. Da, io eram una dintre ciudatii aia fitzosi care se adunau si discutau o noapte intreaga despre filosofie si religie si alte chestii „grele”. N-am fost „populara”, dom’le, ce sa fac 😀

        In rest, plecam pe munte, plecam la mare cu cortul, d-astea, stii povestea, presupun (de la altii si tot trebuie s-o stii). Acum m-am „babit” din motive obiective, nu ca as fi simtit la un moment dat ca trebuie sa ma asez la casa mea si sa ma pun pe „nesting” si brodat. 😀

        Apreciază

      • Vaaaaai, ce s-o fi inteles :). Asadar, sa explic. Si eu am trecut prin faza rockerita si filosofie, cine n-a citit Cioran in liceu a facut liceul degeaba, am zis! :D. Cu cortul la mare recunosc ca nu am fost, ai mei nu acceptau cort decat in cadru organizat (adica cand mergeam cu ei pe munte) altfel, in tabara sau hotel. In a doua jumatate a liceului cred ca am fost in ce se numeste gasca copiilor populari. Dar nu ma simteam ca atare. 😀

        Apreciază

      • Bai, eu nu vorbeam de momentul cand mergeam cu mami si cu tati la munte, ca atunci sedeam la hotel. 😀 My Princess Mother ar fi murit instant la ideea de cort. Mergeam cu gasca. Gashca.
        In liceu eram copil. Diferenta intre noi (de varsta) e cred fix aceea in care fetele de liceu s-au „emancipat”. Noi eram inca niste fetite care se jucau de-a oamenii mari si mergeau in baruri cand chiuleau. Adica eu am avut pana aproape de bac acel program de care povesteai tu si nu mi s-a parut nimic in neregula pentru ca toate prietenele mele erau la fel.

        Tot ce-am povestit eu era din studentie. Concluzia logica e ca eu chiar sunt baba, ca trecu muuult de-atunci. 😀

        Apreciază

      • Pai normal ca mergeai in baruri cand chiuleai, unde era sa te duci, ce azi se duc altundeva? Nu serios, nu se mai duc in baruri??? Si eu tot pana la bac am avut programul, tot ca prietenele mele, dar nu eram incantate de el 😀

        Apreciază

      • Well, rectific: mergeam in baruri „decat” cand chiuleam. 😀 Voiam sa spun ca pe vremea mea (ce deprimant suna) erau doar 2 fete din clasa care aveau liber la mers in discoteci & co si alea erau recunoscute ca „usuratice” si circulau legende despre ele. Noi aveam voie, ocazional, la chefuri, dar numai la familii cunoscute si daca erau parinti prin zona. 😀 La munte/mare, doar cu tabara. In clasa a 11-a mi-am permis sa raman peste noapte la banchetul celor de a 12-a cu de la mine putere, am ajuns a doua zi la 6 dimineata si n-o sa uit nici la 90 de ani palma pe care mi-a carpit-o tata cand am aparut… Eh, alte vremuri, maica, noi eram fete cuminti, nu ca tineretul din ziua de azi 😀

        Apreciază

      • Gata, sold, m-ai convins, era mai rau pe vremea ta! O sa verfic si cu sotzoo informatiile, sa nu ma pacalesti, ca sunteti cam de-o seama 😀

        Apreciază

      • La baieti era altfel, cred. Al meu pleca singur pe munte in liceu de cate ori avea chef. Cu alti baieti, logic. Stii, ei nu se puteau intoarce cu burta la gura 😀 Si nici nu se chema ca vin dezonorati, ei se intorceau barbati 😀

        M-ai prins cu chef de „vorba” azi. Probabil pentru ca-i primul articol non-child-related de cand ti-am descoperit eu blogul. La cele cu copii m-am cam plicti, mi se pare ca orice-as scrie am mai scris deja, pe undeva 😀

        Apreciază

      • Hi hi, ce bine, mai scriu de-astea atunci. Da’ stii ca si alea cu plodul ne bucuram daca le spui, de fapt te cam pandim 😀

        Apreciază

  1. Si io-s o baba, deci. Contradictie totala intre varsta din buletin si fatza la purtator. La alimentara sau la supermarket sunt papusa, duduie, domnita si eventual domnisoara, in functie de preferintele de exprimare ale vanzatoarei/casierei. La servici sunt domnisoara (desi lucrez de un an si ceva cu aceeasi oameni, stiu ca am copil, ma intreaba ce mai face fiica-mea) pentru toata populatia de sex feminin. Curios, pentru majoritatea populatiei de sex masculin (drept ca mai redusa numeric) sunt doamna – acu’ mi-am dat seama de chestia asta, oare ce fel de informatie s-o fi procesat in creierasul lor?!
    Cluburi? ce este alea? ultima data cred ca am plonjat intr-un club din Bucuresti prin 2004, carata de o prietena care vroia sa ne prezinte proaspata ei achizitie masculina.
    In rest, ma simt minunat in concedii, le planuiesc cu cateva luni bune inainte, la mare la soare – anul asta mergem in Corfu :D, si inca nu m-am plictisit de iesit in oras = un restaurant, un film, o plimbare haihui, numai eu cu barbatu-meu, doar ca acuma nu prea mai avem timp ca inainte.

    Apreciază

    • Mooooooooooor de duduie, daca imi zice cineva duduie scot flacari pe nas. Cand m-am angajat eu prima oara, lucram la registratura, adica eram fata aia care aducea hartiile. Deci in capatul de jos al lantului trofic. Si ii duceam hartiile unei tanti. Eliza L. Si se dadea mare cu mine si imi zicea DUDUIE. Asa de ciuda mi-a fost pe mine ca n-am ripostat atunci. Daaaar, peste cativa ani, venea la sedinte si ma sorbea din priviri cand ii explicam cat fac 2+2. Bleah, ce ma enerveaza omenii astia. Deci duduie nu :))

      Apreciază

  2. Baba zici sleepy….pai daca tu esti baba, apoi eu sunt babaciune..hahahahahahah.
    Am colege de facultate cu 10 ani mai tinere si ele au impresia ca suntem de aceeasi varsta, io cred ca face mult atitudinea dom´le !

    Apreciază

    • Asa, asa, cu atitudinea ne scoatem, asa zicea si Radu in ultimul articol de Cleopatra, ca cica era naspa rau, daaaaaaaa atitudineaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!! 😀

      Apreciază

  3. Eu sunt baba, si in acte, si ca atitudine :)). Nu cred ca arat a baba, da’ ma vopsesc :D.
    Io cel mai tare ma bucur ca Sleepy a facut facultatea in Cluj :)). Ai stat in Hasdeu sau in Observator? :))

    Apreciază

    • Am stat cu prietena mea Oana si cu un baiat intr-un apartament de 2 camere din spatele Gradinii Botanice, n-am prins loc la camin :D. Si eu si baiatul aveam prieten/prietena deci practic eram 5 :)) oameni in 2 camere. Si jucam carti in sesiune de ziceai ca e pe bani :)). O sa povestesc si despre asta o data, e haios cred ce fac oamenii sa scape de invatat. Sau ma rog, ce faceau atunci, nus ce mai fac acum, ca uite, Maria m-a bagat in ceata cu chiulitul in baruri, cine stie ce naiba mai fac la facultate? 😀

      Apreciază

      • Nici nu vreau sa ma gandesc ce fac acuma in facultate 😀 pe vremea mea (OMG in vara asta am intalnirea de 10 ani de la terminarea facultatii, ca sa va faceti o idee de cat de baba sunt) noi mergeam in discoteca. Joia si duminica intrarea libera pentru fete. Sau plecat dupa o prajiturica, o berica, o alunica si deci o plimbare prelungita. Dar ma rog, eu am fost copil cuminte in liceu si-am facut facultatea la Iasi, deci nu puteam produce cine stie ce chestii majore in materie de tras chiulul, ca nu se exista fondul 😀
        Acuma, de cand am mai crescut, am gasit alte chestii de facut cand aveam vreun examen, respectiv bejeweled blitz sau similare, lecturat Saga Amurg cate un volum pe 2 nopti sau vizionat filmele echivalente. Nah, probabil ca fiecare are neuronul ei blond, al meu e asta de se ocupa de Saga Amurg, am vazut filmele de vreo 3 ori fiecare 😀
        Si tot din categoria baba: tocmai ce-mi povestea o prietena cum o copchila de 16 ani, eleva in clasa a 9-a, s-a vopsit rosie (un rosu misto, ce-i drept, eu ma chinui de vreo 2 luni sa-l obtin dar parul meu refuza vehement) si se duce la SAAAAALOOOOOON sa-si faca manichiura cu gel! deci clar, pe fii-mea o leg de calorifer!!!!

        Apreciază

  4. Haha, mi-a placut articolul, ma reprezinta:)
    In timpul liceului prietena mea ramanea destul de des singura acasa, asa ca aveam voie sa merg la ea si noi mergeam in discoteca. Ne coseam cheia casei de buzunar in fata usii ca sa nu cumva sa o pierdem, lasam acul infipt in covor, telefonul scos din furca in caz ca ma suna mama (atunci internetul insemna dial-up). Acasa urla muzica, fumam, ne fardam. Asta in prima jumatate a liceului, in a doua mai aveam si eu voie sa merg cu prietenul pe care parintii il placeau dar era cu ora fixa de venit, cu intrebari, asa ca de cate ori aveam ocazia preferam varianta primei jumatati. In liceu a avut farmec iesitul in discoteca (deja incepea sa se transforme in club atunci), simteam ca traiesc :)) Aveam si bani cat de cat pentru ca lucram in weekenduri. Aveam note bune la scoala asa ca parintii ma lasau sa fac multicele, dar ce stiam ca nu ma vor lasa oricum nu spuneam din start si gaseam eu o metoda.
    La facultate a mai fost distractie cam 1an-2, apoi in anul 3 deja ma plictisisem de mers in club (discoteca era club club deja). Mergeam tot cu prietena mea care nu se mai dadea dusa acasa, cand ii ziceam la 3 dimineata sa mergem acasa zicea ca abia am venit. La mare daca nu stateam pana se facea ziua nu eram la mare (eu deja vroiam sa dorm noaptea ca sa ma trezesc cu noaptea-pn cap sa prind razele bune). Grupul de prieteni se modificase semnificativ asa ca nu prea ne mai aveam decat una pe cealalta. Iubiti nu aveam niciuna 🙂 Gasca nu am avut asa cum are lumea la facultate, probabil din cauza ca locuiam tot cu parintii, nu stiu de ce. In anul 3 m-am angajat „serios”, m-am „responsabilizat” si nu mai aveam chef deloc de cluburi. Imi placea sa merg sa stau de vorba, sa vad ceva, sa merg la cumparaturi.
    In anul 4 m-am imprietenit cu sotul si tot in anul 4 ne-am mutat impreuna, Am fost (si suntem) pe aceeasi lungime de unda si preferam timpul petrecut in 2 mersului in club. Mergeam la restaurante, in parc, la film, iar cu prietenii in general nu mai mult de 4 deodata 🙂 Deci suntem mosi :)) Nu, nu, glumesc, stiu ca nici tu nu ai scris in sensul asta. Eu am 27 si sotul 30. Sandra 15 luni 🙂
    Apropo, prietena mea inca e nemultumita ca fetele cu care merge in club vor repede acasa :)) Desi acum e si ea maritata. Mie imi face mare placere sa imi amintesc de vremurile cand umblam amandoua hai-hui in liceu si stateam si noi cu geanta in mana in discoteca:)) Ma bucur ca am facut cate putin din toate, la vremea lor. Sau ma rog, eu m-am grabit un pic cu toate, dar asa mi-a fost mie bine.

    Apreciază

    • Am mai zis ca imi plac mamicile tinere :). Poate pentru ca si mie, pe undeva, mi-ar fi placut sa fiu o mamica mai tanara de atat (dar nu mi-ar fi placut sa ma casatoresc mai devreme, de cand eram in liceu am zis ca o sa ma „insor” la 30 de ani, si asa am facut rabat vreo 2 ani).
      E dragut sa ramai cu prieteni buni si din liceu si din facultate, nu? Chiar daca suntem la sute de km distanta, sau chiar daca ne vedem rar, tot ii simt super aproape, cumva :).

      Apreciază

  5. eu sunt.. in pauza. 😉
    Anii au fost necrutatori cu infatisarea mea. Tradeaza varsta si adauga si ceva in plus. Ajuta si extra-kilogramele pe care ma tot chinuiesc sa le dau jos…
    Sper sa imi detoxific mintea cat mai repede. 🙂

    Apreciază

    • Cum mai esti in pauza? :)) Si eu am 5 kg in plus si insist, dar insist sa dispara intr-o noapte in timp ce dorm. Refuza sa faca chestia asta, desi incerc de 1 an, nu stiu unde gresesc.

      Apreciază

      • nici tanara dar nici baba.. deocamdata simt ca trece timpul peste mine si eu nu am nici un drept de apel. 🙂 Asa ca ma consider intr-o pauza … pana prind puteri sa pun din nou stapanire pe viata mea. 😛

        .. eu am de dat jos vre-o 5 multiplii de 5 🙂

        Apreciază

  6. Ma uitam de curand cu sotul si niste prieteni la niste fotografii mai vechi si constatam cu totii „ce tinerei eram…” :). Asa ca sub aspect fizic chiar daca poate nu tradez cei 32 de ani (nah, lumea tot cu domnisoara mi se adreseaza), tot se observa clar ca am inaintat in varsta. Cred ca isi pune amprenta si ultimul an si ceva, cu bebe, care a fost relativ dificil pentru mine avand in vedere ca pe langa ingrijirea fulltime a piticotului, nu am intrerupt deloc munca…
    Altfel, ma simt la fel de tanara si relaxata ca pe la 20 si ceva de ani, mereu am considerat varsta drept o stare de spirit si nu un numar. Mi s-a schimbat putin modul de viata, pe la 24-27 de ani ieseam foarte mult in club, apoi progresiv mai putin pana ce am ramas insarcinata, apoi deloc. Am fot de 1 martie cu sotul si niste prieteni in club, la concert Directia 5 si nu ne mai gaseam deloc locul printre IPhone x si lenjeria de club. :d. In rest iesim mult cu prietenii si piticul, mai iesim fara el la cate un film, restaurant, calatorim la fel de mult, mergem la consursuri cicliste de cateva ori pe luna in perioada martie-octombrie, nu prea suntem oameni de casa.

    Apreciază

      • Hehe, sotul e mare biciclist :), amator si de vreo 2-3 ani participa la concursuri, maratoane de mountain bike. Eu l-am insotit mereu, de cand cu piticul mergem toti 3. In Cluj sunt multe, mai mergem la altele in zona noastra. Dar stiu ca sunt si pe la voi, desi cele mai misto sunt in zona de deal/munte. E foarte frumos, vin biciclisti din toata tara. Google clujulpedaleaza, maros mtb marathon, geiger mtb challenge, prima evadare…sunt multe. Sunt categorii de profesionisti si hobby, la cea din urma chiar merge multa lume de fun…eu stau in public si ma simt super.

        Apreciază

      • Foarte dragut, noi suntem lenea intruchipata amandoi, ne place sa calatorim doar daca avem sub fund minim 4 roti 😀

        Apreciază

  7. Eu nu gasesc nicio asemanare intre mine psihic si cifra din buletin. Si am fost mirata zilele astea cand am vorbit cu o persoana draga mie care implinea 60 de ani si care mi-a spus acelasi lucru. Nu credea ca face atatia si se vedea inca la terminarea facultatii.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s