Arhivele lunare: martie 2012

Andrei

Standard

M-a rugat o mamica prietena sa scriu de pe asta si imi e imposibil sa refuz. Cu atat mai mult cu cat azi e ziua lui var’miu, care e tot Andrei :).
Nimanui nu-i place sa citeasca chestii triste, cred ca fiecare dintre noi se pune in situatia mamicii unui copil bolnav atunci cand citeste despre un astfel de caz.
Dar, cum am mai spus, daca un post pe blog aduce cat de putini banuti in contul lui si o speranta parintilor, bineninteles ca o sa scriu despre asta. Ei nu aduna bani pentru cine stie ce operatie costisitoare, vor doar bani pentru citostatice, adica tratamentul standard in caz de cancer, care ar trebui sa fie suportat de statul roman. Si nu e. Am inteles ca mamica lui e absolut debusolata, nu stie incotro sa apuce, pagina de Facebook de mai jos e facuta de o prietena de-a lor. Ce-o fi in sufletul oamenilor astia…
Stefan Andrei
(puteti da like paginii lui de FB, poate citesc mai multi oameni) este un baietel de 3 ani diagnosticat cu tumora de mediastin (cancer la plamani) si are nevoie de ajutorul tau pentru medicamente. Daca vrei sa ajuti poti dona in contul RO45BTRL05301201T88145XX (nume: Dumitru Daniel Madalin) deschis la Banca Transilvania.

E un baietel tare frumusel, nu?

Creta drama

Standard

Ieri ne-am dus in parc, as usual.
Si s-a fatait fie-mea pe acolo ce s-a fatait dupa care a dorit sa sada-n fund. Minunat, zic hai sa ii dau creta, sa deseneze.
I-am prezentat odorului cutia, a deschis-o, mi-a dat sa desenez eu, a desenat si ea, bla bla, stiti voi, programul standard.
In 10 minute aveam 6 puradei in jurul nostru, venisera la creta.
M-am retras si i-am lasat sa se joace (vai, ce mandra am fost ca le dadea jucaria si nu urla cand ii luau altii bucatile de creta, ca asa de fel suntem la faza in care ne imaginam ca toate jucariile sunt ale noastre si vai de cel ce incearca sa ni le ia).
Bun, le-a daruit copiiilor toata creta din dotare, dupa care a vrut la plimbare.
Am plecat si ne-am oprit la nisip, creta am lasat-o, ca mai erau copiii acolo si se jucau cu ea.
Mie mi s-a parut ceva super normal sa las creta acolo, adica puii mei, era sa o bag in buzunar si sa ii las pe aia micii sa urle dupa ea, in conditiile in care eu eram 5m mai incoa’ la groapa cu nisip?
In timp ce asistam boracul din dotare la jucatul cu grebla si lopatica, incepe o mamica discutia. Ziceeeeee: e creta dvs.? Zic: da. Si ziceeee: si ati lasat-o acolo? Wtf? Zic da, se mai jucau copiii cu ea. Ziceeeee: N-o s-o mai gasiti. Na, am dat 2 lei pe ea gen, nu mi se pare o tragedie. Treaba dvs., eu v-am spus, imi sopteste dispretuitor. Multumesc, zambesc, tac.
In 5 minute imi aducea bucati de creta pe care le gasea prin parc. I-am multumit iar, nu e nevoie, o strang eu dupa ce terminam de jucat in nisip.
Nu zic bine hais ca Sara incepe o serenada (un baietel ii luase grebla-preferata ei si nu o deranjase initial, dar la un moment dat a vrut-o inapoi si baietelului i se falfaia total de doleantele ei, asa ca mata s-a pus pe urlat; imi era destul de clar ca nu vor rezolva conflictul singuri dupa acutele din vocea ei, asa ca am luat-o sa ii arat un brad sau nus ce minune sa se calmeaze).

In timp ce purtam boracul urlator spre copac, o alta mamaica ma opreste (minunat moment si-a ales), sa imi spuna ca a strans creta, ca e sub o banca, si sa ea nu mai poate sa o pazeasca ca pleaca acasa. Deci super super super sf mi s-a parut, ok, persoanele amabile,  nu zic, dar era creta! Adica maruntis, nu era o avere, nu era o tricicleta sau mai stiu eu ce dinozaur umbaltor, era o amarata de cutie cu creta, si copiii aia se jucau cu ea!

Sunt eu absurda? Care mama ciorilor e codul jucariilor in parc? Tii cu dintii de ele si nu le dai drumul?

Data viitoare ce fac? Mamica no. 1 mi-a spus explicit ca nu se vine cu cutia de creta, ci cu una, 2 bucati maxim, altfel, uite ce se intampla! Ce se intampla? Niste copii se jucau cu niste creta!

A venit Timea!

Standard

Azi a venit Timea pe lume. Stiu ca nu e palpitant pentru voi, dar pentru noi este motiv de bucurie. 🙂

Timea e fetita Oanei, are 3.400 si 53 de cm si a luat nota 10, bineinteles, Oana numai cu nota asta e obisnuita :D.

N-avem inca poze cu Timea, dar mai jos e Sara, care ma ajuta sa pregatim hainute pentru Timea 😀

Imagine

Baba la 30 de ani

Standard

Cand eram eu micuta, n-o sa spun cat de micuta, matusica mea preferata a implinit 30 de ani. Pentru mine era o varsta ca oricare alta, nu ma impresiona cu nimic, dar ea a declarat solemna: „Gata, sunt baba la 30 de ani!” Ok, in mintea mea de copil s-a fixat informatia si de cand ma apropiam de varsta critica asteptam sa vad cum e.

Bun, n-o sa fie un post din ala in care ridic in slavi femeia la 30 de ani, ce desteapta, reculeasa, adunata, parfumata, sigura pe ea, asezata, cu care poti sa vorbesti bla bla e. Pentru ca eu cred ca o femeie de 25 de ani are farmecul ei si mi-a placut sa am 25 de ani, cum mi-a placut sa am si 18, si 14 samd.

Dar baba sunt de la 27 de ani.

Adica pe la 27 de ani m-am uitat eu in oglinda si am vazut primul fir de par alb. Mi s-a parut clar, daca am fire albe de par in cap, sunt baba. Apoi, peste vreun an, m-a cerut sotzoo in casatorie. Ei, asta mi-a pus capac.  O femeie casatorita e o doamna. Adica eu urma sa fiu o doamna. Doamna Sleepy. Sincer, nu mi se potrivea deloc. Foarte responsabilizata si importanta m-am simtit atunci, o perioada. Dar a trecut (partea cu responsabila sigur :D). Si doamna inca nu-s, ma striga oamenii pe strada (cand mai pierd ceva, chestie ce mi se intampla periodic): Domnisoara, domnisoara, v-au picat ochelarii/banii/telefonul!. Deci nu cred ca o fac din politete si daca stau bine sa ma gandesc e chiar dubios avad in vedere ca imping de obicei la carut.  Hm….

Anyway, cred ca am avut vocatie de baba dintotdeauna. Cand eram la liceu aveam ora 9:00 pm ora de ajuns acasa seara si 00:00 pentru cand mergeam la chefuri (initial fusese 23:00, dar de cand aveam prieten-clasa a 10-a, s-a marit la 00:00, maica-mea era tare incantata de el, si inca e, se inteleg foarte bine, la fel cum si eu ma inteleg inca cu mama lui :)), dar asta e o alta poveste). Deci atunci da, vroiam sa merg la chefuri si sa stau pana dimineata ca nu aveam voie. De aia vroiam. Cand dormeam la prietena mea Oana (inca nu s-a nascut Timea, maine vine) care era singura acasa, mergeam si stateam in discoteca (nu era maica club pe vremea mea) pana dimineata. Mi se parea cam obositor, intotdeauna mi-a placut sa dorm. In facultate iar mi-as fi dorit sa merg ca nu prea ne permiteam, noi toti (adica toti cei 4 care eram din acelasi. oras si faceam facultatea in Cluj) traiam cu 1 milion pe luna. Era incredibil de putin, nu stiu cum naiba supravietuiam. Plus bursa, da bursa n-am avut non-stop. Ba Oana cred ca a avut non-stop. Deci ziceam ca si atunci as fi vrut sa ies.

Ei, cand am ajuns pe „banii mei”, traind singura in Bucuresti, pur si simplu n-am mai avut chef. Mi se parea o corvoada sa ies in club. Cand mergeam la mare era si mai grav, acolo era musai sa iesim seara de seara. Nu intelegeam de ce trebuie sa merg intr-un loc unde imi bubuie creierii, sa stau la o masa (daca aveam noroc sa prindem masa) si sa ma ridic din cand in cand sa dansez (cand n-aveam masa trebuia sa dansez cu geanta in mana, bai stiti ce nasol e sa dansezi cu geanta in mana???? sunt precisa ca aratam absolut penibil). Si aveam pana-n 25 de ani.Eu la mare vroiam sa stau la plaja, asta se face la mare de la 5 la 85 de ani, nu?

Si nu inteleg asta cu ocaziile in care trebuie sa te distrezi, gen ziua ta, revelion. Urasc Revelionul, nu poate fi nimic mai enervant. Un glob care e obligat sa se distreze. Brrrr

Deci da, sunt un couch potato. Imi place sa lenevesc. Ideea mea de distractie presupune pana in ziua de azi iesitul cu prietenii la restaurnat, la un concert, la un film (FILM am ziz, nu LIMONADA :D), hai maaaaaxim un karaoke. Ba uite ca mi-am adus aminte, in Coyote ne-am simtit bine intotdeauna, dar acolo e muzica oldies, nu cred ca se pune, nu?

Si in 2 imi place sa calatorim. Mult mult, cat mai mult, nu ma deranjeaza sa zbor 24 de ore, nu ma deranjeaza autobuzele sau barcile sau sa steau treaza pana dimineata si inca pe atat daca vad orase noi si oameni noi si peisaje noi. Sau sa merg la mare. Dar atentie, mare = loc cu plaja si umbreluta unde un papuas vine si imi aduce un caffe frappe, nu cum m-a trimis un prieten (ok, fostul prieten, dar nu cred ca a vrut sa se razbune, ne intelegem destul de bine) la mare intr-un loc unde lui i-a placut la nebunie si eu nu stiam cum sa intorc mai repede masina si sa fug (erau plaje din alea pustii, cu pietre si arici de mare, iar apa potabila era un vis frumos).

Si inca sunt tanara la 30 de ani, uite, cand am fost la dr. ultima oara m-a intrebat asistenta de 2 ori daca sigur ala e numele meu, ca cica e o greseala ori la nume ori la varsta. Na, asaaaaa complimeeeeeeeeeeent, mai rar. Si erau fara plata, deci nu la clinica din aia de te periaza ca se intorci sa lasi juma de salariu :D.

Asa ca atunci cand am implinit 30 de ani nu m-am simtit nici cum, nici prea prea nici foarte foarte, am alocat timpul consacrat, din fiecare an, sa reflectez asupra faptului ca voi muri si ca e nasol rau, ca mie imi place sa traiesc si cam atat.

Cunosc si oameni care au trecut bine de 40 de ani si inca merg in cluburi sa se distreze, which is cool. Sunt foarte pe principiul whatever makes you happy. Atata timp cat nu trebuie sa merg si eu, ne-am inteles 😀

Voi cum sunteti? Babe tinere au ba?

Nu gasesc poza sa se potriveasca. 😦

Si inca 2 targuri

Standard

E clar w/e targurilor. Ambele se termina azi, dar mai aveti vreo 2 ore daca vreti sa dati o fuga repede :).
Am fost de dimineata, cat a fost pitica in parc, la Sala Palatului, la ceva targ educational si de tabere. M-am dus pentru gradinite, desi sper sa nu am nevoie. Va povestesc maine daca am au ba nevoie, sa-mi tineti pumnii :). Erau cred 5 gradi in total, dintre care 2 in zona noastra, si una chiar interesanta, cica cu sistem de educare step by step. De asta n-am citit, trebuie sa ma documentez. De maine, daca e cazul, dar sper sa nu fie :D. Obscen de scumpa, bineinteles.
Si apoi (cand dormea Sara- a dormit 2,5 ore azi, sf) am fost la Targul Raw Generation, la hotel Rin.
M-am dus dupa Lia, pandesc Parfumul de Stele de ceva vreme (la Biobunatati nu mai e de juma de an minim) si acum chiar mi-e pe terminate crema actuala (non-bio) si am profitat ca au fost reduceri-15%. Am luat pana la coada si un parfum (cutiuta mica, la 17 Ron). Intr-o doara l-am luat pentru ca am aberant de multe parfumuri (mama cand nu stie ce sa imi ia cadou imi cumpara un parfum :D, plus ce am mai luat si eu) si chiar nu simteam nevoia de inca unul. Mi-a dat cu el pe mana si mirosea bine si mamica de Lia era mai draguta decat ma asteptam eu (mai stiu mamici cu afaceri, imi plac afacerile lor, dar nu neaparat si mamicile :D), asa ca am luat si Narcotica. Am zis ca il tin in geanta de carucior daca uit sa ma parfumez. Deci au trecut 4 ore si miroase inca puternic si ataaaaaaaaaaat de bine, de imi vine sa imi mananc mana :D. Miroase ca noptile alea de vara cand treceai pe langa un gard cu iasomie. Mda, n-as fi crezut ca o sa imi placa, dar m-am inselat :)).
Si am mai luat legume de la biodumbrava (nu multe, ca deja luasem de la Mega-gasiti legume bio, daca nu v-am zis deja) si o periuta de dinti si o carte „Cinci limbaje de iubire ale copiilor”, de care citisem ieri si mi s-a parut prea mare coincidenta ca am dat de ea azi ca sa nu o iau :D. Gata cu targurile. Cred 🙂

Babyexpo

Standard

Cam de 2 ani tot merg la Babyexpo.
Unele produse sunt mai scumpe decat online (ex. Minirock), altele mai ieftine (ex. Inglesina) si altele la fel (ex. Weleda).
Dar eu tot ma duc, una ca imi place sa fac cumparaturi in general, si apoi ca imi place enorm sa ii cumpar chestii gandacului, mai ales acum cand a mai crescut si isi alege singura jucariile.
Asadar, am fost joi la Babyexpo, mai aveti timp azi si maine.
Joi era super aglomerat, nici nu vreau sa ma gandesc cum va fi azi.
Va zic ce-am luat eu si preturile, poate va inspira si va faceti o idee:
Jucarii puzzle cu magnet (oaie si porcusor) -57 Ron – de astea nu sunt multumita si nu le recomand, ma asteptam la altceva
Carte editura Art (Prima carte a copilului)-19 Ron
Carte pentru baita-12 Ron
2 cani de la Canpol (aia 360 a fost 31 Ron si una cu cioc, fara gaurele din alea dar tot cu sistem anticurgere 20 Ron)
5 body-uri Carter’s cu maneca lunga-70 Ron
1 esarfa (I get anything I want if I smile) – 13 Ron
1 cearceaf pat cu animalute – 33 Ron
1 rochita (65 Ron) si o bentita irezistibila (15 Ron) de la Lilu Tesa
Am mai vazut niste rochite superbe de botez pentru finuta noastra Timea care va veni pe lume luni probabil (asa o ameninta dr. pe mami Oana), dar pentru ca nu stim sigur 100% cand va fi botezul am zis ca le luam atunci. Dar erau frumooooaaaaaaseeee raaau. De la un magazin din Suceava care inca n-are site :(. Pacat.

Am cheltuit ca de obicei o tona de bani in conditiile in care nu ne trebuia nimic. Ma intreb ce faceam daca ne trebuia ceva 😀
Deci merita un drum zic. Da’ atentie la aglomeratie 🙂

Viata dupa plod. Cu prietenii.

Standard

Recunosc ca am fost aeriana cu ce va urma dupa nastere. Am mai povestit ca am lecturat ce carti am primit si mi-au fost recomandate (eu recomand altele, musai sa scriu si despre asta :D) dar pur si simplu in capul meu nu se facea click intre ce scria ca o sa urmeze si ce chiar urma. Imi amintesc ca acele carti pe care le citeam (Capraru si Spock), povesteau ca trebuie sa lasi pe altii sa faca shoppingul, ca tu nu mai ai timp. Mi se parea oarecum iritanta chestia asta, mie imi place sa fac cumparaturi. De fapt, amandurora ne place :).

Ei, cand a venit Sara, am simtit sincer ca viata mea s-a dus la mama naiba. Ca nu mai exist si ca nu mai exista viata dupa plod. Mi se parea ca m-am ingropat si n-o sa mai vad vreodata lumina zilei. Intr-o secunda as fi schimbat ziua de atunci cu ziua de dinainte de a avea copil :). Totul e normal, desigur, traiasca baby blues-ul. Sincer nu imi plac mamicile care idealizeaza totul, care nu vorbesc despre clipele cand le e greu, care descriu totul ca pe o excursie in Caraibe. Sigur, viata noastra cu S. este cu siguranta o vacanta frumoasa si sunt nemaipoment de fericita (de fel as zice ca suntem :D), se vede citind blogul sper :), dar sunt si clipe grele. Pentru mine astea au fost cele 3 luni de inceput. Prima de departe cea mai rea. Totul dupa mi s-a parut a fi din ce in ce mai bine. Inca cred asta, desi sunt amenintata ca perioada asta cand S. invata sa mearga e una din cele mai grele. Nu e. Sigur, Sara trece prin schimbarile tipice ce insotesc acest gen de achizitie si nu toate sunt roz cu norisori pufosi, dar e ok, stim ca e normal, si radem si ne distram cum putem :).

Viata mea de mamica incepatoare a fost asa de grea la inceput, incat nu aveam nici cel mai mic chef din lume de socializat. De iesit in oras nici nu se punea problema. Nici nu prea vad cum as fi reusit, chiar daca as fi fost una din persoanele care poate alapta in public (go, girls!), masa dura o ora si pauza jumatate, deci mai mult as fi iesit sa alaptez pe afara decat sa ma plimb sau sa fac cumparaturi sau sa mananc la restaurant sau ce stiu eu ce sa fac :). Mai se incumetau prietenii sa vina pe la noi, si ma bucuram sa vad adulti care nu vorbeau de cate grame de kk am gasit in scutec de dimineata, dar eram obosita si nedormita si inca nesociabila.

Insa cele 3 luni au trecut si a venit si primavara. HA! Ne-am trezit la viata, am inceput sa misunam prin parc (ieseam in parc dintotdeauna, dar iarna stateam zgribulita pe o banca si citeam), prin mall-uri (pediatra si-a aratat coltii ca se plimba multi microbi pe acolo, dar nevoia de sanatate mintala- a mea anume, a castigat), pe la restaurante cu prietenii si prin vizite, si primind vizite :). Noi suntem singuri pe lume in Bucuresti, mai vine mama cand avem o paranghelie ceva de noapte unde nu putem lipsi si sta cu Sara, dar in rest…noi si atat. Inainte sa nasc imi doream o bona de pe la cateva luni ale Sarei, dar m-am surprins scotand coltii doar la ideea unei persoane straine cu noi in casa (v-am mai zis oara ca sunt o persoana dificila? :D)

Cam de atunci suntem normali (da, da, la mine a fost mai dificil, recunosc :D).

Asadar, va spuneam ca avem deja un an de cand ne-am revenit cu socializarea, vara e mai usor, ca sunt multe terase in aer liber si mai toata perioada cu temperaturi peste 20 de grade am iesit hai sa nu zic zilnic, dar de cateva ori pe saptamana. Si a fost ok, am fost la o tona de restaurante, intamplator sunt destule in zona unde locuim, si n-am avut probleme nicaieri, gandacul statea in carut, mai primea cate o jucarie, cand se plictisea mai venea la noi in brate, mai delicat a fost cand a apucat-o cantatul si tragea niste chiuituri de ne venea sa ne ascundem sub masa. Intotdeauna am fost tratati mai mult decat ok, nu stiu cat de des mi se intampla inainte sa ma intampine ospatarii cu zambetul pe buze si sa ne intrebe din 10 in 10 minute daca mai aveam nevoie de ceva. Da, viata e mai usoara cu plodul dupa tine.Si nu numai la restaurant, ci mai peste tot. Oamenii se ofera sa imi care carutul (ii refuz intotdeauna, ma descurc singura, mi-e rusine altfel), la coada intotdeauna e o persoana care vrea sa imi cedeze locul (dar din nou, refuz, daca am iesit din casa la cumparaturi inseamna ca am iesit intr-un moment cand Sara e ok si nu ii e nici foame, nici somn si nu e nici plictisita), in trafic de cand am ala cu Baby on Board nu ma mai claxoneaza nimeni (nici inainte nu ma claxonau cu a mea, dar a sotului are nr. de provincie si vesnic ne injura careva, indiferent cine conduce :D). Asadar, da, nu sunt de acord ca daca am plod trebuie sa fiu tratata mai cu mot decat altii (despre asta povesteam si in articolul Mariei, scris mult mai clar si mai frumos :D), dar nici mai prost (mi s-a intamplat si asa, desigur). Da, inca nu au scaune de masa in restaurante pentru copii cum gasesti pe afara, dar sunt atat de draguti cand vad un copil incat daca ar plange putin sunt convinsa ca ar da o fuga sa ciopleasca unul.

Viata sociala dupa plod a luat avant pe de o parte, pentru ca avem prieteni care vor sa o vada si pe ea (in general cei cu copii, sa se mai joace impreuna, dar nu numai). Iarna e mai greu un pic cu restaurantele, am iesit si iarna cu ea, dar pana ne imbracam/dezbracam/parcam pe zapada bla bla, preferam sa ne vizitam pe acasa, mai gatim noi, mai gatesc prietenii, papam impreuna, plodul se joaca si ne ignora.Ma vad si cu fetele, iesim rar, dar mai des decat before plod. Rar din cauza lor, pentru ca a armoniza programul a 4 gagici este misiune imposibila. Una are dentist, alta coafor, la alta vine soacra, seminte ne mai trage o teapa, bla bla. Te-ai astepta ca programul meu sa fie mai dificil, ca sunt cu plodul pe cap, dar nu, eu le-am zis ca pot oricand, la ele e mai complicat.  Inca ma mir ca am reusit sa mergem la film o data impreuna, in general nu prestam decat cafele. Na, ca mi-am adus aminte ca ultima oara mi-au promis ca ma scot la film, aloooooo (la film ma mai scoate var-miu, dar lor nu le spun, sa le mustre constiinta :D)

Pe scurt, de cand mi-am revenit eu cu boii acasa, viata noastra sociala cu plodul e la fel sau poate mai activa ca inainte.

Ce recunosc ca am pierdut si imi lipseste sunt vizitele hai-hui prin Europa, de fel suntem plimbareti si in fiecare an dadeam o fuga din asta. Am merge si acum cu Sara daca ea ar fi un copil ok cu schimbarile de mediu, dar nu par sa ii placa, asa ca mai asteptam putin, pana primavara viitoare. Atunci Sara va merge si la gradi si trag nadejde ca va fi ok. La mare si la bunici la tara am fost si anul trecut si mergem si anul asta.

Aud insa mamici care imi spun ca au pierdut legatura cu cei fara copii si ca prefera sau ca au descoperit compania celor cu copii (e adevarat ca am gasit datorita Sarei una bucata mamica Alex, mama de Rebe, care imi e tare draga si ne vizitam cat de des putem, dar in rest mamicile de parc ma lasa complet rece). Noi inca reusim sa ne mentinem prieteniile (suntem printre primii cu copii), respectand o regula esentiala : nu vorbim non-stop de plod (si alte cateva mai mici, ce tin de programul Sarei, in loc sa ne vedem ca pana acum de la 7 pm la x am ne vedem pe la 4/5 pm pana la 9 pm, cand e vremea de baie :D). De asta mi-am facut blog! Ok, il aveam dinainte, but you get the point. Aici scriu tot ce simt nevoia sa comunic legat de ea, sa ma laud, sa ma plang, sa intreb, sa imi spun opiniile. Imi amintesc cu teroare vremurile cand nu mamiceam si se mai intalneau alte 2 mamici care nu faceau decat sa vorbeasca despre ispravile plozilor (imi amintesc ca la un moment dat discutau despre culoarea no. 2 :D). Nimic, dar nimic pe lume nu mi s-ar fi parut mai  plictisitor si ingrozitor. Si de fizica de vorbeau si era ok, puteam sa spun si eu ca o urasc, dar de plozi ce as fi putut spune? Pana sa nasc, am tinut un singur borac in brate, si atunci obligata. Sigur, ma  mai scapa gura cu cate o chestie, mi-e imposibil sa nu o fac, dar in general cand ma vad cu fetele e atat de placut sa barfim restul lumii incat uit de orice altceva :). Si nu merg cu Sara cand ma intalnesc cu prietenele mele fara copii. Ea s-ar plictisi, eu as ameti osciland intre a o distra pe ea si a purta o conversatie vag inteligenta cu fetele, ele ar pleca cu parul pe bigudiuri si sigure ca nu vor face copii veci, si pentru ce? In timpul asta ea se distreaza cu sotzoo si e mult mai fericita.

Voua cum va e? Atarna copilul ca o piatra de moara? Va distrati impreuna, il lasati acasa, il luati cu voi, cum merge treaba? Exista viata dupa plod? 🙂

In masina

Standard

In masina copiii trebuie sa mearga in scaune/scoici/landou cu carkit.
End of article. 😀
Nu serios, am fost socata sa descopar ca mamici care acorda o mare atentie cresterii copiiilor lor sunt perfect aeriene vis-a-vis de acest subiect.
Am o mamica prietena care are o fetita de 2 ani jumate si care e o minunatie de copil (va reamintesc ca de fel nu sunt genul extaziat la boraci), desteapta si frumoasa si cuminte. Mamica ei e foarte atenta cu ce mananca, adica papa doar bio (si serios ca asta e un efort, costa ceva), face eforturi supra-omenesti sa o duca la o gradi Montessori (n-a reusit inca, dar se chinuie :D) si o invata despre muzica clasica (chestie sinistra dupa parerea mea, dar na, ca sa vedeti ce dedicata e).
Ei bine, Maria nu merge in scaun uneori. De multe ori. Atunci cand e mataita, bunica are voie sa o ia in brate in timpul mersului.
Am crezut c-o bat pe prietena mea. Evident ca am certat-o, a promis ca o sa investeasca intr-un scaun de masina, ea credea ca se folosesc doar pana la 3 ani. Nu, nu se folosesc pana la 3 ani, se folosesc pana pe la vreo 12 ani oameni buni!
Ce se poate intampla daca nu sta in scaun? Adica come on, il tin bine in brate, daca e ceva il protejez eu.
Mda.
Uitati un filmulet cu ce se poate intampla. Copil tinut in brate desigur.

Citeam ca peste 80% dintre accidentele cu copii au loc pe langa casa, nu la drum lung. Asta daca credeti ca daca mergeti de aici pana la bunica nu e nevoie sa stea in scoica.
Uite inca unul, poate nu v-a ajuns.

Aud des argumentul ca plange. Pediatra Sarei avea un pacient de 1 an. Parintii au fost in vacanta in Bulgaria, copilul era in scoica, dar plangea. Mamica l-a luat din scoica sa il linisteasca. O masina a intrat in ei. Copilul a murit. E ceva real, se poate intampla oricui, nu e o garantie faptul ca tati conduce incet, nu suntem singuri pe sosele.
Nici Sara nu mai e asa rabdatoare, mai ales la drumurile lungi, dar prefer sa ma dau peste cap sa o distrez, sa facem o pauza, sa fac orice, eventual, in ultima instanta nu mai mergem cu masina daca nu e musai si luam trenul sau avionul, dar daca suntem in masina, mergem doar in scoica cu centurile puse. Inclin sa cred totusi ca un copil care nu stie alta modalitate de a merge in masina decat in scoica va accepta ca asta e unica metoda de deplasare.
Dar daca il las in masina plange pana la epuizare, mai aud. Eu nu practic CIO! Nici eu, dar nu are legatura. Daca mama e langa copil si il linisteste si ii explica si e acolo pentru el, nu e CIO. E protejarea copilului tau de un potential pericol.
L-ati lasa se joace cu priza daca ar plange? Sau sa bage mana in foc? Nu? Sansele sunt mai mici sa se curenteze la priza decat sa aiba un accident de masina.
Stiu ca am fost seaca cu postul asta (toate astea cu chestii cu care sunt chitita imi ies asa :D), dar e o chestie extrem de serioasa. Sa nu fim inconstienti, nu exista nicio scuza din lume sa nu ii tinem in scaune.

A 15-a luna cu bebe

Standard

De la bun inceput va spun, incepe sa-mi fie simpatic numarul 15. Era 23, dar ma gandesc serios sa il schimb, dupa luna asta.
Gandacul s-a facut somnoros. Noaptea. Adoarme tot la 10, asa cum adoarme de pe la 3 luni, dar se mai trezeste doar dimineata pe la 6/7/8 sa manance. Dupa care se culca la loc pana la 10. Intr-o dimineata s-a trezit direct pe la 9 jumate. Cred serios ca am sanse sa „satenesc” la loc firele de par albe de la noptile nedormite. Sigur, are nopti cand o supara dintii si atunci se mai trezeste, dar chiar nu mai conteaza.

Ziua insa doarme putin, cam o ora, o ora si un pic. Dar are si ea zile si zile, a avut si zile in care a dormit doar 20 de minute sau zile cand a dormit 2 ore. Oricum, e de bine. Plus ca adoarme singura, pana acum stateam langa ea, imi luam o carte si asteptam sa adoarma, nu ma mai lasa sa o legan de pe la 1  an si cu cantatul am rezolvat cu telefonul mobil. Dar azi am iesit imediat ce-am pus-o in pat, mai mult de curiozitate. Ei bine, si-a facut programul normal de intors cu fundul in sus si viermuit pana a adormit singura, in acelasi timp cat dureaza de obicei. Deci cred ca vom continua asa, chit ca e un pic socant pentru mine sa nu mai fiu utila la somn :D, dar zau ca nu ma supar.

Nu stiu daca ati observat, dar in prima poza e in picioare. Adica singura a ajuns asa, capsici? Like s-a ridicat, in sfarsit! 😀 Stiu ca altii se ridica si la 6 luni, dar a noastra n-a vrut decat la 1 an si 3 luni aproape :). Suntem mandri nevoie mare, dar avem o mica problema, nu stie sa se aseze la loc, ne striga cand se plictiseste de stat in picioare/mers pe acolo de unde e ea agatata. Recomandari?

Si merge mult mai bine, tinuta de maini, evident, ambele maini that is. Mai avem timp, sper ca luna asta sa o ia la fuga prin casa. Adica acum vreo 2 zile a stat singura vreo 3 secunde de-i tremurau picioarele ca piftia si a facut primul ei pas spre ma-sa :D, deci alergatul nu poate fi departe, nu?

In rest, prin casa are cam aceleasi activitati, e fascinata inca de carti, sta si jumatate de ora sa frunzareasca o carte cu poze sau o revista.

Ah, si scrie. Asta o face mai demult, dar am uitat sa zic :(. Avea ceva probleme cu pixurile clasice, dar i-am luat unul cu o fetita-n mot si cu ala se descurca minunat. Scrie cartile, revistele, agendele, colile albe si masa :D. A gasit un creion alb special, sa se vada :D. Pana nu ajunge la pereti e ok.

Tot la categoria progrese, luna asta a invatat sa se plimbe singura cu trotineta prin casa. Intai inapoi, acum si inainte. De vina a fost mama, care fiind in vizita luna trecuta, a plimbat-o prin casa in tricileta aia cred ca 2 ore/ zi. Evident ca dupa ce a plecat mama a trebuit sa prestam acelasi. lucru, pana a invatat sa se descurce singura :). Dar n-am poza. Pun alta 😀

Am o vaga banuiala ca incepem sa ne intelegem, cand aude cuvantul plimbare se infinteaza la usa, si intr-o seara cand i-am spus ca mergem la baita a luat-o la goana si nu s-a mai oprit pana in dormitorul nostru (unde ne pregatim de baie). E fan baita, cu tonele de jucarii, nici nu se putea altfel.

Apropos de jucarii, i-am luat niste rate cantatoare, i-a placut melodia la nebunie, asa incat o canta prin casa zilnic. La inceput nu intelegeam de ce mi se par cunoscute sunetele pe care le scoate, are exact aceasi. tonalitate :D.

Si jucaria asta de la Noriel ii place, va pun o poza cu ea ca am vazut altele pe acelasi principiu mult mai scumpe, asta a fost parca 3/4 sute de mii (lei vechi, ma incapatanez cu ei, stiu :D).

Stiti ca v-am zis de vecinul nostru, nu? Ei bine, e randul meu sa le multumesc celor care stau sub noi, fie-mea, care merge inca in 4 labe, are o placere nebuna sa faca chestia asta cu diverse jucarii in mana. Sa va zic cum se aude pe gresie? 😀

In rest, luna asta am socializat cat am putut, adica ea, sa se vada cu alti copii, ca daca mamicile astea rele refuza sa ii scoata in parc, ne-am vizitat cu prietenele si verisoarele pe acasa, deh 🙂

Dar de cand a venit primavara, asa, timid, sa fiu sincera, s-au umplut parcurile. N-au aparut inca astia micii de varsta Sarei, prietenii ei din toamna, dar sunt multi copilasi, mai mari, prin parc. Tot acolo insa sunt ratustele si cuti. El e the original cuti, the one and only :), prietenul Sarei cel bland din parcul mare 🙂 (mai are 2 si in parculetul din spatele blocului, dar ei au venit mai tarziu :D).

Prin parc s-a dat cu sotzoo in masinute. Asta ne mai lipsea, imagine ca n-a mai vrut sa se dea jos de acolo :D. Avem copil mare, e clar.

Targul de Turism

Standard

Daca semanati cu mine si planuiti vacanta cu 7 ani inainte puteti merge la Targ.
Sunt reduceri intre 3 si 15% (pentru grupuri), daca rezervi (avans 30%) pe perioada targului. Asta in plus fata de Early Booking (intre 5 si 30%, valabil in functie de agentie pana in martie, aprilie, sau mai).
N-am mai fost la targ din 2009 cand mi s-a parut prafuit si stingher. Atunci nici n-am luat nimic de la targ, am platit tot din martie, dar la agentie, fara legatura.
Asta de anul asta e frumos, luminos, stralucitor, gigea gigea. Vi-l recomand daca stiti cat de cat ce vreti :).
In rest, unii dintre cei de la targ sunt mai pregatiti, altii mai habarnisti, ca peste tot, na.
Dar per total, merita vizitat. Atentie ca e doar pana la 18:00, noi n-am stiut si n-am apucat sa mergem la toti.