Se ia una bucata copil si…

Standard

Nu mi-au placut niciodata copiii. Inainte de Sara cel putin nu ma uitam mai mult de 2s la un astfel de exemplar. Nu oftam, nu-mi dadeam ochii peste cap, nu ma minunam, nu! Dimpotriva, bodoganeam in barba cand se mai trezea cate o colega sa-si aduca progenitura la buro fix cand mie imi bubuia capul de treaba. Veci n-am inteles asta cu adusul plodului la buro, daca doriti sa vedeti ce-am executat, va astept in vizita, am pus poze pe Facebook, chiar nu e nevoie sa plimb capra pe la munca. Sigur, acum ca am devenit mamica ma uit mai ingaduitoare la alti boraci. Nu as zice chiar ca imi plac ca sa fiu sincera, dar ii tolerez, mai ales pentru binele Sarei. Bine, hai, recunosc, unii sunt chiar simpatici. Dar cu siguranta nu toti.

Oricum, cand sunt mici nu prea poti face mari diferente intre ei, toti bebelusesc acolo in legea lor. Ei, cand mai cresc incep sa stramb din nas. Am vazut atat de multi plozi prost crescuti care tipa la masa, se isterizeaza la plimbare, mai dau un pumn mamei ca nu-i convine ce-are in farfurie. Vorbesc de copii de peste 7 ani (de acasa), nu de prichindei din astia, repet.

Deci, cum fac eu sa nu ma trezesc ca am crescut un astfel de element? Oare e bine ce fac? Oare e ok ca Sara are voie la orice si ca nu ii prea interzic nimic?

Am incercat sa iau exemplu de la altii. Nasii nostri au un baietel de 13 ani pe care l-ai dori de ginere pentru fiica ta. Invata bine, adora copiii, canta la pian, acordeon, joaca fotbal si mai e si frumusel.

Alti prieteni au o fetita de 7 ani care e atat de dulce, linistita, timida, ca de multe ori cand ne intalnim ajung sa povestesc mai mult cu boracul decat cu parintii :)).

Asa ca i-am intrebat: fratilor, cum ati facut? Dati-mi reteta, sa notez: „se ia una bucata copil si…”

Cica sa stau linistita ca noi o sa o crestem bine. Nu vad cum si-au dat seama si nici de ce nu share-uiesc cu mine din tainele parentingului.

Of, mai are cineva dileme din astea, sau sunt doar eu super stresa(n)ta?

Reclame

6 răspunsuri »

  1. Da, bine spus. Si mai bine gandit. Si eu ma intreb cateodata ce deosebeste un copil „asa da” de altul „asa nu”. Adik, cu ochiul liber se vede ce…insa cum ajungi la minunatul rezultat cu „asa da”. Daca gaseste cineva reteta, vreau si eu!!!In afara de regulile de bun simt (care si cat are fiecare), de iubit copilul si de observat pe altii cum fac…Ca pentru astea m-am cam prins si eu.

    Apreciază

  2. Iti spun cum fac eu (sau macar incerc): iau exemplul parintilor mei. Asta pentru ca mi se pare ca m-au crescut bine si imi doresc un copil ca si mine… sau ca si sotul ca nici el nu a fost rau: cuminte, politicos, fara rebeliuni (prea mari:D) in adolescenta, care le spune parintilor pe unde umbla si ce face. Ai mei n-au fost niciodata foarte apropiati de mine la genul pupaciosi si sa discute orice, dar au stiut sa aiba incredere in mine. M-au lasat intotdeauna sa decid (sau cel putin asa cred eu ca probabil ca ei ma influentau inconstient) inca din copilaria mica. Alt lucru pe care l-au facut a fost ca m-au luat peste tot cu ei si au stiut sa se joace cu mine. Tin minte si acum ce distractie trageam cu taica-meu cand eram mica. Pe scurt: si-au facut timp pentru mine. Deci eu spun ca asta e secretul: sa ai timp de copilul tau si sa nu-l ingnori pentru alte treburi care ar parea mai importante (cariera, bani, rude, etc.)

    Apreciază

    • Imi place ce spui, mai ales aia cu lasatul sa decida, musai sa fac o lista cu ce nu trebuie sa uit sa o las pe Sara sa faca si sa nu ma crizez, dar protestez serios la faza cu pupacitul, noi o albim, suntem mega giga terra pupaciosi si nu vreau sa ne schimbam, si ea ne pupa, pe noi si pe jucariile de plus si pe catei :))

      Apreciază

      • N-am zis ca e rea treaba cu pupacitul, ci doar ca ai mei n-au facut-o, compensand cu alte chestii (jocuri, excursii…). Ca o concluzie eu nu-s o mare pupacioasa; doar pe fiica-mea o pup toata ziua ca imi place cat de fina e pielea ei. Sssst!

        Apreciază

  3. Ah, pai spune asa, ca si noi tot doar in cadru restrans suntem pupaciosi, altfel URASC pupatul social, la nunta a fost un chin din cauza asta :)), am scris si pe blog, dovada istorica.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s