Arhivele lunare: ianuarie 2012

Se ia una bucata copil si…

Standard

Nu mi-au placut niciodata copiii. Inainte de Sara cel putin nu ma uitam mai mult de 2s la un astfel de exemplar. Nu oftam, nu-mi dadeam ochii peste cap, nu ma minunam, nu! Dimpotriva, bodoganeam in barba cand se mai trezea cate o colega sa-si aduca progenitura la buro fix cand mie imi bubuia capul de treaba. Veci n-am inteles asta cu adusul plodului la buro, daca doriti sa vedeti ce-am executat, va astept in vizita, am pus poze pe Facebook, chiar nu e nevoie sa plimb capra pe la munca. Sigur, acum ca am devenit mamica ma uit mai ingaduitoare la alti boraci. Nu as zice chiar ca imi plac ca sa fiu sincera, dar ii tolerez, mai ales pentru binele Sarei. Bine, hai, recunosc, unii sunt chiar simpatici. Dar cu siguranta nu toti.

Oricum, cand sunt mici nu prea poti face mari diferente intre ei, toti bebelusesc acolo in legea lor. Ei, cand mai cresc incep sa stramb din nas. Am vazut atat de multi plozi prost crescuti care tipa la masa, se isterizeaza la plimbare, mai dau un pumn mamei ca nu-i convine ce-are in farfurie. Vorbesc de copii de peste 7 ani (de acasa), nu de prichindei din astia, repet.

Deci, cum fac eu sa nu ma trezesc ca am crescut un astfel de element? Oare e bine ce fac? Oare e ok ca Sara are voie la orice si ca nu ii prea interzic nimic?

Am incercat sa iau exemplu de la altii. Nasii nostri au un baietel de 13 ani pe care l-ai dori de ginere pentru fiica ta. Invata bine, adora copiii, canta la pian, acordeon, joaca fotbal si mai e si frumusel.

Alti prieteni au o fetita de 7 ani care e atat de dulce, linistita, timida, ca de multe ori cand ne intalnim ajung sa povestesc mai mult cu boracul decat cu parintii :)).

Asa ca i-am intrebat: fratilor, cum ati facut? Dati-mi reteta, sa notez: „se ia una bucata copil si…”

Cica sa stau linistita ca noi o sa o crestem bine. Nu vad cum si-au dat seama si nici de ce nu share-uiesc cu mine din tainele parentingului.

Of, mai are cineva dileme din astea, sau sunt doar eu super stresa(n)ta?

Reclame

Farmacidioatele

Standard

Inainte de Sara nu prea aveam treaba la farmacie, Doamne ajuta! Nu ca ar fi Sara o bolnaviocoasa, dar ba Vigantol, ba comprese, ser fiziologic cand era mica, Nurofen, Panadol, crema de corp pana sa trec pe bio, ma rog, cam o data pe luna ajung pe la ei.
Pentru ca Centrofarmul de la Piata Muncii are niste preturi aberante, mergem pe Decebal, la Farmadex, preturile mult mai bune. Au vreo 3 vanzatoare cred, vreo 2 sunt si amabile.
Azi ies cu gangania la aer si zic sa trec sa iau si ce aveam nevoie, ca e aproape, numai bine facem o plimbare. Intru in farmacie de la -10 grade la 20 si. Ca sa nu transpire in magazin/farmacie/banca nu stau niciodata daca e aglomerat. Azi era o singura tanti si 2 vanzatoare. Checked!
Ma postez langa o casa si astept. Una bucata tanti vanzatoarea mesterea la o rotita. Nici nu ridica ochii sa se uite la mine. Ei, zic, e ocupata saraca, e si asta langa mine.
Asta de langa mine vorbea cu o clienta. Ca barba’su isi face doctoratu’ pe plante, nu vrea sa faca o lucrare cu el? Clienta nu prea vrea, ca nu are treaba cu domeniul ei, ei se ocupa cu industria alimentara. Tanti farmacista insista, ca si plantele sunt cu mancarea si asta. Nu ca barba’su ar fi zis ceva, uite, s-a gandit ea acum ca ar fi o idee buna. Clienta aproba, da, da, sigur ca da, pe partea asta non-animala merge, sigur, vorbim. Nici tanti asta nu se uita la mine. Imi trece prin cap ca poate sunt invizibila, sunt o persoana destul de micuta. Totusi, am fesul rosu cu reni, cat de greu pot fi de observat?
Mai stau zic.
Intra o tanti cu un bebe, se duce fix la vanzatoarea cu rotita si ii cere nu stiu ce. Aia niciun stres ca stateam eu acolo cu boracul, o serveste imediat, ii deschide si usita sa vina mai aproape sa studieze sticlutele.
Na, zic, asta nesimtita, s-a bagat in fata, dar asa e la noi cu cei 7 ani de acasa, ce sa faci.
Astept.
Pleaca bagatoarea-n fata. Zic hai ca acum ma serveste si pe mine.
NTZ!
Se intoarce la rotita.
Astalalta continua discutia despre studiile lu barba’su. Calme, tacticoase, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, caldura mare mon cher.
ATAAAAAAAAAAAAAT.
O intreb daca ma vede ca stau acolo de juma de ora. Ii spun ca nu, nu ma plictiseam acasa si am decis sa merg la farmacie sa trag cu urechea la o poveste despre plante, am venit sa cumpar ceva. Ii explic ca daca nu eram cu plodul stateam sa ascult deznodamantul, dar asa ma cam grabesc,  nu vreau sa raceasca.
Farmacidioata strange buzitele subtiri, umfla obrajorii (imi aduce aminte de o colega si ma bufneste si rasul) si se blocheaza. Ma uit la ea si astept sa vad ce zice.
-Dar… nu ati stat jumatate de ora!


Rad (ce mai puteam sa fac) si ies, ma duc la Santefarmul de pe Mihai Bravu unde o tanti imi deschide usa si face conversatie cu Sara pana fac eu cumparaturile.
Cine o mai calca la Farmadexul lui Peste prajit? Nu serios, la astia nu e criza?

A 13-a luna cu bebe

Standard

Tot aud pe unii si pe altii ca 13 le poarta noroc. Se prea poate. Mie nu. Imi aduc aminte cu usurinta cel putin 2 zile de 13 in care s-au intamplat niste chestii nasoale in viata mea. Nici luna a 13-a n-as zice ca am rupt-o in fericire, sunt sigura ca luna 14 va fi mult mai draguta.


Din cauza dintilor, sau asa banuiesc eu cel putin. Adica am intrat la program intensiv de trezit de enspe ori pe noapte, in plansete, uneori adormim la loc dupa ce papam, alteori Sara nu e de acord cu programul si plange si nu vrea sa se linisteasca nici in brate, nici plimbata, nici in pat la ea, nici la noi in pat, nicicum. The ultimate in materie de adormit luna asta e plimbatul noaptea prin camera in carucior in timp ce mobilul canta Here comes the sun de la Beatles, e melodia pe care o am de cand era ea in burtica si cred ca ii place. Ma felicit ca n-am ales We will we will rock you. Cred ca ar fi adormit mai greu.


Dar sa o luam incetul cu incetul. Nu ma intelegeti gresit, Sara e tot cel mai vesel copil pe care il cunosc :), si face cele mai delicioase chestii de pana acum, dar asa mi se rupe sufletul in 245689 de bucati noaptea cand plange si nu stiu cum sa o consolez. Urasc durarile de dinti!

Luna a 13-a a inceput la bunici, am stat 3 saptamani la ei, nu as zice ca a fost o vacanta in adevaratul sens al cuvantului, ca fie-mea nu e imuna la schimbarile de mediu, dar a fost dragut sa mai terorizez pe altcineva in afara de sot :D. Cel mai mult i-au placut la bunici porumbeii :D. E un parc in oras, dar nu are locuri de joaca, si iarna e cam pustiu. Mai mergeam la plimbare, dar ne plictiseam amandoua, asa ca am schimbat cu mersul la porumbei, care se strang in centrul orasului si primesc mancare de la prichindei. Mai ceva ca la Piata San Marco, parol.

Cat am fost acolo am avut program de vizite si vizitari, n-a fost zi sa nu plecam pe la bunicii ceilalti, pe la nasi, pe la prieteni, ei pe la noi, curs de socializare intensiva. In Bucuresti in w/e ce ne mai vedem cu prietenii, asa ca bietul copil ajuns aici cred ca a zis ca am adus-o la manastire.

Luna asta cotelim in 4 labe pe unde se poate, si se poate peste tot, incearca sa se ridice in picioare, dar nu tinandu-se de canapele sau masute ca alti copii ci ridicandu-se pur si simplu cu fundul in sus, face un fel de V asa, ceva de genul:

dar n-am prins-o eu bine, sta dreapta bat, cu fundul in sus si mainile jos :)). Asa si doarme. Prima zi cand a adormit asa am crezut ca o trezesc din somn, nu ma mai puteam opri din ras, i-am facut poza cu telefonul.

Nu stiu cum a putut sa doarma asa cu fundul in sus, dar asa a dormit o ora si :). Ca acum mai nou dormim un singur somn pe zi (aici ne laudam :D, ca e bine). Asta bineinteles intr-o zi normala, nu cand ne trezim ca azi la 6, 7, 7 juma, de la 7 juma la 9 incercam sa adormim ca ne e somn (si folosesc pluralul in mod corect 🙂 ), cascam, se freaca la ochi, iar la 9 abandonam amandoua si ne incepem ziua. Care va fi desigur, minunata. Azi dimineata i-am spus ca trebuie sa doarma noaptea. Voi vedea diseara daca a inteles :D.

Ne-am extins si vocabularul, am identificat urmatoarele cuvinte: mama, recte je, ma striga zi si noapte cand nu execut prompt doleantele: MA-MA!, papa, e extrem de categorica cand ma vede ca ii scot blidul: PA-PA si arata spre ea, si nu se mai opreste din zis papa papa pana nu are mancare in bot :D. Si…bineinteles caca :D. Am citit eu (o sa va saturati de astea 3 cuvinte :D) ca initierea in invatatul de toaleta e sa ii spui ca face no 2 cand face no 2. Ei, si i-am spus, si spune si ea. Problema e ca ii place asa de mult cuvantul (cand i-am spus prima oara a ras in hohote juma de ora, o am filmata) incat il repeta cam des. Si rade :D. Cand vrea ceva zice: AIA! si arata cu degetul (viata era un pic mai usoara cand nu vroia sa studieze cutitele de bucatarie), ETE! cand iti arata sau iti ofera ceva, TETI, BEGHI, PAPIT (astea sunt neidentificate, nu stiu ce ar putea semnifica, plus ca le foloseste des 🙂 ).

Am fost foarte incantata ca a inceput sa manance legume cu mana, fructe nu,  nici sa nu ma gandesc, procedeaza la fel ca in  ultimele 7 luni, le ia, le zdrobeste si le arunca pe jos. Daaaar, daca o las inainte de masa cu cateva legume le ia si le papa. Incet, dureaza 100 de ani, se mai gandeste, dar mananca. Dupa le arunca si pe astea pe jos, dar tot e un inceput :)). I-am luat si tot felul de biscuiti si biscuitei de la Organix, dar nu ii place niciunul. In schimb ar face orice pentru o bucatica de paine.

Luna asta i-am luat prima pereche de pantofi oficiali, de copil umblaret. Nu, nu merge singura, dar merge km intregi daca o tin de maini. Nu vreti sa stiti ce parere are spatele meu de progresul asta, dar nu indraznesc sa zic nimic ca de cand imi doresc sa porneasca :). Anyway, avem program zilnic de mers, mai ales prin parc ii place, macar o ora tot trebuie sa ne plimbam. Nu va spun ce tragedie antica e cand plecam. Ea, care nu plange deloc (ziua), cand plecam din parc ma cearta de ma stie tot cartierul. Daca ar fi dupa ea ne-am muta acolo.Mai jos o poza facuta de ea in plimbarile zilnice (serios ca are talent :D).

Apropos de parc. v-am spus cat de mult ii plac cateii,  nu? E extra mega terra fericita cand ne intalnim cu un catel, si in parc are un dulau care e inebunit dupa ea, o lasa sa faca ce vrea cu el. Daca mai aveam nevoie de o confirmare in plus, am gasit-o in cele mai noi ispravi ale inculpatei. De cand coteleste in 4 labe, deschide si inchide sertare, usi, si tot ce prinde. Nu sunt foarte multe pe care le poate deschide oricum. Ei, una din ele are un suport metalic unde tanti care isi face curat (care iese la pensie din primavara :(, daca stie careva o tanti care face curat pliz let me know) tine diverse sticle si sticlute. Nu, nu ajunge la ele, ca le-a pus femeia mai in spate, dar depoziteaza acolo cele mai de pret lucruri pentru ea: o mandarina, un pix, un magnet de pe frigider (n-aveam decat 2, marturiile de la nunta noastra si de la botezul ei, dar am mai sapat dupa inca cateva si le-am pus la nivelul ei, asa ca le rearanjeaza de minim 7 ori pe zi).

A vurt sa duca si fixul acolo, dar n-a incaput. Din cand in cand le mai verifica, sa fie asezate bine, si inchide repede usa nu cumva sa dispara :)). Exact ca un catel.

Din acelasi ciclu, i se terminasera bateriile la interfonul ce locuieste la ea in camera. Asa ca i l-am pus pe buro tatalui piticaniei sa presteze (treaba de barbat, desigur :D). Fix in ziua cand am fost plecata la nus ce programare. Cand m-am intors, am hranit copilul, si am dus-o la culcare. Am dat sa pornesc interfonul. Nu era. M-am dus la sotzoo sa il intreb unde e. Zice ca i l-a dat Sarei sa se joace cu el si trebuie sa fie pe aici. Deja il banuiam ca a uitat unde l-a asezat, doar ce era sa faca copilul cu el? L-am cautat amandoi juma de ora. Pe ceas. Nu exagerez. Era in sertarul de jos, din baia mica, impreuna cu ambalajul de la baterii. Acolo era locul lor, desigur, doar ca  nu ne spusese si noua :D.

In poza de mai sus are lipite 2 abtibilde pe fund. Sunt din cutia de pantofi, ca de aia ma apucasem sa va zic ca i-am luat pantofi, ca sa ajung la cutie. In ea am pus toate bonurile si etichetele si abtibildurile alea de la Cora. Zici ca e cutia cu comori, asa mult o iubeste, e jucaria preferata. Pb. e ca dezlipeste abtibildurile si ne trezim cu ele pe ciorapi, pe pantaloni, pe frunte etc.

Cam asa ne distram, si chiar ne distram, serios, suntem tare veseli si haiosi toti 3, if I may so say myself. Lasati copiii sa descopere lumea asa cum vor ei, si nu cum vreti voi, e ok sa puna mana pe tot ce prind, e ok sa scoata toate servetelele din cutie cand esti tu racita, e ok sa vrea sa vada laptopul tau, e ok sa rearanjeze hainele din sifonier (asta o face de 2/3 ori pe zi pentru ca eu se pare ca nu reusesc sa invat ordinea in care trebuie puse :D). E in EXTAZ cand face lucrurile astea :)). Ce nu este periculos este permis. Nu e treaba mea sa ma stresez ca e mizerie, de asta mi-am luat-o pe tanti care face curat, treaba mea (momentan singura :D) e sa fiu o mamica buna si sa am un copil fericit.

Of, citind ce-am scris sunt nevoita sa recunosc ca a fost o luna tare draguta, dar totusi, se poate ca urmatoarea sa fie fara dureri de dinti?

Chestii utile/inutile in primul an

Standard

Am vazut pe un alt blog, si mi s-a parut o idee draguta.
Asadar, 5 chestii care mi s-au parut absolut dementiale si indispensabile pentru primul an de viata:
5.Oglinda de masina. Mi se intampla destul de des sa merg cu Sara prin oras, la mall, pe la terase vara, prin alte parcuri sa ne vedem cu alte mogaldete, si sunt tot timpul curioasa ce face in spate. Inainte sa o iau imi dadeam repede scaunul in spate cand prindeam rosu la semafor sa vad ce face gangania. E micuta dar merita fiecare banut. Ma rog, penny. Am dat vreo 3 lire pe ea :).


4. Masuta de infasat din Ikea. E si super ieftina si super super practica, o folosim si acum. Se umfla, si mai ales la inceput, cand ii mai apuca no 1 si no 2 la schimbat, e indispensabila. Dar eu si acum o pun pe S. in ea la schimbat, e locul ei, stie ca acolo o schimb, sta (relativ) cuminte pana terminam treaba.


3. Aparatul Philips.  E 2 in 1. steamer si blender, nu mai murdaresti 100 de alea. Prepararea mancarii dureaza 15 minute in medie, maxim 20 de minte (la carnea de vita de ex. care se face mai greu, la morcovi si alte legume mai tari). Il folosesc zilnic de juma de an. In Romania are un pret absolut nesimtit, dublu fata de Amazon. Nici pe Amazon nu e ieftin, dar sincera pentru cele mai lenese din fire, merita. Prefer sa stau cu Sara decat sa gatesc. Ok, true, prefer sa fac aproape orice altceva decat sa gatesc :D.
2. Leaganul. Nu va pun link ca in Romania are un pret horror (bine, si noi tot de aici l-am luat ca nu descoperisem Amazonul). Am mai povestit de el, pentru mine a fost o minune, a adormit-o pe Sara de la 2 luni jumate pana la 7 luni. As fi dat pe el si dublu daca imi spunea cineva ca asta o sa faca :).


1. Caruciorul.Nici aici nu pun link ca l-am gasit pe net cu 7 milioane mai scump decat am dat eu pe el acum 2 ani. Avem din asta, 3 in 1, adica are partea sport pentru dupa 6 luni, cand bebeloiul sta in fund, landou, pana la 6 luni in care copilul sta culcat si scoica, cu tot cu baza, in masina. Landoul noi l-am folosit zilnic pana la 6 luni si scoica o folosim si acum (merge pana la 13kg). Asta de-l avem noi a mers si la munte si la mare, e foarte rezistent, sunt multumita de el.

Si 5 chestii absolut inutile si pentru care inca ma injur ca am aruncat banii:

5. Jambierele. Mi se par cel putin la fel de inutile ca bluzele din lana cu maneca scurta. Nu ma intrebati de ce le-am luat, erau haioase si aveam eu in cap imaginea lui S. misunand in 4 labe cu ele. Doar ca nu ai cand sa le dai. Iarna oricum are pantalonasi, deci de ce i-as pune inca ceva, sau doar n-o sa-i pun doar alea si sa ramana cu fundul gol (adica in pampers) iar vara e prea cald, cred ca mi-as da 2 perechi de palme daca i-as da copilului jambiere prin casa la 30 de grade.

4. Termometrul de cadita. Aveam unul dragut, dar complet inutil, pana il puneam, pana lua temperatura, copilul urla (l-am folosit in primele saptamani cand Sara dormea tot timpul, cand nu dormea, vroia mancare, in nicun caz o baie), mai practic si mai precis era cotul.

3. Pompita de nas. Inainte de Sara asta mi se parea cel mai scarbos lucru legat de boraci, sa le scoti mucii din nas, batea si schimbatul de pampers, desigur, ajunsa mama nimic legat de prorpiul gandac nu mai pare scarbos (desi pentru restul populatiei este). Ei bine, in primele saptamani, ne chinuiam sa ii scoatem si anume mucii cu chestia de mai jos. Cheesus, ce ne mai enervam, ce mai transpiram, imobilizam copilul, sinistru, sincer :)). N-am reusit deloc si de atunci nici nu a mai fost nevie, sper sa nici nu mai fie :).

2. Biberoanele. Este adevarat, gravidele se prostesc. Alta explicatie logica pentru faptul ca nici macar nu mi-am pus intrebarea ce o sa fac cu biberoanele in cazul in care alaptez nu am. Da, alaptez si Sara nu bea nici ceai (nici nu e indicat), nici sucuri, nici chiar apa (pe asta oricum o bea cu canita cu cioc cand catadicseste). Asadar am luat 4 sau 6 nici nu mai stiu cate biberoane. Asa mi-a zis mie o prietena mamica care nu alapta si bineinteles ca m-am conformat. Si Philips Avent, desigur :D.

1. Incalzitorul de biberoane

Deci si daca as fi alimentat-o cu lapte praf asta tot ar fi fost o investitie proasta, am dat pe el cam 80 de RON (acum l-am gasit pe un site cu 200 de ron, sf!!!) si la fel de bine puteam sa pun un ibric pe aragaz. Singura diferenta e ca ala se baga in priza si are un bec care se aprinde cand e gata. Care gata il stabilesti tu intre 1 si 3. O prostie.

Mai sunt si unele chestii care ne-au fost inutile, marsupiul Chicco, dar daca mi-as fi ascultat primul instinct si as fi luat un wrap elastic de la Diana (sau o Manduca cum mi-as lua acum daca as avea un bebe mic) ar fi fost probabil una din cele mai utile chestii.

Concluzia? Asa cum ziceam cu Eve acum cateva zile, ce e inutil unuia ii e perfect util altuia. Asta e doar experienta mea, take it or leave it :).

Da di ce? Odîngiu!

Standard

😀 Cele de mai sus sunt din Age of Empires, joc foarte la moda cand eram noi prin facultate si pe care l-am jucat ani buni de zile. Ei, erau acolo niste tanti si niste neni tarani, pe care ii puneai la munca. Si daca ii puneai sa faca ceva ce nu puteau, tanti zicea: „Da di ce?” Si nenea zicea: „Odîngiu!” Nu stiu ce inseamna „Odîngiu!”, dar „Da di ce”? imi era extrem de clar ce inseamna.


Ei, de vreo saptamana, poate chiar doua, imi vine sa zic intr-una „Da di ce?”.
Tot legat de plod, bineinteles.
Sa va explic. Eu sunt genul care trebuie sa inteleaga ceva ca sa pot suporta sau ca sa pot sa fac. De asta si in ceea ce priveste gangania lecturez tone de carti ca sa pot ghici macar ce ii trece prin capsor, de ce plange, de ce face diverse chestii, de ce de ce de ce.
Ei, si in mod normal cartile astea au niste explicatii cat de cat logice pentru mai toate lucrurile, adica logice…ma rog, acceptabile.
De exemplu, cica ganganiile astea se trezesc asa des cand sunt micute dintr-un instinct ancestral ce are rolul de a ii apara de animalele de prada; in vremurile stravechi, ei trebuiau sa se trezeasca periodic sa se asigure ca nu ii papa vreun brontozaur ceva.
Sau cand plang la adormire cand sunt micuti, plang pentru ca ei cred ca ne vor pierde pentru totdeauna, nu au notiunea permanentei, a faptului ca se vor trezi si ca noi vom fi tot acolo.
Pentru colici am gasit eu explicatia, sunt facuti sa invete parintii sa isi tina copiii in brate.
Sau plang cand le luam o jucarie pentru ca ei nu au inca notiunea faptului ca jucaria e un obiect separat de corpul lor, o percep ca si cum ar face parte din ei si se sperie cand noi sau un alt copil le-o ia.
Deci chestii dragute care te fac sa supravietuiesti in viata de mamica.
Ei bine, pana la un punct. DINTII!!!! Mai precis maselele (cred).
De ce, de ce, de ce, trebuie sa ii doara cand le ies dintii??? Care e explicatia logica in spatele zilelelor maraite si a noptilor nedormite ca ne ies dintii (sau maselele, ca pe ele le banuiesc, cei 8 dinti nu ne-au dat batai de cap).
Nu puteau fi facuti boracii astia sa vina direct cu dinti? Sau hai, treaca de la mine, fara dinti, dar sa nu ii doara cand le ies?

Daaaaaaaaaaa diiiiiiiiiiiii ceeeeeeeeeeeee??????