Arhivele lunare: noiembrie 2011

Ce fel de mama esti tu?

Standard

De cand am nascut, stau numai printe mamici, vorbim des, facem schimburi de experienta yaddy yaddy yaddy yadda yadda yadda.

Asa am constatat ca sunt cateva tipuri. Sigur, fiecare dintre noi trece la un moment dat printr-un anume tip.

1. Mamica intrebatoare

Intreaba vesnic cate ceva: cat sa ii dau sa manance, ce sa ii dau sa manance, cat sa doarma, unde sa doarma, cum sa doarma, cand o scot afara, cu ce o imbrac cand o scot afara, ce ii dau daca raceste (nu ca ar fi racit), ce fac inainte de vaccin, ce fac dupa vaccin, cum schimb pampersul, cum incalzesc laptele, cat de tare, ce apa folosesc si inca si inca si inca mii de intrebari, e inepuizabila. Am constat cu stupoare ca dupa ce trece ceva timp reia intrebarile. Da, e adevarat, le reia. Am fost inmarmurita.

2. Mamica asuprita

Are cel mai rau copil din univers,  viata ei e cea mai grea, tu n-ai idee cum e la ea, cu un copil asa de dificil (pe care l-ai vazut, l-ai cunoscut, e frumos, destept, haios si la fel de nazdravan ca orice alt copil). O sa vezi tu cand o sa mai creasca si n-o sa ai timp de nimic (intre timp copilul a crescut  si ai timp de „nimic”), o sa vezi tu cand va incepe sa mearga si n-o sa stai decat in fundul lui (intre timp copilul merge si ai reusit sa nu stai numai in fundul lui) si probabil epopeea va continua cu un copil care face numai prostii, si distruge casa, incendiaza blocul, si alte aventuri palpitante.

3. Mamica laudaroasa

De cand te intalnesti cu ea pana la despartire nu face decat sa vorbeasca de propriul plod: taca taca taca taca taca taca. TACA! A facut aia si aia si ailalta, si acum face aia si aia si ailalta, stai sa iti arate! Uite: mama, fa aia si aia si ailalta (evident ca pe plod il doare la basca si nu face ce vrea ma-sa). Daca cumva incerci sa spui si tu ceva de bine de propriul odor, ti se reteaza scurt: Al meu a facut aia cu 2 luni inaintea alui tau! ATAAAAAAAAAAAT!

4. Mamica stie tot

Never, ever, sa nu te apuci sa povestesti o problema de-a copilului tau a ta in fata ei. Evident, ea a trecut prin asta si iti poate da 100 de sfaturi, care de care mai bun, mai pretios, mai interesant, mai palpitant. De fapt, scratch that, nu e nevoie sa ii spui o problema, oricum ea iti va da o mie si una de sfaturi despre ce te intereseaza si ce nu, stie ce va face copilul tau pana la varsta de 20 de ani pentru ca a studiat nus ce facultate si a cititi sute si milioane de carti pe orice subiect discutat. Daca o vezi, fugi, ascunde-te, si roaga-te sa nu te observe!

Eu una ma recunosc in ultima :D. Actually, in general ma recunosc in Mrs. Know It All. Nu? 😀

Recomandari bio de la o mama non-bio

Standard

Nu, nu sunt o mamica bio. Nu stramb din nas cand aud de Ariel si nu imi ies bube pe fata daca ma apropii la mai putin de 5 m de oua crescute din pui stresati. Infulec cu o pofta enorma KFC, McDonalds, nachos cu sos de branza si beau mai nou, din cand in cand, chiar cate o doza de cola. Inainte de venirea ganganiei, ridicam sceptic o spranceana cand sotzoo se apuca sa citeasca etichetele prin Carrefour in vedere eliminarii alimentelor cu E-uri.

Ei, de cand a venit piticania, abordarea s-a schimbat.

A inceput cu mancarea. Mancarea ei. Toate mamicile, sau ma rog, aproape toate, se chinuie sa procure mancarea plodului dintr-o sursa sanatoasa: oua de tara, pui de tara, mere de tara, toate de la tara. Daca merg in piata, intreaba intotdeauna taranii daca sunt romanesti produsele (as if aia ar fi tampiti sa va spuna ca-s din Metro aduse de prin Spania)  si le iau pe cele mai scofalcite si mai pline de tarana (ceea ce e corect in principiu, dar eu inca il banuiesc pe ultimul nene de la care am cumparat morcovi ca i-a tavalit intentionat prin namol).

Bun, asta a fost primul pas. Apoi am ajuns la chestii mai complicate  in materie de macare: orez, paste, mamaliga. De care sa ii dau? Mna: bio! Bun, m-am deplasat la magazinele bio de pe langa casa: Naturalia si Biobunatati (mai mic si muuuuuuuuult mai prietenos). Bune amandoua, unele chestii mai ieftine intr-o parte, altele mai ieftine in cealalta (btw, la biobunatati panditi reducerile :D). Ajunsa la magazinele respective am inceput sa vad cosmetice bio. Si m-am intrebat care o fi diferenta? Asa am aflat de parabeni si de parfum si alte minuni pe care le contin cosmeticele obisnuite pentru copii, si care n-ar trebui sa fie pe acolo. Asa ca am luat niste produse bio, am incercat altele. Si plina de bunavointa cum ma stiti 😀 am zis sa impartasesc cu voi.

Noi spalam gandacul pe corp cu sapun, asa ne-am obisnuit. A, sa nu uit sa mentionez, gandacul are dermatita atopica, ca multi copii din zilele noastre. De aceea pielicica ei trebuie tratata cu atentie, cu chestii hidratante si diafane :). Bun, de sapun zic. Am dat de asta.

Nu pot sa va spun cat sunt de multumita de el. Este foarte hidratant, si am de gand sa trec si eu pe el 🙂 (nu e special pentru bebelusi).

Bun, pentru capsor, am incercat si ceva de la Cattier, dar nu mi-a placut deloc cum miroase (sunt sensibila la mirosuri, ce naiba sa fac) si era si cam subtire asa.  In schimb, gelul de la Earth Friendly Baby (EFB) miroase bine si e si consistent :).

Pentru iritatiile de scutec noi foloseam clasicul si arhirecomandatul Bepanthen. Initial ii dadeam dupa fiecare schimbat de scutec, cand era micuta, dar mi s-a parut prea des si de ceva vreme ii dadeam doar seara dupa baie. Oricum pana seara devenea putin iritata (desi suntem ca turcaletii, ne spalam dupa fiecare treaba :D). Anyways, am dat de crema de la Weleda. Inca o dau in fiecare seara, dar de maine imi fac curaj sa ma opresc, e muuuult mai buna, nu se mai irita deloc.

Pentru lotiunea de corp a fost mai complicat, din cauza dermatitei, intial foloseam Atoderm, apoi, vazand ca are parabeni, am trecut pe Lipikar, care e foarte buna, dar am zis sa incerc si ceva bio. Si a fost din nou dragoste la prima utilizare cu EFB.  Singura chestie care ma enerveaza e ca, desi nu are uleiuri esentiale, miroase cam puternic. Asa ca data viitoare o sa incerc uleiul fara parfum :).

Bun, si am ajuns la untul de shea, era primul pe lista, auzisem  numai de bine, de el, o minune de produs, pffffffff cate face si trece, tine loc de Advantan cand ne necajeste dermatita cica, ce mai, o minune. Well, pentru noi n-a fost deloc asa, n-a calmat deloc deramtita suparata, si mirosea si hidos (v-am zis ca am eu o problema cu mirosurile, nu era de nesuportat, dar nu mirosea bine, ei zic ca miroase a crud-poate, daca crud=naspa). In plus, era ca un sapunel asa, trebuia tinut in mana sa se topeasca, dar era intr-adevar puternic hidratant. L-am cadorisit mai departe, n-a fost de noi.

Azi am luat si detergent de vase, dar de la Mega Image (au gama de produse eco), cu 7 lei, ieftin rau, ditamai butelca, si chiar spala ok.

Maine sau poimaine ma duc sa iau si chestie de-aia de spalat pe jos ca ma ia cu calduri de cand e gandacul mobil si lipaie cu manutele prin toata casa si apoi le baga-n bot.

Nu ma indur inca la detergent pentru hainute, adica noi avem niste lupte cu mancarea, asa ca imi trebuie ceva serios, si astea bio par a fi povesti de adormit copiii, iti mai trebuie inca 7 solutii ca sa scoti o pata. Daca descopar ceva palpitant, va anunt.

Update: Am uitat sa va zic de Babynat: big no no! Am luat de la Naturalia biscuitii astia si cerealele astea. Biscutii sunt tari ca piatra si necomestibili, plus ca au urme de nuci si nu mai stiu ce draci, iar cerealele le-am luat ca scria pe ele ca sunt cu quinoa, ceea ce e adevarat, doar ca ceva gen 3%. O porcarie! Ne intelegem in schimb bine cu cerealele bio de la Milupa 😀 – 7 cereale.

Asadar, de ce nu bio? Asta e intrebarea :). Nu, n-o sa ma isterizez daca va da nas in nas cu ceva produse dubioase, dar incerc ca in tot ce o priveste pe ea sa fac alegerile cele mai bune, sa o protejez cat pot. Nu inseamna neaparat ca va fi mai sanatoasa, sau mai desteapta, sau mai frumoasa :), dar totusi, daca exista un echivalent mai sanatos al produselor pe care le folositi de obicei, de ce sa nu incercati? Sigur, unele sunt o idee mai scumpe, dar sa dau de exemplu 1 milion pe an (pe an am zis!) pentru ce tine de igiena Sarei chiar nu mi se pare o cifra enorma, altii dau mai mult pe luna pe tigari :). Iar la capitolul dergenti, vedeti si voi ca sunt mai ieftini ca aia din supermarketuri. Chiar si sotzoo e fericit, are ocazia la o tura brand new de poante pe seama produselor bio care ne-au invadat :D.

So:

Desene animate

Standard

Nu, n-am ajuns inca acolo, Sara nu are voie la TV pana la 2 ani. Bine, nu ii pun o esarfa pe ochi daca suntem undeva unde e un TV, dar in principiu nu. Pentru noi oricum nu e o problema, ca nu ne prea uitam. Mai mult cu netul.

Dar asta nu inseamna ca am scapat. Sunt incoltita in lumea bebeluseasca de niste personaje care insista sa reapara mai des ca niste cosuri pe fata unui adolescent. Ma enerveaza de mor, le-as bate la fundul gol, sa se duca de unde au venit!

Inculpatii, in ordinea gradului de antipatie:

1. Hello Kitty
Da’ Marie din Pisicile Aristocrate ce-are?

2. Winnie the Cah

Il prefer pe Yogi anytime

Si infama Hannah Montana

pe care o dau rapid la schimb pe Pistruiatul

Da, da, da, stiu, sunt nostalgica dupa copilaria mea si o sa rada toti copiii de Sara la gradinita ca nu-i stie pe afurisitii astia.

I’ll take my chances! Declar razboi tricourilor, rochitelor, linguritelor si tuturor minunilor pline de nesuferitii de mai sus!

PS. Daca nu ma incuie tatal piticaniei pe balcon si o pune pe Sara la o cura de desene din astea dubioase, that is.

A unsprezecea luna cu bebe

Standard

Cand am fost la Iulia (pediatra ganganiei), la controlul de 10 luni, ne-a amenintat ca daca pana la 11 luni nu ne ridicam in picioare si nu mergem in 4 labe ne trimite la gimnastica (kinetoterapie). Sigur, nu e nimic grav sa te duci la gimnastica, dar pe mine m-a deprimat groaznic, o saptamana m-am gandit la asta in fiecare noapte, pentru ca la acel moment, piticania doar se tara spre spate:

Ei, in vreo 2 zile s-a ridicat in 4 labe, in 4 statea in genunchi in pat si in 10 statea in picioare sprijinita de masa. Si aici am ramas pana ieri, cand a inceput sa se tarasca in fata, pe maini, picioarele le tine bat, incordate, si se trage in maini, ca un fel de breakdance! :))) Dar tot nu ne ducem la gimnastica 😀

De vreo saptamana-doua a invatat si sa se ridice-n fund de pe burta, asa ca acum „merge” prin casa ca un cal pe tabla de sah. Tot Iulia ma intreba daca nu se duce dupa jucarii. Well, nu se duce, ca gaseste tot felul de metode ingenioase de a ajunge la ele (cu miscarea calului, tragand paturica pe care stau, intizandu-se muuuult pe burtica).
In rest, am cel mai destept copil din univers (ma enerveaza maxim parintii care isi lauda copiii in fata altora nooooooooon-stop, dar asta e in primul rand blogul Sarei so live with it, trebuie sa compensez cumva cele de mai sus pentru cand va citi gangania). Sara a descoperit de cateva luni (de pe la 9 mai exact) cat de interesant e sa bagi chestiile unele-ntraltele si executa cu mare succes: patrat in cutie mica, cutie mica cu patrat in ea in pahar de plastic, medalionul de la lantisorul lui mami in gura lui mami, servetelul in gura lui mami, mutunache in gura lui mami, mancare in gura lui mami! Desi isi baga manutele in castronul cu mancare de pe la 9 luni, nu duce nimic la gurita, in schimb ma hraneste pe mine. Si nu oricum, cu lingurita: baga lingurita in castron si apoi o intinde spre gura mea. Nu stie sa imi arate care sunt ochii, nasul, gura, dar mi le arata cu degetul (arata=impunge cu un elan fara precedent, cred ca mai ales in nas ar fora daca ar fi dupa ea-intr-ale noastre, pe al ei nu il viziteaza decat cand avem musafiri).Foloseste degetelele sa adune orice frimitura de pe masa (atunci cand sta in picioare, da????).  Nu cred ca face inca pa, adica uneori zdrangane asa din manuta, dar doar catre persoane care ii plac :)). In schimb face mai des Salut, un fel de Heil Hitler asa, de ficare data cand ne vede, oare asta se pune? Asa, siiiiiiii, imi da mana cand o spal dupa masa: intai ii spal stanga, apoi gurita, si dreapta e undeva pe spatele meu, so ii zic: Mana! si ea mi-o intinde! In your face, Einstein, in your face!!!!!

Cu atatea activitati noi ne-am luat si o noua cutiuta de jucarii, cea veche era neincapatoare:

Gandacul doarme dimineata pe la 12/1 si dupa-amiaza pe la 4/5. Asta ne ofera pustii parcul din spatele blocului si cel mare, la 20 de minute de mers pe jos, pentru ca iesim dupa masa ei de la 2/2juma, si atunci toti ceilalti copii dorm (asta plus ca a venit frigul deci clar ca nu mai pupa atat aer ca asta-vara-li s-o parea ca e stricat asta, cine stie).

Si e o debandaaaaaaadaaaaaaaa, ne dam singure in balansoar, in leagan, stam la taclale cu cainii – as in ne asezam pe jos, in fund, sa fim  la acelasi nivel cu ei (ii plac foarte mult, cred ca ar sta cu ei si 2 ore, nu se plictiseste, vorbeste cu ei, nu stiu ce le spune :))), rontaim la un biscuite sau cate o bucata de mar (asta ca mi s-a spus ca trebuie sa manance bucatele: well, mananca). Nu-i prea plac piureurile groase,  niciodata nu i-au placut, asa ca rontaie direct legume fierte.

In rest, va povesteam intr-unul din posturile trecute, cum m-a dragalit atunci cand am iesit din camera cand urla si nu vroia sa adoarma nicicum. Ei, acum ne dragaleste in fiecare zi, uneori chiar de mai multe ori daca suntem cuminti: ne ia fata in maini si se lipeste cu fruntea, cu capsorul de noi si asteapta sa o pupam. Deci nu poate, este imposibil sa existe senzatie mai tare pe planeta asta. Bine, acum intre noi fie vorba de acelasi. tratament beneficiaza si o maimutica dintre jucarii si prietena Alex (da, deja ati invatat, mama de Rebe) -in poza de mai jos, but still incongito, of course :D, care ii e foarte simpatica ganganiei (ea, care nu e deloc, dar deloc sociabila, mai ales cu oamenii „mari”).

A, si avem 6 dinti! 6!!!! Ma tot uitam dupa al patrulea, adica sus, simetrici cu cei de jos, si cand colo inainte sa iasa ala iesisera alti 2. Cat tupeu pe dintii astia,  nu ies si ei in ordine, pfffffffff.

In rest, ma enerveaza de as bate-o la fundul gol ca a dat independenta in ea, nu mai vrea domne in brate, ma impinge cat colo cand are ea treaba. Of, si credeam ca o sa treaca macar cativa ani pana ii va fi rusine sa o pup in public :(. S-a facut deja om mare, serios! Nici nu vreau sa ma gandesc cum o sa mi se para luna viitoare, cand va implini un an.

Decat un like pe Facebook sau un post pe Blog mai bine 1 leu intr-un cont va rog!

Standard

Noua ne plac cateii, si mie si Sarei, si lui Mantzy. Daca si voua va plac, decat sa dati likeuri sau sa postati poze sinistre pe FB, mai bine donati putin. Si 10 Ron ajuta :). Eu si Sara am donat 50, atat mai aveam pe card :)) dupa ce l-am ajutat putin si pe Bibi, ca multumire pentru hainutele primite de la vecina Alexandra, mama de Rebe.

Mai jos, copipasta de la Andrei.

De ce fac oamenii acte de caritate? Nu cumva din egoism? Ăia religioși o fac ca să-și mai răscumpere niște păcate și să-și asigure un loc mai în față la Ultima Coadă? Ateii o fac ca să se simtă împăcați cu ei înșiși? Sau, mai rău, o face cineva doar ca să se laude? Știu, aceste dubii în privința carității nu fac cinste naturii umane. Dar ăștia sîntem. Cel mai important e că, indiferent care-s mecanismele interioare care duc acolo, rezultatul e folositor.

Totuși, să nu ne mințim. Nu noi, ăia care mai donăm, sîntem oamenii buni. Aș zice că asta e aproape firesc. Banii sînt cel mai puțin important lucru pe care-l ai de pierdut ca să ajuți pe cineva. Oamenii buni sînt aceia care-și pierd ceva mult mai de preț: TIMPUL. Timpul ăla scurt pe care-l pot petrece fiind hedoniști, egoiști, dăruindu-se în totalitate propriilor persoane. De asta zic că să donezi e un gest firesc. Noi le sîntem datori acestor oameni. Nu pentru că ne e milă de ei. Nici măcar pentru că ne-ar fi milă de ființele pe care ei le ajută. Ci pentru că acești oameni fac o muncă (hai, să nu-i zic sacrificiu). Iar munca e firesc să fie recompensată.

Am fost o singură dată la adăpostul de căței al doamnei Murgu. Credeam că-i mai aproape. Cînd am plecat din București, cu portbagajul plin de bobițe, am pus GPS-ul și mă așteptam să merg pînă într-un cartier mai mărginaș. Dar comuna în care m-a dus tehnica modernă era ruptă total de oraș, la vreo 20 de kilometri, parcă, de semnul de ieșire. Cînd am ajuns, ploua torențial și GPS-ul m-a lăsat pe cont propriu. Am fost nevoit să întreb o jumătate de oră prin sat de un adăpost de căței al unei doamne. Nu știa nimeni despre ce vorbesc, deși nu era tocmai o comună cît Manhattan-ul. ”Ce oameni recunoscători pentru că cineva le ia cîinii de pe ulițe”, mi-am zis. Într-un final, am găsit casa. Nu era tocmai un adăpost. Avea un gard dărăpănat și o curte plină de cîini care scoteau zgomote cîinești ce împreună alcătuiau genul de cor care nu l-ar lăsa să doarmă liniștit nici pe Crin Antonescu. N-am intrat și mi-a fost rușine să întreb dacă acolo stă și dumneaei. Am lăsat mîncarea, am salutat și am plecat.

Ulterior m-am împrietenit cu doamna Murgu pe Facebook. Așa am văzut că nu ia doar cîini sănătoși în adăpost. Unii sînt orbi, alții nu se pot deplasa de unii singuri. Se agită non-stop să-i ducă la veterinari, să le găsească pastile și să le găsească familii care să se ocupe de ei mai bine decît o poate face ea, cu atîția pe cap. În schimb, primește niște like-uri și niște share-uri. Bag mîna în foc că majoritatea doamnelor care se dau afectate pe Facebook de soarta acelor cîini nu și-ar lua pachetul de țigări de la gură ca să le cumpere un sac de mîncare. Nu mai zic să înfieze vreunul. Și aici mi se pare că trebuie să treci peste rețineri și să dai un exemplu. Cîinii ăia au nevoie de mîncare și pastile, nu de like-uri și compasiune. Nu dați like. Dați bani. Să donezi niște bani într-un cont a devenit atît de simplu, acum. Cîteva click-uri. Mie mi-a luat 3 minute. Ia, facem un concurs? Vouă cît vă ia?

Deci IBAN-ul este RO34BRDE441SV37837694410, cont deschis pe numele Murgu Julieta Florinela. Mai multe aici.

Cartile copilariei mele

Standard

Vecina Alexandra, mama de bebe Rebe, mi-a dat linkul asta. E si in blogroll, dar merita un post separat. Deci cat de dragut! Sunt convinsa ca nu sunt singura care vrea sa ii povesteasca plodului din dotare povestile cu care am crescut si pe care mi le amintesc si acum. Le-am adunat pe toate de la mama si asteapta sa mai creasca Sara putin, deocamdata doar le rasfoim, nu are rabdare mai mult de 3 minute sa asculte o poveste. Super, merita nota 10 nenii astia cu site-ul :).

Programelul minune

Standard

M-am hotarat azi sa fac o fapta buna si sa va rasplatesc ca cititi blogul :).

Nu stiu voi cum va intelegeti cu calculatoarele, dar eu pe al meu il urasc. E Sony Vaio si sunt de acord cu Jeremy Clarkson ca orice are nume de mata trasa de coada nu poate fi un produs bun. E cel mai prost laptop din univers, se incalzeste, se blocheaza, nu ii merge sonorul cand nu are chef, tiuie, sunt la al doilea cooler (luate cado de sotzoo,  probabil incurajat de injuraturile mele), are stickul si toate cordoanele pe stanga, o fi pentru stangaci, naiba sa-l ia. Cand e foarte prost dispus imi afiseza un ecran albastru si zice ceva de dumping memory.

In cazul in care sunteti in asentimentul meu, va recomand un programel. Il descarcati, dati in depth analysis sau asa ceva (nu aia quick), el o sa va afiseze o serie de recomandari, le aplicati si dupa calculatorul vostru va fi ca nou. Serios! La al meu a eliberat 30 de giga. 30! Giga!!!! Sotzoo zice ca la al lui a eliberat 50 (bine, lui i-a zis ca laptopul e in stare critica, mai avea putin si lesina). Acum merge ca o albinuta. Laptopul nu sotzoo. Imi e aproape simpatic. Tot el. E trial, of course, deci expira in 30 de zile, dar aveti timp sa profitati de el. Mai ca ma bate gandul sa il cumpar.

Il am de la Radu. Cred ca mi l-a dat exasperat de cat ma plangeam. Si daca am reusit eu sa il instalez si sa curat calculatorul cu el, sigur puteti si voi. De exemplu, mie trebuie sa imi explici cam de 100 de ori cum sa descarc ceva. Dau click pe tot felul de butonase colorate din stanga si din dreapta pe care scrie mare si frumos Download. Sa stiti si voi ca nu e bine, pe alea trebuie sa le ignori, cauti unu’ mic si urat si ala e linkul tau. Si nu ma crede ca e complicat.

Asta e. Nu uitati sa uncheck „keep me up to date…” şi sub el click pe download free trial. Enjoy!