A zecea luna cu bebe

Standard

Zece a fost intotdeauna un numar bun. Nu pentru ca era nota maxima la scoala, si pentru ca e numarul blocului unde am copilarit si unde am facut o gramada de dracovenii.

Mi-a placut si luna asta, si am inceput sa ma mai relaxez cu teama ca lucruruile se vor inrautati si voi ajunge si eu stresata si sa ma plang des ce grea e viata cu un borac. Poate ca la noi asa e sa fie, draguta, sau poate sunt eu mai relaxata, da, poate am un copil cuminte (si perfect, desigur, ca doar e a mea).

Bun, n-am mai avut mari aventuri luna asta, dar avem mai multe poze, se pune?

Nu, tot nu mergem, nu inteleg de ce ma intreaba (inca) toata lumea chestia asta, parca stau cu ceasul  la mana si verifica. Suntem perfect relaxate in fund, pe o plapuma in mijlocul casei, alaturi de o tona de jucarii (da, inca ii plac, nu se satura de ele, e extrem de fericita sa le studieze, analizeze si sa imi povesteasca ce face acolo). Le folosim prin rotatie, jumate locuiesc in dulap. Si am inceput sa zambesc trist gravidutei de anul trecut care isi imagina ca fie-sa va avea fix 2 jucarii cum a avut ea, ca sa invete sa isi foloseasca imaginatia. Ea si-o foloseste cu multe jucarii. Ii plac. Mult :)). Cuburile alea le baga unele-ntraltele, s-a prins (doar la patrate) pe unde se baga-n oala (aka cutie de-aia cu cuburi) si a inceput sa bage chestiile inapoi in ea (pana acum doar le scotea) ne jucam de -a aruncatul si restituitul mingii/balonului/cartii.

In schimb viermuieste, nu inteleg cum se deplaseaza cam jumate de metru in fund fiind, se apleaca dupa chestii pana pe burta, dupa care se ridica la loc, da, asta stie sa faca :)).  A, si pentru fanii dezvoltarii locomotorii, cred ca se crede la sala cand e in patut, se apuca de pat si se ridica 2 cm, se lasa la loc, si repeta multumita :)). De vreo 2 zile am inceput sa ne taram incet, dar sigur, spre spate. Si se enerveaza ca ea vroia sa mearga in fata! Pfffffffff… :)). Se procedeaza in felul urmator: se ridica fundul (maxim 5 cm, ca e greu rau) si apoi se coboara in spate intr-o miscare de tip macarena. Nu stiu daca ii face bine au ba, dar eu rad in hohote de fiecare data cand o vad, nu poate exista ceva mai funny.

Nu, nu s-a asezat singura in pozitia de mai sus, a ramas asa cand incercam sa o pun pe burta, dupa care si-a dat drumul ca din bungee pe aceasi pernuta din dotare.

In schimb, dansam. Cum aude muzica sau ii place ceva si e entuziasmata, da din fund si din cap (rockerita ,manca-o-ar mama)!

Luna asta vorbim muuult, nu mai stiu ce povesteam luna trecuta, dar acum la mare putere sunt papa (zis diafan si senin pa pa, si nu stiu daca asocieaza cu mancarea, ma indoiesc, dar o spune totusi in preajma mesei, fie inainte, fie dupa) si nana (zis categoric, Nea Nea!, cand nu ii convine ceva) tata bineinteles, cuvantul (si persoana ei preferata) mama, apa, ete, ceva gen uite, lala. Si a inceput sa bolboreasca adica sa lege silabele repede si des: neaneaneaneaneababa :)). Mi se pare delicios. Ah, sa nu uit, e posibil, si normal, sa nu va impresioneze cu nimic cele de mai sus si sa ridicati sceptici o spranceana, dar blogul asta e si un jurnal pentru Sara, pentru cand va creste mare, poate va fi curioasa sa vada ce si cum a facut. De exemplu, biata maica-mea se confrunta acum cu o avalansa de intrebari noi: da’ eu cand am mers/vorbit/mancat/facut la olita/coafat/etc.  Da’ e simpatica, se uita la mine, citesc in privirea ei ca habar nu-si mai aduce aminte, dar imi raspunde sigura pe ea: la X luni! :))

Mamicile de parc (mi se par o specie aparte cu caracteristici distincte de restul populatiei, dar despre asta intr-un alt post) sunt impresionate ca fie-mea bea din cana aia cu cioc. Sincer, nu inteleg de ce, a fost simplu, ea fiind alaptata, n-a cunoscut biberonul, asa ca nu avea cum sa-l prefere, dar le las sa ne laude, compenseaza cu remarcile tendentioase, insotite de priviri compatimitoare de „Lasa, ca o sa mearga ea cand va fi vremea ei…nu toti merg ca al meu de la 1,2,3,4 luni ” :D. Well…chiar da!

Cel mai si cel mai dragut luna asta e ca am progresat cu somnul de pe zi, care era un chin de cand se saturase de leagan. Dar si despre asta intr-un alt post (despre cum am reusit noi sa adormim fara metode barbare gen CIO).

Ah, si ne-a iesit al treilea dinte, se pregateste al patrulea, motiv pentru care babetica a inceput sa intre in tinuta obligatorie zilnica (ajunsesm sa o schimb de 5 ori pe zi). Inca stau stresata sa nu se omoare printr-o maniera ingenioasa cu ea. Pare ok :)).

Asteptam luna a 11-a, cu frig si parcuri pustii (nici daca era Ebola pe acolo nu cred ca dispareau copiii asa rapid). In rest, pe cat rade si se hilizeste acasa, China people clar (a descoperit recent figura cu stransul ochilor si ranjit larg si o practica des) pe atat de serioas asi rezervata e in parc, cand studiaza copii&mamici&tatici. Nici nu vorbeste cu ei. Pana nu ii cunoaste adica. Asa sunt si eu, coltoasa pana cunosc un om, si draguta numai daca imi place de el.

Reclame

2 răspunsuri »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s