A opta luna cu bebe

Standard

Cand am implinit 7 luni am plecat la drum, la tara la bunici, intr-un loc frumos si rupt de lume unde nu merge net-ul si telefoanele n-au semnal. E la munte, asa ca e mai racoare, si pe langa casa trece un rausor unde poti sa te balacesti.

Am avut mari emotii, pentru ca ultima oara cand a dormit intr-o alta casa a facut ceva scandal. Dar de data asta…i-a placut!!!! A adormit exact ca la Bucuresti, singurica in patutul ei. In plus, aici a inceput sa pape si fructe.

La tara m-am intalnit cu bunica-mea. Si se spunea ca soacrele sunt rele. Well…n-ati cunoscut-o pe bunica-mea, e prin definitie soacra. Nu era data sa  nu ne vedem sa nu inceapa orice conversatie cu „Dar de ce nu faci asta”? „Dar de ce nu ii dai de mancare, eu cred ca ii e foame”. „Dar de ce o tii dezbracata?” „Dar de ce  nu are palariuta?” „Dar de ce o indopi cu legume, nu vezi ca nu ii plac?” „Dar de ce nu o iei in brate?” etc. Si asta venind de la femeia care l-a hranit pe taica-miu la 6 luni cu ou prajit in untura. 😀 Si da, era convinsa ca Sarei i-ar fi placut acest meniu ;)).  Dar am reusit sa ne impacam, i-a adus legume Sarei din gradina asa ca atat eu si gargaunele am fost extrem de incantate.

Luna asta am descoperit picioarele. Manutele pe la 3 luni cred ca le-a gasit si abia acum am ajuns la picioare. E un pic mai dificil sa ne jucam cu ele pentru ca avem o burtica ce ne sta in cale, dar facem si noi tot ce putem sa ajungem la ele sa le mancam.  Insa chiar de luna trecuta avem program de balet, rotim si mainile si labutele picioarelor in diverse sensuri dar simultan, in timp ce ne concentram la diverse chestii.

Tot la categoria descoperiri intra si aplaudatul, aplaudam de dimineata, pe la 10, la pranz, pe la 5, si seara, practic doar cand dormim nu aplaudam, ne place taaaaaaaare mult. Am incercat sa dresez maimutica sa apalude cand zic Bravoooo, sa ma laud si eu la alte mamici ce copil destept  am, dar ti-ai gasit, daca zic Bravooooo, se opreste din aplaudat, se uita la mine, si imi daurieste un zambet maaaaaaaaareeeeeeeeeee. Asta cu zambitul e constanta de pe la 3 luni, nu stiu daca v-am zis, am cel mai zambaret copil din istoria omenirii, rade non-stop! Si cand e suparata rade, daca zambesc la ea, si apoi se supara din nou ;)).

In plus, silabele care nu se lasau legate luna trecuta au inceput sa coopereze,  am inceput cu la la, na na  fix pe 29 iulie, iar pe 10 august nu mai faceam decat sa zicem non-stop dadadadada, tatatatata ;)).  N-am mai fost asa emotionata din ziua cand i-a dat primul dinte :D! Apoi a inceput si cu tati, ete, ata, si…..proaspat intrate in luna a 9-a, in avanpremiera la postul viitor, am auzit un MAMA!!!!!!

Ea pare de cum povestesc eu aici copilul perfect, adica asa cred ca pare :). Si chiar e , e un copil extraordinar de cuminte. Dar avem si noi o bubita, cu adormitul. Inainte va povesteam ca adormea in leagan.  Acum, de cand ne-am facut mari 😀 nu mai vrem sa adormim in leagan, ne-am saturat de el. Tot asa, pana acum, adormea si la plimbare. Ei, de o vreme si asta e cam complicat pentru ca e atat de atenta la tot ce e in jurul ei ca nu mai vrea sa adoarma. Si in caz ca nu stiati, atunci cand un bebelus nu isi face somnul, devine foarte, foarte nervos si urla din toti rarunchii. Ei bine, am gasit noi o metoda, cu patutul pliant, care are un etaj intermediar, si o leganam acolo pana adoarme. Dar nu functioneaza intotdeauna. Daca e prea obosita, refuza sa adoarma asa si plange. Si daca o iei in brate plange samd. E jale mare, ce sa mai. Ei , intr-o zi eram eu singura cu ea acasa si nu mi-am dat seama ca ii e somn si am lasat-o sa se joace. Pana m-am prins eu si am ajuns la patut, era deja obosita si pusa pe scandal. Nimic nu functiona, nici luatul in brate, nici leganatul. Nimic. Era si cald, ea lipita de mine, ma treceau toate apele, nu puteam sa o linistesc. Asa ca am pus-o in patut si am iesit sa trag aer in piept ca imi venea sa ma duc sa dau cu capul de primul perete :D. Nu cred ca am lipsit mai mult de 30 de secunde, maxim 1 minut (nu rezist mai mult sa o las sa planga), dar am inchis usa dupa mine, sa nu ma vada ca sunt nervoasa si sa ii fac si mai rau. Cred ca ea saracuta a zis ca am lasat-o acolo si am plecat, sau ce-o fi fost in mintea ei. Cert e ca atunci cand m-am intors in camera si am luat-o in brate, gargaunele, printre suspine, imi lua fata in maini si se lipea cu fata  ei de fata mea (cum vazuse ea ca fac eu cand o pup), de doua ori mi-a facut asa (dupa care s-a plus din nou pe urlat, dar deja nu mai conta :P). Pe scurt, m-a terminat, ce sa mai zic, ma topisem toata…

Din ciclul jucarii, luna asta am gasit cartile. Ataaaaaaaaaat ne plac, cea mai buna jucarie, le rasfoim, studiem literele, personajele, copertile, samd. Marturisesc ca abia am salvat o bucatica de la a fi mancata, asa de mult ii plac :)).

Cam atat despre luna 8, luna a 9-a am inceput-o la mare, povesti (si poze) luna viitoare ;).

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s