A cincea luna cu bebe

Standard

Luna a cincea a debutat nu prea grozav.

Dar mai intai de toate o veste buna, ne-am revenit cu baita (cam 10 zile a durat). Acum ne place ca la inceput (de fapt nu chiar ca la inceput ca in prima luna de viata nu prea a fost fan).

Revenind. De Paste am fost la bunici. Am plecat frumos cu masina, am ras, am dormit, n-am prea mancat pe masina, dar deh, se mai intampla. Am ajuns la bunici, am tras un somn in leagan (ca doar plecasem cu toata casa dupa noi, cu jucarii, cu pat pliant, cu tot tot tot) si chiar am zambit. Dupa am inceput sa ne mataim un pic. Eu nu sunt genul care sar de 14 coti cand maraie viermele, so ignore. Nu se potolea, asa ca m-am dus sa o iau in brate. Hm, tot urla. Sa sun ajutoare (eram singura acasa).  Vine tatal de vierme, plimba copilul, nimic. Urlete ca din gura de sarpe. Se facea ora mesei. Devin si eu agitata, incerc sa ii dau sa manance. Nimic. Urlete. O plimbam in continuare, in pas de dans, in sir indian, eu in spatele lor cu jucariile. Nimic din nou. Urlete in continuare. Dupa cam o ora de urlat si cu peste 30 de minute dupa ora normala de masa adoarme epuizata. Bun, zic lasa ca se trezeste binedispusa si ne revenim. S-a trezit, s-a uitat un pic in jur, si-a dat seama unde e (as in nu la ea acasa) si iar a inceput sa urle. Ok, zic, hai sa ii facem baie, ii dau sa pape si se culca ca e obosita.  Zis si facut, spalat copilul (in urlete) si incercam sa hranim odrasla. Aiurea, mai rau tipa. In disperare de cauza (era aproape 10 ceasul si nu mancase de pe la 4 din masina cand si asa nu se omorase) am infascat copilul si ne-am dus in masina cu ea (ii place foarte mult). S-a linistit, a si mancat foarte putin, dar oricum, tot era ceva si a adormit. Am adus-o acasa si a dormit in continuare. Am zis ca am scapat, ce sa mai, am dat si eu sa ma culc, dar nu prea mi-a mers figura dupa asa o seara. Nici nu apucasem sa atipesc bine ca se trezeste iar gazometrul. Bun zic, ii e foame. Hranesc mica fiara si dau sa o culc la loc. Atunci inevitabilul s-a produs in persoana unui „number 2”. Fiind vorba de „number 2” am zis sa schimb odrasla. Ei, cand am schimbat-o s-a cam trezit si iar si-a dat seama ca  nu e acasa la ea. Si iar a inceput sa urle si sa urle si sa urle. Ok, repeat. Luat copil, luat tata copil, imbracat, suit in masina, plimbat, adormit, intors acasa. Cand sa ma culc si eu (la bunici dormim in acc. camera din lipsa de spatiu) arunc o privire la gandac. Radea cu gura pana la urechi (mandra probabil de ce reusise).

Asa am debutat noi sarbatorile pascale. In zilele urmatoare a fost mai bine (mai putin ziua cand maica-mea a decis sa unga copilul cu mir pe cap si pe mine m-a durut capul o jumate de zi de la miros) J)).

Pe drumul de intoarcere a fost excesiv de cuminte, parca stia ca se intoarce la ea acasa, iar cand chiar a ajuns cred ca era asa de fericita ca nu a zis nici pas vreo cateva ore.

Peste vreo  cateva saptamani am repetat figura, fiind sigura ca de data asta n-o sa se mai supere. Well…gresit! Exact ca mai sus. 😀

In afara de asta, ne merge foarte bine. Adica nu mai plangem deloc. Nici cand ne e foame. Mai noi pufaim. Se stropseste asa la mine „puf, puf” cand ii e foame sau somn sau e un pic plictisita si vrea o jucarie noua. Si rade toata ziua. Raaaaaaaaaaaadeeeeeeee, e ca un copil din reclame, se hilizeste non stop. Evident, nu si atunci cand e in vizita sau cand e plimbare sau in general cand vede alti oameni. Atunci e foarte serioasa, nu schiteaza nimic (o fi vreo tehnica de intimidarea adversarului gen). Si bagam in continuare tot ce prindem in gurita (mi s-a interzis sa spun ca baga tot ce prinde in bot cica suna urat).  Si am descoperit ca avem forta sa chiuim. Si chiuiiiiiiiiiiiim cat de des putem „AAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!!!” de cred ca vecinii zic ca terorizez copilul ;)).

BREAKING NEWS!!!!!!!! Fix azi, cand implinim 5 luni, ne-a iesit primul dintisor!!!!

Anunțuri

4 răspunsuri »

  1. Chestia cu dormitul in masina e comuna la bebetzi, (cel putin la cei pe care ii cunosc eu) si e o varianta posibila in orice moment in care urla si nu doarme, adoptata de prietenii mei. Oricum imi imaginez cat de disperati erati ca nu tace, nu mananca si nu doarme 🙂 si la sfarsit va trage un zambet :))))))))

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s