Guilty Pleasures

Standard

Eu una recunosc, am anumite chestii care imi plac desi stiu ca nu sunt cele mai reusite sau mai inspirate din univers. Dar cred ca toti avem placerile nostre vinovate, doar ca nu toata lumea recunoaste. Asadar, in ordinea jenibilitatii:

Pe locul 3 cu felicitari: cartile politiste. Adica tot ce inseamna Agathe Christie, Arthur Conan Doyle, Georges Simenon si mai nou seria Millenium urmata de toata pleiada de romane nordice vandute cu nus ce ziar. Imi plac, le devorez, nu pot rezista sa nu le citesc. Daca am de ales intre o carte „buna” si o carte politista cea din urma va castiga fara drept de apel.  Preferatul meu e Hercules Poirot dar la imagini pe Google apare individul ala sinistru din filme care nu are nicio legatura cu felul in care mi-l imaginez eu. Asa ca poza cu Sherlock Holmes:

Pe locul 2 cu aplauze: filmele cu sfarsitul lumii. Deci da. Daca un film are ca tema sfarsitul lumii o sa imi placa. O sa ma uit fascinata la el si n-o sa zic nici pas. Poate sa fie groaznic de prost, actorii pot sa joace execrabil, efectele speciale sa fie de cacao. Nu conteaza. Va avea cel putin un fan. Sunt de sincera parere ca sunt total insuficiente filme cu aceasta tema. Ma fascineaza subiectul, cand eram mica visam ca sunt ultima ramasa pe pamant, ceva gen Will Smith in filmul ala care mie mi-a placut foarte mult „”I am legend” parca si l-am recomandat in stanga si in dreapta (motiv pentru care am si primit o gramada de injuraturi).  Daca vrei sa scapi de mine pentru o ora jumate poti sa ma pui in fata televizorului cu un film din asta si poti sa uiti ca exist.

Pe locul 1 cu coronita: Filmele cu vampiri. Deci da, eu si cu toate pustoaicele de 13 ani. Imi plac fimele din saga Amurg. Parca asa ii zice. Nu ma intelegeti gresit, imi dau seama ca sunt penibile, ca actorii aia sunt jalnici, ca poti sa adormi linistit uitandu-te la unul dintre filme, ca sunt ecranizari dupa cele mai siropoase carti pe care le-am citit ever (concurand grav faimoasele Sandra Brown de dupa revolutie).  Si totusi da, cred ca sunt singurele filme in afara de Tacerea Mieilor (care e fimul meu preferat) pe care le-am vazut de mai multe ori. La fel si cartile, rar mi se intampla sa citesc o carte de doua ori. Well….

Da, stiu horror. Dar totusi, toata lumea are cate o placere vinovata. Nu ar fi o lume mult mai haioasa daca am sti chestiile astea despre ceilalti?

8 răspunsuri »

  1. filmele despre sfârşitul lumii şi orice SF şi mie îmi plac, chiar mult; dar spre deosebire de tine eu nu sunt atât de realistă: consider că toate conţin sau pleacă de la un adevăr ştiut sau neştiut.Deci nu le consider pură fantezie.

    Apreciază

    • Deci cân’ a-nceput ăla-n din nu-ş’ ce film să amestece determinismu’ (probat drept incorect înainte de facerea filmului) cu tot felu’ de tâmpenii inclusiv cu ideea cum că lumina se mişcă mai repede decât timpu’ (cu toţii ştim de continuumu’ spaţiu-timp) şi după aia a trimis un fascicul laser, apoi un bilet şi-ntr-un final ditamai negru’ înapoi în timp să salveze o barcă de la bombardare mi s-a făcut lehamite. De tot. Dacă nu se poate întâmpla, ce sens mai are să te uiţi?

      P.S. Nu c-ar fi posibil să se planteze vr-una la geam acuma (stau la 3 şi aia din film îmi trezeşte reflexe anti-pedofile, le prefer mai în vârstă)…

      Apreciază

  2. Mie îmi place să mă uit la western-uri. Şi la filmele făcute bine după cărțile din copilărie – Robinson Crusoe, Colţ Alb, de Jules Verne, etc. Dar, strangely, numai la tv.

    Apreciază

  3. Pingback: Dezastrul din San Andreas | Sleepy 00

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s