Air France si Charles de Gaulle

Standard

De la Singapore  ne-a intors in tara cu Air France (partneri  KLM).

In primul rand ca avionul ala era ingrozitor de vechi, monitoarele minuscule, un frig de congelator cand ne-am urcat in el si cald ca la ecuator cand am ajuns. Cat pot sa fie de tampiti, cand plecam din Singapore de la 32 de grade in avion au bagat cam 13, iar cand am ajuns la Paris unde erau cam 19 facusera in avion 30. In plus abia a decolat hardughia, se cutremura din toate incheieturile.

Stewardesele, care majoritatea erau de fapt stewarzi ,erau exagerat de nesuferiti, nu au fost deloc amabili si vorbeau numai in franceza desi jumatate nu eram de-ai lor. Cel mai mult mi-a placut ca un spanioloi s-a apucat sa le ceara meniu vegetarian si surprinzator, in mare taina, l-a obtinut. Dar la final acelasi. steward i-a adus  lui si nimanui altcuiva din avion un formular de feedback. :D. Mie, fix cand imi era somnul mai dulce pe la 3 dimineata s-au trezit sa imi arunce perna in brate ca imi scapase pe jos. Bine ca nu mi-au dat cu ea in cap.

Distractia insa a culminat in aeroport. Kafka frate! In primul rand ca ne-au suit in autobuz, si nu 3-4 autobuze care sa astepte armata de oameni care coboram din uriasul avion (cum se practica pana si la noi in Romanica la amaratii de Blue-Air de ex.)  ci 1 cate 1, adica 1 se umplea, pleca, pasagerii care nu prinsesera loc il asteptau pe urmatorul pe scarile avionului. Dupa 15 min cu autobuzul ajungeai si la aeroport (Charles de Gaulle) .

Noi aveam legatura spre casa peste 4 ore, si nu era trecuta poarta pe boarding pass-ul pe care il primisem in Singapore. Buuun, ajungem la aeroport, ne uitam dupa o cacareaza din aia electronica sa ne printeze pe la ce poarta suntem (ca pe ecrane evident  nu era afisat inca nimic); nu era niciuna, in schimb puteai sa mergi fie in stanga fie in dreapta pe neste scari rulante; o luaram in dreapta, vorba aia, sa fim optimisti; dupa vreo 200m gasim si ghiseul electronic care ne spune ca poarta e fix in partea ailalta; nimic surprinzator, evident. Urmam sagetile spre poarta cu pricina si la un  moment dat  ne duceau fix spre fundul ghiseelor de control pasapoarte (pe unde trecusem deja). Gasim un frantuz ce parea sa lucreze pe acolo si il intrebam pe unde moasa-sa ajungem la poarta X, ca doar zice ca pe aici, da pe aici e like politiunea de frontiera. Frantuzul se duce sa parleasca cu confratii si se intoarce sa ne zica ca nu putem pe acolo, sa mai urcam un etaj si stanga si iar stanga si dreapta samd. Evident, faptul ca au pus sagetile alea cu fundu’ nu i-a incurcat deloc pe ei. Si mai si radeam de unu din avion care era super stresat ca avea legatura in o ora si un sfert si noi ziceam ca are mai mult decat suficient timp, well, cred ca omul mai fusese pe acolo si stia cu cine are de-a face.

Acum sa recapitulam de cate ori le-am aratat bording pass-urile. O data cand ne-am dat jos din aeroport, la pasapoarte. A doua oara inainte de noul control de pasapoarte. Era un nene de i-am aratat print-ul  (obtinut de la cacareaza) cu poarta (era unul singur pentru 2 persoane, dupa cum va spuneam pe boarding pass-uri nu scria poarta). Pe foaia respectiva scria mare THIS IS NOT A BORDING PASS. Ce intreaba (in franceza, evident): dar am vazut un singur boarding pass si voi sunteti 2!. No comment!!! Tot aici dar inainte sa ajungem la baietii cu pasapoartele un alt nene care iti dadea pungi pentru lichide. Vrea si el sa vada alea desi nu aveam lichide. I le aratam si lui. Le aratam si la baietii cu pasapoartele. Urmeaza security check-ul. Si da-i si scoate laptop-ul. Da jos geaca, ceasul, samd. Dau sa trec. O alta persoana de nationalitate franceza ma intreaba: Aveti aparat foto? La control cu el! Injurand cu spume scot din cele 5 ambalaje si aparatul foto (cu cele doua trepiede, un obiectiv si sapte cabluri) si il trantesc pe masa (nu ma plimbasem decat prin toata lumea si nici macar obsedatii aia de la Singapore nu imi cerusera sa scot aparatul foto). Evident, cand incercam sa jonglez cu laptopul, ceasul, aparatul foto & co, geaca, geanta samd mi-au  picat toate pe jos. De data asta in romana, in dulcele nostru grai, am inceput sa ii bodoganesc cu voce tare, se intelegea clar din tonul meu ca ii urasc, si in plus parca cretin e la fel si in RO si in FR, nu? Anyways, abia reusisem sa ansamblam toate cele la un loc si dam sa trecem mai departe caaaaaaaaaaaaaaand, DA, ati ghicit, NE CER IAR BOARDING PASS-urile si pleaca cu ele inapoi la politia de frontiera sa le mai verifice o data, asta in timp ce o tanti isi pusese neste manusele si ne recontrola bagajul. Am mai aratat o data atunci cand ne-am imbarcat si surprizaaaa, cand am coborat scarile sa ne urcam in autobuzul ce ne ducea catre avion o alta tanti ni le-a cerut.

GRAND TOTAL: 7!!!! De 7 ori ne-au verificat! Nu ma mai duc in Franta decat cu masina sau trenul, e clar.

Reclame

2 răspunsuri »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s