Honeymoon in Singapore si Bali (partea 4)

Standard

Ubud e capitala culturala a insulei (se afla undeva in centru).  Oraselul e super aglomerat, cu multe temple si templute, magazinase care mai de care si o padure cu maimutici. A spune orasel cu referire la orice asezare din Bali e mult exagerat, sunt mai mult niste satuce (nu exista niciun bloc, doar case si temple si magazinase). Am mancat la Indus, Cafe Bistro si Tropical, toate 3 acceptabile, preturi destul de scumpicele (dar mult mai ieftine ca in hotel), bucatarie cat de cat internationala (oricum, pe absolut niciun fel de mancare nu veti scapa de tona de condimente).

In Ubud am stat la Kupu Kupu Barong, cica inseamna Fluture Urias. Mie vila mi-a placut mai mult decat cea de dinainte, desi parea mai veche, pentru ca era mai cocheta, avea mai multe culcusuri pentru lenevit si citit si o priveliste superba asupra raului Ayang (unde din 10 in 10 minute treceau cei ce faceau rafting).

Din pacate telecomanda de la aerul conditionat mergea numai cand vroia ea, chestie care ne-a cam enervat un pic (la temperaturile alea aveai nevoie de un a/c prompt).  De asemenea, internetul din vila mergea numai cand avea el chef.

Trebuia sa urcam si sa coboram cam 50 de scari in fiecare zi pana la lobby si restaurant. Preturile la restaurant tot ca la Samaya (adica f. scumpe), mancarea acceptabila. Micul dejun mai slab (untul era bocna, aveai un singur fel de dulceata si n-am reusit sa identific ce naiba era si primeai ori suc ori salata de fructe, in niciun caz amandoua, iar salata era oribila).

A, am avut si aici vizitatori, doar ca de data asta s-au mutat in casa (si nu, nu ma refer la veverite ci la soparlute :D).

Si am gasit un melc ciudat.

In plus, te anuntau ca din ora in ora, mai putin ora 13:00, exista o masina care merge in oras si se intoarce de acolo (regimul era similar si la Samaya, eram deja obisnuiti). Initiativa parea interesanta, cu un mare DAR.  Ultima masina pleca la ora 5 si evident, cea din oras spre hotel la 5 si ceva. Ceea ce inseamna ca daca vroiai sa iei cina altundeva decat la restaurantul lor scump, trebuia sa te descurci singur. Sigur, luam un taxi, ne-am zis noi, ce mare scofala. Pai…un mic detaliu, in Ubud NU sunt taxiuri. DELOC. Lipsesc cu desavarsire. Horror. Cea mai interesanta a fost conversatia de la un restaurant. Dupa cina, l-am intrebat pe chelner sau sef de sala (ce moasa-sa era) daca poate sa ne faca rost de o masina sa ne intoarcem la hotel. Prima oara a inteles ca ii cerem un telefon ca sa sunam la hotel, dar cand a priceput in final ce vrem ne-a spus clar: „Tomorrow!” (adicatelea maine baieti, asta noapte dormiti aici). Pana la urma gasesti tot felul de localnici dubiosi care abia asteapta sa faca un ban in plus, dar cam inghiti in sec cand te urci cu ei in masina.

In apropiere de Ubud e si parcul cu elefantei, unde pentru cam 83 de dolari poti sa te plimbi cu ei, sa asisti la un spectacol si sa iei pranzul in rezervatie. Noi ne-am plimbat cu elefantica YangJi care era tare draguta si interesata de tot ce era pe marginea drumului, ca urmare nu prea reusea sa mearga drept. La final i-am dat sa manance niste lemn de cocos si drept recompensa ne-a lasat sa o mangaiem, sa facem poze stand pe genunchiul ei samd. Plimbarea prin jungla dureaza cam 30 de minute si apoi poti sa te duci sa vizitezi ceilalti elefanti, mai ales cei 3 bebe elefanti care sunt tare simpatici (ultimul din cei 3 e nascut chiar in 2010). Urmeaza un spectacol gen circ cu alti 3 elefantei, pranzul si inapoi acasa.  Pentru ceva dolarei in plus se poate continua cu rafting pe raul Ayung.

In ultima zi am inchiriat toata ziua o masina cu sofer; asa costa cam 70 de dolari, iar daca vroiai sa iei prin hotel un tur in care vedeai doar o particica din ce am vazut noi intr-o zi dadeai minim 50-60 de dolari.
Soferul asta l-am nimerit la maxim, adica vorbea relativ omeneste engleza si conducea absolut incantator, intr-o zi intreaga de mers cu masina nu mi s-a facut rau deloc, o adevarata performanta. Ne-a plimbat cam peste tot prin Bali si ne mai si povestea cate ceva despre ce vedeam (tot ce am scris la inceput de la el vine, so daca e ceva gresit impuscam soferul J). Daca cumva cineva ajunge in Ubud, il gaseste in centru, langa templu, il cheama I Wayan Rijek, e un nene pe la 40 de ani (mobil +6287860036240).

Asadar, ne-a dus sa vizitam vreo 2 temple, dar la al doilea am cedat nervos, in sensul ca trebuia sa cobori cam 300 de trepte pana la el. Pe la jumatatea drumului am abandonat si ne-am intors. Sincer, oricum cam toate templele arata la fel, no offence.

Am fost la o cascada destul de maricica, prin apropiere de Ubud, dar care era cea mai mica din cele 4 care exista in Bali.

Am vizitst si satucele faimoase de pe langa Ubud (Mas). In Celuk se produce argintarie, cu preturi mult mai mari decat in Ubud datorita calitatii argintului. Nu a fost ce ne imaginam noi, adica argintul era doar in cateva magazine mari si destul de fitoase. In restul satului puteai da comanda la localnici daca intrai la ei in casa, in rest nu mare lucru de vazut. In schimb Mas, satul cu lemn ne-a placut foarte mult, am vizitat cateva magazine extrem de frumoase. Am trecut si prin satul pictorilor, l-am evitat in schimb pe cel specializat in piatra.

Cel mai frumos peisaj din tot Bali l-am vazut la vulcanul activ (Batur), care e un vulcanete ce a erupt ultima oara acum vreo 8 ani, lava neagra inca se vede. Lacul de langa se  numeste tot Batur.


Apoi a venit partea draguta. Am fost intr-un loc unde se vindeau tot felul de condimente, cacao si cafea. Aveau si o gradina unde puteai sa vezi

Cafea balineza

Chilli

Cacao

La iesire din gradina te astepta o terasa unde iti dadeau mostre dintr-o gramada de cafelute, iar la iesire puteai sa iesi sa cumperi ce iti placea. Cafeaua cea mai interesanta era de departe cea rahatita de pisicute. Adica, ca sa fim mai exacti, cafeaua Luwak este cea mai rara si mai scumpa cafea din lume (cam 70 de dolari 100 de grame la botul producatorului, adica in cazul asta al pisicii). Practic pisica Common Palm Civet papa boabele de cafea iar dupa ce ies pe partea  cealalta sunt igienizate, preparate si turnate in cana. Pot sa va spun ca avea exact acelasi. gust cu o cafea normala, buna.

Asadar si prin urmare, Bali e o destinatie extraordinar de frumoasa, unde nu te plictiesti 10 zile chiar daca ploua aproape in fiecare zi. In plus, daca te dai in vant dupa chestii gen cultura si temple esti un om fericit. Preturile atat in Bali cat si in Singapore nu sunt deloc mici, trebuie sa pleci cu buzunarele doldora de acasa, dar e o experienta :).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s