Honeymoon in Singapore si Bali (partea 3)

Standard

Intai am stat in Seminyak, la Samaya.

Samaya e pe malul marii, la cam 10 minute de mers pe jos de zona cu restaurante si magazine.

E destul de mare, doar cu vile, si totul e super aranjat, cel mai mult imi placea noaptea cand puneau tot soiul de lampadare. Muzica pe zi era in surdina, nu deranja deloc, seara un pic mai tare si in general genul ala chill out sud american or something.

Te asteaptau ca in filme cu coliere de flori (nu stiu ce flori erau, dar era plin de ele, multe le gaseai pe jos), mi s-a parut tare dragut.

Apoi ne-au aratat vila, si am aflat ca fusesem upgradati la una superioara, ce costa si cu 50% mai mult. Aveam in plus jacuzzi si mini bar-ul reimprospatat permanent. Mini bar-ul ne-a lasat reci, dar jacuzzi a fost mai mult decat binevenit. Totul din partea casei. Draguta casa, ce pot sa zic. La noi erau sansele mai mari sa te downgradeze si sa mai si platesti ceva in plus.

Vila era imensa si beneficia de musafiri permanenti. Pe zi o veverita (nu ma intrebati ce cauta in Bali dar parea sa ii priasca) si noaptea peste 10 soparle mici. Fix in ultima zi am constatat cu stupoare ca veverita erau de fapt veveritosii (adica minim 2 desi la un moment dat mi s-a parut ca vad si ceva mini veveritosi). Evident, le placeau alunele, au fost tare incantati de cele pe care le-am gasit in minibar.

Samaya are si restaurantul propriu (Breeze), dar preturile sunt cam mari, gen 25 dolari americani un fel de mancare. In schimb, am avut o cina cu 3 feluri din partea casei. Mancarea era buna. Micul dejun totusi nu era impresionant, singurul care semana cu cele de acasa era cel american, m-am specializat pe el, doar de asta am mancat cat am stat acolo.

In schimb, in Seminyak am gasit cel mai dragut restaurant italienesc, Tratorria. Pizza era pizza adevarata, cum numai in Roma am mai mancat (si nici acolo peste tot). Preturile rezonabile, adica noi doi mancam intr-o seara cu banii pe un fel la Samaya.

Seviciile depasesc orice limita a bunul simt, sincer, pentru noi erau chiar stresanti. Curatenie in camere de 2 ori pe zi, te pandeau cand nu erai in vila si veneau sa te intrebe daca e ok sa faca curat. Cand mancai la restauant te intrebau de minim 50 de ori daca totul e ok si daca mai ai nevoie de ceva. Salvamarul era super stresant, in sensul ca in fiecare zi punea steagul rosu (inotul interzis) si cand te indreptai spre mare te intreba: „Swimming?” de parca ar fi fost posibil..apa era super mica pe o portiune de 50 de m si apoi cred ca se facea super mare. Zic cred pentru ca eu n-am avut curajul sa ma duc, desi ma laud ca inot destul de bine, dar valurile erau asa de mari ca inghetam un pic cand le vedeam. Apa era oricum super inselatoare, adica pe portiunea aia de 50 de m chiar daca de obicei era pana la glezne puteai sa te trezesti cu un val peste bot de nu te vedeai. Apa era super calda, cam 28 de grade. Eu, care sunt extrem de friguroasa rezistam fara probleme in ea.

Plaja era rezonabila, dar oricum nu statea nimeni pe ea, toti erau cocoatati in vile.Erau foarte putini vanzatori din aia enervanti, doar cativa cu zmee. Marea era evident foarte curata, singurele chestii pe care le aducea la flux erau nister nuci de cocos J Seara veneau cativa pescari si culmea chiar prindeau ceva pestisori micuti.

Pentru ca valurile erau asa de mari erau multi surf-eri (in Kuta, statiune apropiata era plin de ei; Kuta e mai mare ca Seminyak-ul si mai interesanta, mai europeana, am trecut intr-o seara pe acolo si ne-a placut mai mult).

Seminyak-ul e mai mult gen Vama Veche meets Ibiza daca se poate asa ceva, adica un satuc presarat cu Ralph-Lauren-uri).

Sunt hoti mari, probabil pentru ca sunt asa saraci. Am incercat sa schimbam ceva bani pe strada si baietii erau chititi sa ne tapeasca rau de tot. Asadar nu va recomand sa schimbati bani decat la casele autorizate (nu, nu cele de pe strada pe care scrie autorizat, alea sunt tot tepe). Atentie ca au mai peste tot o problema cu dolarii mai vechi de 2001, la Samaya i-au refuzat, doar la casele de schimb serioase i-au primit.

In prima zi a plouat cam non-stop, asa ca am vizitat Seminyak-ul. Preturile la haine mai ok decat in Singapore, la mini market in schimb exagerate.

Te simteai cumva ca in perioada post-revolutionara in Romania, probabil datorita sticlelor de Absolut Vodka in care se vindea benzina si a sentimentului de nesiguranta de pe strazi. Fiecare hotel si restaurant avea propriul agent/i de paza. Cand ajungeam cu taxi la hotel ne verificau mai ceva ca in vama la Giurgiu (se uitau cu oglinda sub masina dupa bombe, in portbagaj, dupa ce ieseam din taxi samd).

A doua si a treia zi, cand am prins vreme buna, nimeni si nimic nu m-a putut tine departe de mare si de soare, astfel incat m-am facut ca un rac si 2 zile am suferit crunt (in a 3-a m-am oprit si am inceput sa ma cojesc). In baie ne lasasera un maglavais cica pentru arsuri, dar avea consistenta unei marmelade, asa ca am dupa ce m-am dat pe o mini bucatica de mana si n-am constatat nicio amelioarare, am abandonat in totalitate ideea si am suferit in tacere.

In ziua urmatoare am fost la delfini. In Singapore sa inoti cu delfinii la acvariu costa cam 130 de dolari, in Bali (la marginea Denpassar-ului) era 69/persoana si merita fiecare banut. Noi am cunoscut-o pe delfinuta Jasmine, care avea 16 ani si care era fan masaj. De fiecare data dupa ce facea un exercitiu (iti dadea un pupic pe obraz, te imbratisa, iti aducea mingea, piatra sau cercul dupa ce le aruncai la distanta), astepta o bucatica de peste si un masaj. A fost o experinta catre trece pe lista chestiilor pe care trebuie neaparat sa le faci daca ai ocazia. Delfinii erau in ocean, intr-un fel de baza construita din butoaie ruginite, dar puteau iesi cand vroiau, se intorceau singuri pentru ca papa era mai usor de obtinut aici. Mai  in gluma mai in serios baiatul care se ocupa de ea ne spunea ca delfinul primeste 10 kg de peste si instructorul doar 1.

In Bali poti sa ai un sofer cu masina la dispozitie pentru maxim 10 dolari pe ora. De asemenea, taxi e cam 40 de centi pe km plus 50 de centi pornirea, deci foarte ok. Noi am ales varianta cu sofer pentru mers la delfini si pentru a vizita Uluwatu. Nu stiu daca toti sunt asa, dar Unghiuta habar n-avea sa conduca (ca marea majoritate a soferilor pe care i-am mai intalnit, fie ei de taxi sau angajati ai hotelurilor), mi s-a facut rau de vreo 2 ori de la mersul lui. In plus, in toate masinile, dar in absolut toate masinile si in unele magazine era un miros gretos, puternic si inconfundabill de picioare nespalate. Unghiuta era mic, slab, cu mustata, si cu 3 unghii mai mari decat ale mele (cea de la degetul mare, cea de la inelar si cea de la degetul mic). Si din cand in cand hacaia.

Templul de la Uluwatu e faimos pentru peisajele de la apus samd. Pe noi nu ne-a impresionat mai deloc, mai interesante erau maimuticile care traiau libere si mancau alune pe acolo.

La intoarcere am mancat in Jimbaran, loc faimos pentru fructele de mare. Vedeai homarul sau crabul vii in galeata si apoi gatiti la tine in farfurie (cam 60 de dolari kg de homar, 40 crabul); in rest restaurantele din zona erau saracacioase, deprimante si jegoase.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s