Arhivele lunare: aprilie 2010

Reader’s Digest

Standard

Bunica mea, care (probabil ca toate bunicile), e cea mai draguta bunicuta din lume, s-a gandit acum vreun an sa imi faca cadou un abonament la Reader’s Digest.

Luna de luna, ea platea banutii si mie imi ateriza revista.

Abonamentul dura un an, dar in ianuarie 2010 m-am trezit cu revista la usa din nou. Am presupus ca bunica a decis sa prelungeasca abonamentul, fiind incantata de faptul ca mi-a placut cadoul.

Abia acum o saptamana, bunica mi-a zis, necajita nevoie mare, ca ea nu a mai comandat abonamentul in 2010, dar cu toate astea i se cere sa il plateasca si, evident, eu il primesc in continuare. Nu vrusese sa imi spuna pana acum ca sa nu ma necajeasca, si ca sa nu imi fac eu probleme, dar deja o exasperau indivizii care nu o mai lasau in pace.

Buuuun, a doua zi, inarmata cu muuuulta rabdare sun la Reader’s Digest.

Si zic, alea alea, primesc revista, vreti sa va platesc, dar nu a cerut nimeni prelungirea abonamentului, pe principiul: „ce se intampla doctore”?

Duduia de la telefon, probabil arhiobisnuita cu intrebarile de gen, imi explica ca prin noiembrie 2009 eu sau bunica mea (n-am inteles bine cine) am primit o adresa prin posta prin care ni se spunea ca daca NU spunem ca NU MAI VREM abonamentul in 2010 ATUNCI SE VA PRELUNGI AUTOMAT.

Eu cel putin as putea paria ca era scisa vreo cacareaza printr-un colt de plic de nu a vazut-o nimeni, eu cel putin nu am reusit.

Dupa multe parlamentari si negocieri, am reusit sa smulg promisiunea ca nu voi mai primi bunatatea lor de revista (inutil sa va mai spun ca a durat 2 zile si 3 telefoane sa depistez contul unde trebuia sa fac plata, 3 persoane mi-au dat 3 date total diferite).

So, daca va streseaza Reader’s Digest, spuneti-le expres ca NU II MAI VREM si sa nu ne mai fure bunicutele.

Restaurantul Da Giulio (italian)

Standard

E pe Calea Dudesti, pe langa mall Vitan (strada Popa Stoica Fanica, nr.29). Straduta e mai greu de gasit, noi nu am depistat-o nici la plecare :).

Localul e dragut amenajat, aerisit si atmosfera e tare buna. Cand am fost noi era plin de italieni, ei erau majoritari si noi eram intrusii. Personalul era gen bimbo, si in niciun caz amabil cu noi. Cu italienii in schimb pareau tare dragute domnisoarele. In orice caz, nu am asteptat dupa nimic, servirea a fost ok, doar lipsea amabilitatea.

In schimb mancarea a fost FOARTE FOARTE BUNA! Prietenii mei au mancat paste, si eu am mancat lasagna (dementiala).

Cu siguranta revenim sa incercam si celelalte preparate.

Restaurantul Davvero (italian)

Standard

Restaurantul Davvero te asteapta pe Tineretului, colt cu Calea Vacaresti. E tare laudat pe net, noi asa am dat de el. Localul e spalatel si dragut, iti face impresie bunicica la prima vedere. Preturile sunt de asemenea accceptabile.

Noi am nimerit acolo vineri seara, cand era destul de multa lume.

Uitati, va rog (in cazul in care ati citit si parerile de mai jos) cele spuse despre intarzierile de la alte restaurante. Astia sunt campioni! Am stat 20 de minute sa ne ia comanda si inca 20 pentru bauturi (cand in limonada mea au aterizat niste bucati de gheata topite pe 3 sferturi, desi insistasem sa renunte la ea), mancarea a venit abia dupa o ora jumate spre doua.

Norocul a fost ca am decis sa luam mai multe feluri pe un platou si sa mancam din toate, altfel ramaneam total nemancati.

Asadar, am papat scoici (acceptabile, le-as da un 7), lup de mare in crusta de sare (mie nu mi-a placut, dar cica ar fi fost totusi bun, deci primeste cu indulgenta tot un 7), pui de balta (nota 4, nu aveau niciun gust, iar „sosul” consta din 4 rosii cherry intregi), creveti la cuptor (nu ma lasa inima la mai mult de 3, fix pe astia ii alesesem eu) si creveti davvero (care primesc tot un 7 pentru ca erau comestibili).

Partea cea mai draguta ever  a fost cu focaccia, care era formata din 2 feliute amarate si singuratice. Socati, l-am intrebat pe chelner daca asa e moda la ei, sa primesti doar un sfert din ce ai comandat, dar el se uita tare mustrator la noi, de parca eram veniti cu pluta si nu stiam ca asa se face in lumea buna. Am mai luat inca una, tot la 2 felii, care nici macar nu erau coapte.

Dezastru total. Nu recomandam nici dusmanilor!

Club Spice

Standard

Am iesit la o seara cu fetele sambata. Acum vreo 2 saptamani, cand planuiam vorba alora de la vodafone (parca) „ieseala”, am intrebat-o pe seminte (http://desamanta.blogspot.com/), care e pentru noi „the ultimate guru” in materie de cluburi (avand in vedere ca noi suntem mai mult genul iesit la restaurant decat party pana la 2 am), unde sa mergem pentru a gasi muzica live si oldies.

Conform titlului si singurei cerinte, seminte a zis sa mergem la Club Spice. Zis si facut, rezervare, alea alea.

La 10 juma eram acolo, pe la 11 toate cele 12 fete stateam tantose la masa asteptand sesiunea de oldies pentru a ne desfasura corespunzator.

Ni s-a spus ca  o sa cante „Richie Rich”. Suna promitator, erau unele dintre desenele mele preferate cand eram mica.

Palpitant a fost cand au inceput prestatia (pe la 12 jumate apropos). In afara faptului ca nu te puteai auzi om cu propriile ganduri, cantau…ROCK.

Acum, e adevarat ca era un fel de oldies (din punctul de vedere al fetelor de 16 ani probabil, care nu auzisera Prodigy, Bon Jovi sau Guano Apes cu Lord of the Boards; si astea erau cele pe care le-am recunoscut, jumatate din melodii nu le auzisem nici noi ever).

Apropos de fetele de 16 ani, la o excursie la toaleta m-am intalnit cu un astfel de element, care in ciuda varstei era de 2x cat mine. O intreba pe prietena ei daca mai vrea sa „traga ceva”. Chestiunea rotunjoara si blonda (prietena) i-a reprosat chicotind ca o face de ras. Elefantul s-a redresat rapid si a inceput sa ceara taxa de 10 mii fetelor care stateau la coada pentru toaleta. Cand ma spalam pe maini la iesire, nu mai era sapun, so elefantul a decis sa faca o remarca hazlie: „va spalati fara sapun”? Rareori se intampla sa iti vina replica potrivita la momentul potrivit, dar probabil ca de data asta era prea ridicata la fileu, asa ca i-am spus zambind „mai bine ca mine sa ma spal fara sapun decat ca tine sa gandesc fara creier”. Elefantul nu se astepta la o riposta, asa ca a baguit „ce smechera esti…” si falcile i s-au inchis dezamagite ca altceva mai bun nu gasise de spus.

Avand in vedere ca am fost recunoscuta de generatia „ieseala” drept semechera, am zis ca e suficient pentru o seara si ne-am carat acasa. Partea buna e ca probabil nici eu nici urechile mele nu vom uita prea curand experienta, pe cand o seara cu adevarat oldies la coyote de exemplu, n-ar fi fost nici pe departe atat de memorabila.

Restaurant chinezesc Din Fu

Standard

In general, eu cu chinezescul mai usor, dar la popunerea unor prieteni am ajuns la Din Fu (in zona Vitan).

Restaurantul arata deprimant, dar e tare laudat pentru mancarea buna. Repet, nu sunt cea mai potrivita sa o comentez, dar crevetii pane pe care i-am servit erau super gretosi, noroc cu mujdeiul pe care l-am primit dupa 15 minute de negocieri.

Servirea e cam trista, tanara domnisoara era chitita sa ma lase nemancata, initial nu retinuse comanda, i-am zis de vreo 3 ori, iar cand a ajuns imi uitase orezul.  Tot insista ca prietenul meu ii spusese ca nu vrea orez. Perfect adevarat, dar eu ce vina aveam?

Preturile ok si plin de vedete. Cand am fost noi am dat de Randi si de un Cotabita plictisit. Nici nu ma mir la cat dura pana ajungea mancarea… http://www.restaurant-dinfu.ro

Restaurantul Lotca (pescaresc)

Standard

Din cauza de Catavencu (l-au laudat in numarul special cu papa bun), am ajuns la Restaurantul Lotca.  Chestiunea e pe Mihai Eminescu (pentru cei ca mine care habar n-au pe unde e, cum mergi dinspre Obor pe Mosilor, la intersectia cu Dacia faci dreapta si pe colt apare). Noi ne-am deranjat sa facem rezervare, dar nu era niciun pericol, restaurantul era pustiu.

Atmosfera de Delta, cu lopeti pe pereti samd. La intrare zici ca nici macar nu e deschis, asa prafuit arata.

Am mancat la aperitiv niste icre foarte bune si niste crujoane care nu m-au dat pe spate.

Servirea e ok, o doamna tare infipta si blonda ne-a ajutat, a intarziat putin felul principal dar nu exagerat. Noi am mancat saramura si baietii salau in unt.  La inceput zici ca a dat norocul peste tine la 230 de mii felul principal cu mamaliguta si mujdeiul incluse, dar pestele e o minibucatica in farfurie, la fel ca si mamaliga. Mujdeiul care cica e inclus a lipsit pana l-am cerut, dar cand a venit a fost foarte bun.

In concluzie, nu cred sa mai ajungem acolo prea curand, dar in caz ca sunteti in zona si nu aveti nicio alta idee merita incercat.

Mai jos poze preluate de pe http://www.metropotam.ro (n-am avut aparatul).