Placinta cu mere for dummies

Standard

Mie nu imi place sa gatesc, sau asa credeam. De fapt, nu am nimic importiva gatitului, doar ca nu imi ies retetele. Asta din cauza ca atunci cand mi-e pofta de ceva bun, caut reteta pe net. Majoritatea retetelor pleaca de la premisa ca ai mai pus mana pe tigaie pana acum, motiv pentru care aproape niciodata nu reusesc sa fac ceva comestibil. De exemplu, am incercat sa fac salata de vinete. Prima oara, cand am facut-o cu mixerul, a iesit un pate. Avea gust de vinete, dar in niciun caz nu arata ca atare. Asta pentru ca pe net au uitat sa explice ca nu trebuie sa le mixez 15 minute, asa cum am procedat eu. A doua oara, am incercat varianta traditionala. Adica tocate cu tocatorul de lemn. Astea semanau cu salata de vinete, dar in niciun caz nu aveau acelasi. gust. Inca nu am elucidat cauza.

Asadar si prin urmare, m-am hotarat ca putinele chestii care imi ies in materie de gatit, sa le impartasesc cu cei mai neinzestrati in domeniul culinar.

So, Placinta cu mere for dummies

Ingrediente:

2 foi de placinta (din supermarket) – se pot face si acasa, dar eu nu ma bag la chestii din astea tehnice

Mere (1 kg si ceva, depinde de gust, sa zicem cam 10 mere)

Zahar (10 linguroaie, tot asa, depinde de gust)

Scortisoara (un plic, o lingura, pe acolo)

Faina (cam 6 linguri)

Ulei (3 linguri)

Oua (1 mai exact)

Zahar pudra (cam 8 linguroaie)

Cum se procedeaza:

In primul rand, se dezgheata foile. Bine. Daca raman un pic inghetate, risti sa se rupa atunci cand le pui in tava (da, mi s-a intamplat).

Apoi, se rad merele (fiecare dupa puteri, eu le rad la robot, dureza 5 minute). Merele nu trebuie sa fie frumoase, nu are sens sa dati o gramada de bani pe alea care arata bine, oricum le radeti.

Apoi, se pun merele in o craticioara. Scopul acestei operatiuni este de a scapa de apa pe care o au. Dureaza cam 15 minute, timp in care adaug zaharul (cele 10 linguroaie, dar daca va place mai dulce, mai adaugati cateva) si mai spre sfarsit scortisoara (cam o lingura). Eu am cautat scortisoara in Carrefour de am capiat si nu am gasit deloc la plic, doar la…rasnita. Foarte buna, am folosit-o cu succes. Dupa ce merele lasa apa, se scurge (ca la piure).

Apoi, se pregateste tava. Se spala bine, se unge cu ulei (cam 3 linguri), apoi se presara cateva linguri de faina si se smotoceste bine tava ca sa se aseze faina. Ulterior, se pune prima foaie. Foile sunt intr-o folie care se dezlipeste, asa ca eu o dezlipesc pe o parte, o intorc cu fundul in sus si o trantesc in tava, dupa care dezlipesc restul foliei. Dupa ce am pus foaia, se pun merele si se intind bine (cu mana, cu lingura, oricum numai sa arate bine). Se adauga si cea de-a doua foaie. Acum, batem un ou (cu furculita). Cam jumatate din compozitie e suficenta pentru a o intinde pe placinta si pentru a aranja marginile (se unesc si se baga un pic in interior). Oul da o culoare mult mai frumoasa placintei cand e gata. Apoi, se trece la intepat (cu o scobitoare). Se inteapa din loc in loc pana se acopera toata suprafata. Se baga la cuptor, la foc mic (as in 160 de grade) si se lasa cam o ora-daca va place mai crocanta. Eu o pun in mijlocul cuptorului, pentru a se coace egal. E recomandat sa va uitati la ea din cand in cand pentru a vedea cand incepe sa arate bine. Cand e gata, se scoate din cuptor si se presara zahar pudra. Se lasa sa se raceasca, se taie si se papa.

Povestea in imagini

IMG_4363IMG_4357IMG_4358IMG_4359IMG_4361IMG_4362IMG_4364IMG_4365IMG_4366IMG_4368IMG_4369IMG_4370IMG_4371IMG_4372IMG_4373IMG_4375IMG_4376IMG_4377

Pofta buna!

Anunțuri

17 răspunsuri »

  1. Pot sa-ti impartasesc din experienta mea cu salata de vinete si pene rigate cu sos carbonara. Desi sunt singurele chestii pe care pot sa le fac sa stii ca (virgula) chiar excelez in unele sectoare – am descoperit ca pot sa repar orice maioneza taiata fara sa-i adaug nimic.
    Cheia succesului e inovatia! Daca ti se pare ca ceva nu e bine, atunci nu e; ia masuri si corecteaza. E adevarat ca rezultatul final poate fi neasteptat – de exemplu sosul meu carbonara evolueaza cam o data pe an (adica de fiecare data il fac altfel, ca nu-mi aduc aminte exact cum era) dar deja ultima data a iesit mai bine decat la orice restaurant :).

    Apreciază

    • Deci esti exact ca retele de pe net. Auzi, inoveaza…ti se pare ca as fi capabila de asa ceva? Sau crezi ca nu am inovat suficient la faza cu 15 minute mixat vinetele? Vreau detalii clare si precise pentru salata de vinete, la paste carbonara nu ma bag, ca nu sunt la favorite.

      Apreciază

  2. Deci rămăsesem la salata de vinete.
    Vinetele (preferabil alea mici şi urâte, dacă se mai găseşte aşa ceva) trebuie coapte. După coacere trebuie decojite cât mai repede şi cât mai bine. Apoi trebuie lăsate să se scurgă zeama din ele, dacă se poate într-un castron d’ăla cu găuri. Zeama care ar trebui să se scurgă are prostul obicei de a se metamorfoza destul de repede în ceva iute şi chiar cu o oarecare senzaţie de toxicitate. By the way, dacă pui vinete la congelator ai grijă să le scurgi foarte bine. După care începi să le toci; cu un cuţit mare şi greu pe un tocător şi cât mai mărunt. Faci la fel şi cu ceapa, apoi o amesteci cu vinetele (să stea bine ascunsă în salată ceapa, altfel se oxidează şi nu e prea plăcut). După care te apuci de maioneză. Iei un ou (să scrie pe el 0 ori să fie de la ţărani din piaţă), pui gălbenuşul într-un castron ca la plăcintă, adaugi puţin muştar (muştarul schimbă foarte mult gustul maionezei, eu folosesc dulce simplu), amesteci şi începi să pui ulei, şi amesteci şi tot aşa. După ce termini maioneza o torni peste vinete (dacă faci invers rişti să rămâi cu maioneză pe fundul castronului, neamestecată bine), amesteci, guşti şi pui sare câtă e nevoie. După care mănânci. Preferabil tot, dacă stă la frigider îşi schimbă gustul. A-propos, să nu foloseşti ulei de măsline, ulei presat la rece sau alte d’astea sănatoase că iese o porcărie.

    Apreciază

  3. pai da, bine ca mi-ai spus reteta acum, dupa ce in anul asta am facut toate greselile posibile, inclusiv cu mustarul prost ales si cu uleiul de masline-cea mai horror maioneza ever! a, si am mai descoperit ceva ce nu ai mentionat, gustul ala bun iese doar daca fac maionezele pe focul de la atagaz, de obicei le faceam la cuptor si de asta..a, si eu le bat la blender dar cred ca merge si cu cutitul, data viitoare o sa incerc asa 😀

    Apreciază

  4. Maionezele?!? Singurul de care am auzit să reuşească o maioneză rezistentă la căldură e bucătarul ăla chimist de are recordul pentru cea mai rapidă îngheţată (3 secunde sau aşa ceva). Nu ăla de-i tot dă Carlos like pe Fb – James Oliver.
    N-am zis de coacere că nu ştiam, eu preiau maionezele gata coapte şi decojite (şi le aduc la forma pe care o vreau).
    În ultimii ani n-am folosit decât maioneze coapte în curte, pe grătar ori de la congelator, dar e bine de reţinut.

    Apreciază

    • :))))))))))))))))) deci nu pot sa cred ca am scris maionezele!!! asta macar e cuvant? horror! vroiam sa zic vinetele 😀 cheesus, chiar ca iti scade iq-ul cand esti gravida

      Apreciază

  5. Pingback: Randomness | Sleepy 00

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s