Category Archives: bebe

Tonul face muzica

Standard

Știți vorba asta? :) Îmi vine în cap de multe ori.

V-am mai zis că nu mi-am imaginat-o niciodată pe Sara. Nici acum când o am, nu-mi imaginez cum va fi ea ea mare. Ce personalitate va avea, cum va arăta.

Știu sigur sigur ca va fi frumoasă și deșteapta :P

Am însă o imagine în cap, cu noi două, eu și ea mare, sprijinite de un gard, la țară, într-o zi de vară. Ea un pic mai înaltă ca mine și tot așa slăbuță. Are încă rotocoalele alea în vârful părului care fac de pe acum invidioasă orice coafeză. E cald și bate un pic vântul. N-am sonor, nu o văd, nu o aud. Nu știu ce îmi spune, ce facem acolo, ce povestim.

Dar când mă întreabă a suta oară de țe într-un cerc vicios fără răspuns, doar de dragul de a întreba, când îmi pune părul pe bigudiuri pentru că vrea să se uite a mia oară la un filmuleț pe youtube în loc să meargă la culcare, când e mâțâită și jelește în orice cuvânt, încăpățănându-se să nu-i convină nimic din ce fac, sau nu știu, când e copilul ăla imposibil care poate fi orice copil, mă gândesc la domișoara de mai sus.

La ea peste 20 de ani. Cum aș vrea eu să mă aibă ea în cap pe mine atunci. Mă sperie un gând, că poate, pe fundalul gândurilor ei când vorbește cu mine va fi un cuvânt răstit, sau eu cu o moacă încruntată, sau eu la bucătărie gătind sau la calculator și ea singură mereu, sau mai cine știe ce.

Și nu vreau mă. De aia nu vorbesc urât cu ea, de aia încerc să petrec cât mai mult timp pe podea, de aia o să vedeți o mamă în fustă de buro dându-se pe toboganul din spatele blocului sau în brațele Sarei, tolănite amândouă, pe jos, prin parc. De aia când mă enervează de-mi vine să urlu respir adânc și încerc să-mi fac tonul și mai blând. Nu-mi iese întotdeauna, dar măcar în majoritatea timpului îmi iese. O tratez așa cum vreau eu să mă țină minte. E, de fapt, înțelegeți, un lucru perfect egoist :).

Vreau să aibă încredere în mine, să îi fac educație prin exemplu și explicații, să vină să-mi povestească despre ce porci îs bărbații sau ce nașpa e la buro. Să râdem des, să facem fotografii împreună poate, să alegem împreună cu ce merg pantalonii ăia, să mâncăm înghețată (ea poate să mănânce înghețată că mie nu-mi place, eu o să beau cola :D), să vânăm melodii mișto, să schimbăm impresii despre ultima carte citită sau ultimul film văzut, să știe că cineva care nu urlă indiferent ce ar face e întotdeauna acolo pentru ea, să poată să vorbească oricând, orice cu mine :).

Pe scurt, vreau să fiu o mamă bună. Și, ca să zic așa, asta începe acum. Din prima zi când respiră. Și continuă, nu ai vacanță de la a fi o mamă bună. Sper să îmi iasă. Eu știu sigur că o să încerc.

IMG_9524

 

 

 

 

 

Lumi paralele

Standard

Da. Pe bune. Traim in lumi paralele. Eu traiesc in lumea asta a mea, unde e normal sa vrei sa faci tot ce-i mai bine pentru plodul tau. Unde te stresezi sa nu cumva sa ajungi sa faci greselile parintilor tai. Unde te gandesti daca nu cumva azi ai spus prea mult nu si daca ai reactionat bine in situatia X. Unde Montessori vs. Waldorf sau scoala normala chiar e o problema la care te gandesti samd.

Si tot blogul asta e asa. De cum ma burzuluiesc eu ca nu se joaca lumea destul cu copiii, ca nu-i lasa sa se murdareasca, ca nu vorbesc cu ei cum ar vorbi cu un adult samd. O gramada de prostii.

Vin dimineti ca aia de ieri, de vara, la nu stiu, peste 20 de grade in aer, ora 10:00. Cand o dau pe Sara in leagan in parculetul unde mergem si ma gandesc, a mia oara, ce fericita as trai eu in weekend. Langa noi, o fetita, cu mamica ei. Se da in leaganul de bebelus. Nu trec 2 minute ca mama fetitei depisteaza un bebeloi ce asteapta cuminte si destul de neinteresat locul la leagan in timp ce parintele apartinator vorbuleste la telefon.

Gata, ii zice fetitei, da-te jos. Te-ai dat destul, asteapta bebelusul.

Pentru acuratete istorica chiar nu stiu de cand se dadea in leagan, dar cert e ca jos nu voia sa se dea. S-a pus pe un urlat de na, se holba tot parcul. Maica-sa o tinea una si buna. Intr-un final apoteotic a luat-o pe sus si a dat-o jos (si credeti-ma ca era greu, avea cam 3 ani si undeva la 20j de kile).

Bebelusul s-a instalat multumit, cu parintele apartinator continuand sa parleasca la telefon si trimitandu-i periodic bezele. Except ca fetita nu putea fi indepartata, se tot intorcea la leagan, urland. Bebelusul s-a carat. Fetita s-ar fi urcat iar dar n-o lasa ma-sa. S-a dat destul. Trebuie sa inteleaga. Nu e leaganul ei de acasa. Si o inghiontea cu incordarea aia de om nebun in gat. Sa nu mai tipe, ca nu o mai suporta cand tipa! Si iar o imbrancea.

Nici nu stiam ce sa fac. Nici de fel nu-s genul de ma bag in oatevar fac altii dar tanti asta chiar nu parea a putea lua vreodata un sfat in calcul.

Pana la coada toti copilasii din parc evita leaganul si fetita se poate intoarce. Asa ca ma-sa o da in continuare, cam des si smucit, si comenteaza de mamica aia slabuta de 2 leagane mai departe, ca isi da baitelul de 4 ani in leaganul de bebelusi si il tine ocupat. Oare cu mine comenteaza? Ca doar noi suntem pe langa ele. Evit contactul vizual.

Si ca tot se facuse liniste, numai bine ca pot sa o aud pe mamica din spatele meu, cum ii spune rotofeiului ei baietel: Ai vrut in parc, da? Acum misca-te! Hai, misca-te ca nu m-am carat degeaba din casa sa ma uit cum stai pe banca, misca-te! Cand ma observa ca ma uit urat (can’t help it, zau) inducleste tonul: hai, du-te sa te dai si tu pe tobogan.

Imi intorc jenata privirea ca sa dau de un baietel pe trotineta care urla cu o voce din Demonul partea a V-a: nu vrrreeeeaaaau, nu vreeeeaaauuu.

Abandonez si plec. Nici eu nici Sara nu am scos un cuvant toata perioada asta.

Ma mai holbez la bebelusii astia care se pare ca traiesc in luna decembrie sau ceva. In niste chestii flausate si cu niste paturoaie pe ei. Oare or fi aflat cat de periculoasa e supraincalzirea sau pur si simplu le place sa traiasca periculos? Parintii is la maneca scurta, desigur.

Ne asezam pe o banca sa rontaie ceva. La timp ca sa aud 2 batranei in spatele meu cum se amuza copios: Ce-ar zice ma-sa sa o vada acum, cu pepsi si acadea si floricele. Cred ca ar lesina. Si rad.

Ma intorc sa vad cine se infrupta la asemenea festin. O fetita cam de un an jumate. Iar ma uit urat.

Deci da. In lumi paralele.

IMG_0239

Filosofie la 3 ani

Standard

De cu seara o apuca, la culcare, dupa ce citim, dupa ce rasfoieste ea, cand sedem asa, asteptand sa adormim.

Cand ia ciocanul si ma loveste cu el in cap. Va rog sa tineti minte ideea ca nu sunt like cea mai fresh creatura din Univers la 10 jumate seara spre 11 cand se desfasoara de obicei genul asta de conversatii, tot ce imi doresc e sa ma preling spre patul meu, sa ma mai uit la juma de film, sa mai citesc o leaca si sa sforai pana dimineata (sa se consemneze, nu sforai, e doar un fel de a zice :P).

Revin.

-De țe sunt(i)em noi făcuți, mami?

Aha. Ma uit la ea. Aproape 100 cm, aproape 3 ani jumate. Clipesc. Des si prostesc (nu poate fi nimic inteligent in clipitul des si cu atat mai mult pe aproape intuneric). Ce puii mei sa ii zic copilului? Sa ii spun ca habar n-am sau ca e prea mica sa inteleaga sau ceva de genul asta este exclus (ca nu asa mi-am propus sa fac, mi-am propus sa ii explic cinstit ce stiu/cred eu despre ce ma intreaba). So I blurb it out, mai degraba instinctiv decat rational:

-Mami, ca să încercăm să fim fericiți.

I know, ușor hedonistic, cred că întotdeauna am avut o înclinație.

Sper că am încheiat sesiunea de „Cum sa o facem pe mami in mai putin de 15 secunde sa se simta foarte foarte proasta”.

Nu.

-Eu v-am contuit pe voi, pe mami si pe tati.

And yes, I can almost feel my brain implode.

Incerc sa folosesc ramasitele si zau daca nu ma gandesc ca are perfecta dreptate.

-Da mami, zic zambind, cam asa e.

-Si voi m-ați contuit pe mine.

Acuma, am o singura rugaminte, spuneti-mi va rog, ca pe masura ce creste, intrebarile si discutiile astea nu devin chiar si mai grele. Ultima carte de filosofie am citit-o acum 10 ani si zau ca nu am cine stie ce aplecare spre subiect :))

Nu pe bune, la 3 ani? Ai vostri va fac din astea?

IMG_0404

 

 

 

 

 

O zi Montessori

Standard

Am des senzatia ca nu reusesc sa explic cum trebuie treaba asta cu Montessori. Colega mea Papeles chiar mi-a spus intr-o zi ca e o scoala de „balet”. Bine, ea zicea comparativ cu o scoala cu muuulte reguli, dar  cred ca da, pana la coada, asta e realitatea, Montessori e vazuta ca o scoala care creste plozi rasfatati, care se dau cu fundul de pamant si urla si nu raspund la aport.

Asa ca incerc azi sa va povestesc o zi din viata Sarei, la gradi, vazuta din coltul stanga sus, unde se gaseste camera de luat vederi la care ma uit eu.

De dimineata, sotzoo o lasa in hol, se duce la dulapior,  isi aseaza hainele, se descalta, isi ia papuceii, se duce in clasa.

Teoretic ar putea lucra cu orice dar dimineata am observat ca e ora lor de acomodare/socializare, asa ca o vad des dansand, topaind, tarandu-se pe jos, ascunzandu-se cu prietenele ei.

Urmeaza micul dejun, pe care il gasesc pe o masa si de unde se pot servi cu ce si cat vor, de cate ori vor. Singuri isi iau farfuria, singuri o pun la masa (isi aleg masa unde vor sa manance), singuri mananca, singuri o pun la loc.

Dupa micul dejun „lucreaza” cum spune ea sau se „joaca” cum spun eu :) cu diverse chestii: turnul roz Montessori, cu ramele de dexteritate (ca nus cum le cheama oficial-is alea in care invata sa faca fundite, sa inchida nasturi aso), cu cilindri (a ajuns la patru simultan) samd. Ea isi alege, ea lucreaza, ea le pune la loc. Uneori, o vad cu Erika, care ii explica/prezinta un „material” nou (aka jucarie).  Sunt asezate amandoua, prezentarea inseamna ca Erika ii arata cum se foloseste chestia respectiva si apoi o lasa sa incerce singura :). In weekend imi prezinta ea mie materiale :)). Au inceput sa lucreze deja si cu litere, notiuni de matematica si geografie. Ma bucur tare mult, ca sunt preferatele Sarei, acum poate ma terorizeaza pe mine mai putin cu ele :P.  Literele si formele geometrice le-a invatat la 2 ani, „citeste” pe litere cand are imaginea langa sa o ajute de pe la 3 ani si 3 luni, tot de pe la 3 ani, de cand a primit puzzle-ul cu Europa a invatat multe tari si stie locul tuturor pe harta.  Nu mi se pare ca se pune problema de invatat, sau nu in acceptiunea clasica a cuvantului, sunt chestii pe care le-a descoperit singura. :)

O mai vad de multe ori stand pur si simplu si uitandu-se ce fac alti copii. Se fataie muuult, mult de tot, misuna dintr-o parte in alta,  nu se hotaraste unde se stea, se razgandeste, topaie mult cu cealalta Sara. Aaaaa, nus cu cine o semana la partea asta misunatoare :D :P.

Apoi au circle time (adica stau in cerc, pe scaunele, nu, nu cu mainile la spate :P; cam jumatate de ora fac impreuna exercitii de limbaj, canta, minuni din astea :)).

Iar misuna pe acolo, mai face o activitate de transfer (muta chestii cu cate o lingurita, cu o penseta, apa cu buretele aso), mai topaie iar, mai sta in fotoliul in care citesc.

Apoi ies afara :). Ies in 99% din zile ies afara (desi la inceput nu ieseau chiar asa de des, si eu ma bosumflam, dar parte si din cauza ca nu toti copiii erau echipati; acum sunt cam toti si ies si pe ploaie cu pelerine si cizme si se joaca pe acolo). Ultima oara cand ploua fie-mea se catarase cu o fetita in centrul de joaca (nus cum naiba sa ii zic hardughie din aia cu tobogan si leagan si chestie de catarat cum sunt si in parcuri) si se jucau de-a v-ati ascunselea cu ploaia :D.

Dupa ce ies afara, mananca si apoi merg la somn. Se dezbraca/imbraca singuri, dar evident ca ii mai ajuta daca/atunci cand e cazul.

Dupa somn mai au o gustare si alte activitati, dar aici se rupe filmul meu pentru ca deja merg sa o iau.

:) Ma distreaza ca zilele astea cu ploaie a avut niste ghetute de la mama, care au sireturi. Bineinteles ca trebuie sa se incalte singura (trebuie=asa vrea ea). Si e inca mica sa nimereasca exact cat sa desfaca sireturile alea sa ii intre piciorusul. Asa ca  da pur si simplu sireturile jos. Hotarata :)). Se incalta. Pune sireturile la loc, dar le pune la fel cum lucreaza pe rama, de la piciorus in jos, spre varfuri :)). Le pune perfect, doar cu susul in jos. La fundita inca nu se baga :). De asta reusim sa plecam cam in 15 minute. Si ma gandesc ce usor mi-ar fi sa o incalt eu in doua secunde ca doar ne grabim, nu? suntem vesnic pe fuga :). Si apoi as ajunge ca mamica aia de copil de 10 ani, care nu stiu din ce motiv vizita gradinita, si care se uita fascinata la fie-mea cum se pregatea de plecare si imi spunea ca fiu-so nu face absolut nimic singur.

Cand e frumos afara mergem in parc, apoi acasa, ma ajuta intotdeauna sa ii pregatesc masa. Pune legumele in oala, taie morcovii, verifica daca e gata mancarea de la cuptor. Ne mai jucam de 2, 3 ori si pe la 8 jumate deja incepem ritualul de seara. Ma tot intreb la altii cat o dura ca la noi dureaza 2 ore. Pana pe la 9 isi bea laptele, apoi pana pe la 9 si ceva spre si jumate ne jucam in dormitor (sotzoo face avionul, eu elicopterul, alternativ/seara), pana se dezbraaacaaaa, pana ajunge in baie, de unde apoi nu mai vrea sa iasa se face minim 10. Pana citim macar doua povesti, pana mai frunzareste ea, pana filozofam de noapte buna, adoarme intr-un caz fericit la 10 juma dar de obicei mai spre 11 :). Nu ma plang deloc, nu ma intelegeti gresit, varianta in care ar adormi la 8 ar fi un cosmar, ar insemna ca as reduce cu 50% timpul petrecut cu ea seara :D.

In concluzie, da ma, ce sa fac, is mandra de ea de nu mai pot. E si mica si frumoasa si desteapta si cuminte. A, si ea, spre deosebire de mine, e si modesta :D. De absolut fiecare data cand ii spun ca e frumoasa/cumine/desteapta, ea zice ca nu e :P. E doar o broscuta saritoare :)

Va pun mai jos un filmulet care surprinde mult mai bine ce invata copiii astia singuri (nu resusesc sa explic cum trebuie) :). Si va rog sa observati de cate ori vedeti educatorii pe langa ei :) Aproape deloc. Pentru ca nu intervin, copiii se descurca singuri sau se ajuta intre ei si da, sunt cuminti :).  Sper sa aveti rabdare sa va uitati la el, macar sa vedeti cati ani are baietelul din filmulet :P

 

 

 

Jocuri

Standard

Ai vostri se plictisesc de jucariile pe care le au? A mea da. De exemplu, i-a cerut iepurasului timp de aproape o luna un microfon, pe care l-a primit. Daca a cantat la el doua zile. Altele au avut mai mult succes, dar cand o intreb cu ce vrea sa ne jucam tot trebuie sa vin cu o idee noua.

De exemplu, saptamana trecuta cand am stat acasa cu Sara din cauza unei viroze, intrasem in pana de idei. Adica se plictisea. Si eu zau ca nu sunt genul ala de mama care face minuni cu o foarfeca si o bucata de hartie. Cum e, de exemplu, mamica din link-ul de mai jos.

http://www.micatelierdecreatie.ro/

Ar fi util un tag pe varste, dar merge si cu functia search, altfel ametesc cand intru acolo :))

Puneti-l la favorite. Serios. Skip peste cele care necesita indemanare, ca sunt o gramada de idei care nu necesita cine stie ce pregatire artizanala din partea parintilor. Noi de exemplu am repetat experimentul cu vulcanul si ne-am jucat cu pesmetul (de-asta am avut, in original era gris, dar orice chestie de gen banuiesc ca fix la fel-a avut mega succes :D) Este cea mai pretioasa sursa de idei de jocuri pe care am gasit-o :).

O alta chestie utila este Pinterest, de unde am pescuit si imaginea de mai jos (va mai arat daca vreti), nu ca-i ceva super simplu si usor de facut si haios? :)

Voi mai stiti chestii din astea, usoare de facut pentru parinti dar care ii super incanta pe copii? Ca zau ca fac o lista frumoasa si draguta si o pun aici :)

 

42ec202f861ce1fbf872f2db900920ea

 

 

Echilibru

Standard

Aud des chestia asta cu echilibrul. În general dar și în viața de familie sau între viața de familie și job.

Că e musai. Să le faci perfect pe toate. Să ieși pe ușă perfect aranjată, cu manichiura impecabilă, conducând ca un bărbat cu stânga în timp ce retușezi machiajul în retrovizoare și petreci niște timp de calitate cu plodul de pe bancheta din spate, în drum spre grădi.

La job ești cel mai muncitor dintre toți că na, trebuie să dovedești că plodul nu ți-a luat mințile și încă ești în stare să faci față tipului ăla singur care doarme noapte de noapte la birou.

Iar când ajungi seara acasă te transformi urgent în Masterchef (varianta feminină că așa, oficial se știe că, desigur, tot bărbații îs cei mai buni bucătari), ești galeșă și ascultătoare cu neprețuitul soț și un exemplu în carne și oase pentru copii, care, desigur, te adoră.

Să nu uităm, între toate astea ai și o grămadă de timp pentru tine, să întreții relațiile cu prietenii, să mergi măcar la un concert și o piesă de teatru pe lună și în o vacanță, bianuală, în doi cu soțul, în care citești, relaxată În căutarea timpului pierdut.

Așa zice televizorul, nu? Asta e rețeta din filmele americane și mai toate familiile pe care eu le cunosc încearcă să trăiască sau măcar să vândă imaginea asta.

Realitatea e un pic altfel, mie echilibrul mi s-a parut mai mult ca mersul pe sârmă, bălăngănindu-ne aproape de dezastru între o extremă și alta. Dimineața ești la limită cu dobânditul unei apariții vag umanoide, care să nu înspăimânte colegii de buro și dacă reușești să pleci cu un set complet de haine curate o iei ca pe o performanță personală. Plodul e imposibil să îl duci la grădi, ați divizat sarcinile în familie în mod egal, altfel probabil ar fi ajuns în fiecare zi la grădiniță cu o oră întârziere și tu la birou cu două. La serviciu pleci prima și dacă s-ar putea și mai devreme zău că nu te-ai supăra. Dacă copilul îl mai hrănești cum îl mai hrănești, întrebarea ce mănâncă soțul tău seara e mai grea ca cea de 1 miliard de la Vrei să fii miliardar (sau mă rog, milionar mai nou, cum o fi). Oricum nu e bai mare că la cât sunteți de obosiți e mai important pentru amândoi să vă asigurați un poleposition avantajos la somnul de noapte, cui îi pasă de mâncare. Vacanța este o noțiune vag familiară, îți amintești precis că acum vreo 10 ani ai fost în una, cât despre teatru, trebuie să te încrunți adânc doar ca să încerci să îți aduci aminte dacă locuiești în un oraș ce are unul. Stai. În ce oraș locuiești?

IMG_0134

 

Televizorul

Standard

Copiii vostri au voie la televizor? Sara are si nu are. Adica in sensul ca nu se prea uita la televizor. Dimineata, la trezire, la un episod cu Mickey cat isi bea laptele inainte de gradi si cam atat. In weekend nici macar ala, ca se trezeste dupa ora de difuzare.

Ba mint. Mai nou, de cand a descoperit ouale Kinder (v-am povestit, ala cu Mickey, de la el ni s-a tras) se uita pe YouTube la filmulete din alea scurte cu oua cu surprize. Se mai uita intr-o vreme la Masha si ursul (care sunt foarte dragute, ma uitam si eu cu ea) dar acum nu mai vrea. Niciun alt desen, nu nimic. Ne rugam noi de ea sa ii punem Cartea Junglei, Pisicile Aristocrate, ceva. Nici nu stiu de ce ne rugam. Cred ca ne place noua sa ne uitam la ele :)).

Bine, cu copiii am stabilit-o (stiti ca pana pe la 3 ani asa nu prea au voie, da? sunt hipnotizati, asta e cel mai potrivit cuvant cand se uita la TV, cred ca ala e momentul in care le poti dona toate jucariile sau nu stiu, sa le dai spanac sau ceva ce nu vor sa manance, sunt absolut pe alta planeta, e pretty freaky :D). Dar cu parintii? Eu nu ma uit la TV, dar nu ca nu ma uit la TV si wow ce cool sunt ca citesc si ma dau cu bicicleta in timpul asta. Nu, nu ma uit la TV ca ma uit la calculator :D. Pentru de toate, inclusiv filme (sau seriale, am vreo 2 la care ma uit). In pauza de la serialele mele am cautat sa umplu cu ceva si am zis haaaai mai sa vad ce o fi cu Game of Thrones asta ca deja devine asa, chestie de cultura generala :P. Ovcors ca la primul episod mi-am dat ochii peste cap si am zis ca e de baietei de 10 ani. Asta era acum 4 zile si acum 19 episoade sau asa :D. Adica am ajuns la seria 3 si mai am putin si scap :D.Nu mai fac nimic, orice moment in care Sara doarme mai vad un episod :D. Nu va uitati, va spun, o sa moara familia de inanitie sau ceva.

Asadar, marturisesc ca nu am scris nimic si nici nu se vad sperante saptamana asta, pana nu vad ce se intampla cu dragonii, cu the Imp si cu Jon Snow (pot sa va povestesc fara probleme, cu luuuux de detalii :D).  Fara spoilere ca va mananc!

PS. Daca ma vedeti cu codite zilele astea stiti de unde mi se trage (mie si fetitelor de 9 ani din spatele blocului :D).

PPS. Deci nevermind daca e de lasat au ba copiii la TV, eu zic mai bine sa fiti cu ochii pe mame.

 

IMG_0576