Category Archives: bebe

Cuti

Standard

Nu stiu daca vi-l aduceti aminte pe Cuti.

Sara a avut un catelus-plus (ok, de fapt au fost vreo 3 catelusi) de la Ikea de care a fost nedezlipita o perioada de timp. V-as da link, dar nu se mai produce.

S-au cunoscut pe la un an jumatate,  eram la shopping in Ikea si cand l-a vazut i s-a inseninat privirea :). Pana la gradi il mai lua dupa ea, dar nu era nimic exagerat, daca era acolo bine, daca nu, nu era o tragedie.

Cand a mers la gradi, evident, Cuti a mers cu ea. Si atunci chiar devenisera nedespartiti. Nu-l lasa nicio secunda, lucra cu el in mana, se spala pe maini cu el intre picioare, se imbraca cu el in brate, devenise o mica acorbata (chiar cred ca i-a prins bine la dezvoltarea motricitatii :)) ). Pentru ca sunt trei Sare la gradi, Sara era Sara cu Cuti :D.

A fost foarte bine ca l-a avut, acomodarea la gradinita e o perioada grea si chiar e recomandat sa aiba o jucarie care sa-i faca sa se simta in siguranta.

Si a tinut-o asa pana cam acum o luna (deci cam juma de an au fost „impreuna”). M-am gandit eu ca e suficienta perioada de acomodare (that plus faptul ca nu se mai faceau si incepusera sa arate cam horror dupa atata utilizare). Asa ca, intr-o joi seara, am intrebat-o daca nu vrea sa-l lase maine pe Cuti acasa, ca uite ce obosit e (mai, si zau ca arata/u obosit/i dupa atatea spalari). Si a zis: da. :) L-a lasat acasa, in weekend l-a mai bagat in seama de vreo 2 ori, de luni deja l-am lasat sa se odihneasca cat era Sara la gradi. Cand eram eu intr-o deplasare l-a mai avut o data cu ea si apoi a uitat complet de el, l-am bagat deja printr-un dulap.

Concluzia e sa nu va speriati daca se lipesc de un plus/alt obiect asa tare tare, la momentul potrivit, daca cascati ochii si il asteptati, o sa renunte fara nicio problema la el :).

In cazul Sarei, momentul potrivit nu a fost, asa cum m-as fi asteptat eu cand s-a „liput” de una din educatoare (desi se intelege bine cu amandoua) ci cand si-a facut prieteni la gradi. Acum imi povesteste, de exemplu, ca Andrei a tras-o de rochita si Denis a aparat-o, sau ca a facut schimb de biciclete cu Sara, sau ca a citit la o masuta cu Anya (nu mai povestesc ca a inchis cu Vladut toti copiii afara din gradinita :D :D :D). Asa cum mai spuneam, are „plieteni” acum, no need for a safety blanket ;).

 

IMG_3991-2

Plieteni

Standard

Marti seara, inainte de culcare (cred ca pe toti copiii ii „apuca” inainte de culcare, e momentul in care isi pun ordine in ganduri, si sincer, si pentru mine e la fel).

Cumnatul meu e in vizita la noi.

Sara: Mami, C. e flatele lui tati?

Da mama.

S. Tu ai flati?

Nu, nu am frati, cum nici tu nu ai niciun frate sau sora.

Dupa cateva secunde de gandire.

Tu si eu avem plieteni: Sara, Anya, Maria, Denis si Vlad sunt plietenii mei.

Am cam amutit. Mie mi-a luat mult mai mult timp pe planeta asta sa ma prind ca dupa familie prietenii sunt the next best thing :)

PS. Apropos de plieteni, fix azi, la ora 10:00, a venit pe lume Iustin George, baietelul lui Scooby Doo, una din cele mai drage prietene (cred ca  stiati asta deja, nu?) Ii doresc o viata lunga, plina de bucurii si noroc :)

IMG_9511

Raport de gradinita

Standard

Saptamana trecuta am avut prima sedinta cu Erika, educatoarea Sarei. Desi urasc sedintele (dar le urasc, nu stiu daca ma intelegeti, ma duc ca la meditatia de istorie dintr-a 12-a cu profa aia sinistra) asta a fost foarte ok, mi-as fi dorit sa o avem mai demult. Am inteles mai multe lucruri care nu se „vad”pe camera. Gadinita Montessano e, as far as I know, singura gradinita Montessori cu camere. Si eu profit de functia asta la maxim :D

Recunosca ca ma deranjeaza parintii care stau fie la venire, fie la plecare cu educatoarea la povesti. Timpul ala ar trebui petrecut cu copiii, indiferent ce activitate au in acel moment. Mi se pare teribil de nepoliticos sa tii educatoarea pe hol ca ai tu nu stiu ce de comunicat. In 2 secunde cat preia copilul se pot spune informatiile esentiale: vin sa-l iau la 2, azi nu mananca lapte roz samd. Cu atat mai mult cu cat la preluarea copilului gasim un raport complet cu ce a mancat, cum a fost cu sanatatea azi samd, iar saptamanal poze si povesti pe mail samd.  Noi am avut sedintele astea in timpul in care copiii dormeau, si mi se pare tare civilizat. Cine doreste o discutie cu educatoarea sa se poata programa la o astfel de sedinta. Mor cand vad ca e nevoita sa intre la ore la 9:30 sau chiar mai tarziu in conditiile in care Sara ajunge pe la 8:30 pentru ca na, sta sa discute cu parintii vorbareti la intrare.

Revenind, ideea de sedinte individuale cu parintii mi-a placut foarte mult.

Mi-a placut nu pentru ca as fi aflat lucruri noi despre Sara (totusi, prioritatea mea este copilul asta si ziua in care un strain va sti mai multe lucruri despre ea decat mine va fi una teribil de trista pentru mine-da, stiu ca inevitabil, va veni si ziua aia, de preferinta cand s-o marita sau asa :D) ci pentru ca am aflat cat de bine  o cunoaste educatoarea. Cat de atent o urmareste si cata metoda e in joaca lor (ok, asta stiam si din carti, dar a fost placut sa constat ca si in practica e la fel).

Sara e la gradi de la 2 ani si 9 luni. Planul ar fi fost sa mearga macar pana pe la 3 ani la program scrut si abia apoi la lung, dar tanti care statea cu Sara a gasit in alta parte si a trebuit sa plece. De pe o zi pe alta. Nu comentam :)

Pana la 2 ani a stat cu mine, 9 luni cu tanti. Tanti pe care Sara o iubea foarte mult, cu care se juca in draci, cu care statea ore in sir afara, in parc, la aer curat, cu care radea si chicotea si invata triliarde de cantecele si poezii. Si-a dezvoltat foarte mult vocabularul cu ea. Sara devenise cu bona un copil destul de retras fata de alti copii, care nu se juca cu ei, nu interactiona in niciun fel, chiar vizibil mai putin decat pe vremea cand statea doar cu mine acasa, adica fix pe dos decat ar fi trebuit (in apropiere de 3 ani devin fiinte sociabile, inainte cam degeaba ii pui cu altii ca nu se prea baga-n seama). Ii placeau copiii, voia sa mearga la ei, doar ca o data ajunse, statea si ii privea, chiar daca venea cineva la ea se retragea ca un ghiocel :). In plus, bona o putea invata only so much: cantecele si poezii. Repet, nu ca as vrea sa invete Kafka dar  o vad eu cum vrea sa stie o gramada de chestii (v-am povestit cu literele invatate la 2 ani, cum acum are o pasiune pentru geografie, tari, steaguri, continente, puzzle-uri, forme geometrice samd). In plus, cum se apropie varsta de 3 ani incepe era DECEurilor. Si call me crazy or not dar vreau pe cineva care nu numai sa aiba bunavointa sa trateze cu atentie intrebarile ei dar sa si stie sa raspunda la ele, sa nu-i dea raspunsuri gresite sau in gluma sau lasa ca inveti tu mai tarziu si zau ca unele nu-s simple deloc (de ce ploua, de ce avem doi ochi si nu trei sau unul, de ce exista anotimpuri, de ce avem soare samd).

Ei bine, dupa 8 luni la gradinita am un alt copil. Si e in exclusivitate meritul colectivitatii. E mult mai sociabila, incomparabil mai activa fizic (fie-mea era genul care nu se catara pe nimic, acum iti darama casa in 9 minute), mai…baietoasa :) (si pentru ca e in gasca de baieti la gradi). Na, si eu am fost vesnic in gasca de baieti, chiar o inteleg :D. Tot gradinita i-a adus mult mai multa independenta. Nu ca ar fi fost foarte atasata de noi, nu, chiar n-a fost niciodata (ma rog, de cand dezvoltarea fizica i-a permis sa nu depinda de noi, v-am mai povestit cum ca pana pe la 6 luni a locuit la noi in brate), dar acum chiar se avanta la mult mai multe chestii. Espresso in weekend ea mi-l pregateste (pus cafea in linguroiul ala, apasat buton, luat ceasca, pus zahar, pus lapte, amestecat, servit parinte adormit alaturi de un pupic de trezire). La orice mancare (gatit) participa activ: curata legume, taie, pune in oala, adauga condimente, amesteca samd. Nu mai vorbesc de imbracat/dezbracat, incaltat. Primeste si o gramada de exemple negative care o influenteaza, cum va mai povesteam, dar si am sprijin in invatarea regulilor de politete (pentru mine e pur si simplu important sa fie binecrescuta: sa spuna te rog, multumesc, poftim, sa nu comande, sa nu tipe, sa nu pleoscaie la masa, sa nu soarba ciorba de sa se-auda din China). Lucrurile astea nu cred ca se invata la scoala ci de acum, sigur, prin exemplu, dar nu intotdeauna are exemplele potrivite in jur (tanti care statea cu ea pleoscaia si mi-a fost jena sa ii zic, ca pedeapsa m-am ales din un copil pe care puteam sa-l pun la masa cu Regina cu un mic purcelus :D). I don’t mind daca vi se pare exagerat, o fi.

Nu mi-a rezolvat insa dilema cu invatatul chestiilor care o pasioneaza, nu sta nimeni sa se uite pe steagurile capitalelor lumii doar ca are ea o pasiune pentru asta si pe undeva e si normal. Dar de invatat multe lucruri noi invata, de socializat socializeaza (cred ca e pretty safe ca suntem aproape de prima indragosteala, numele Denis se aude des in casa – si da, e un fel de Dennis the Menace din cate am inteles :D), prietena ei cea mai buna e tot Sara, mica si blonda si dulce foc,  si mai important decat toate la un loc, ii place sa mearga acolo (n-am avut zi  sau moment in care sa zica ca nu vrea sa mearga la gradi).

Cu imbolnavirile stam relativ bine, a racit de putine ori, toate forme usoare. Sincer, ne asteptam la mai rau. Partea mai putin fericita e ca i s-au activat polipii (ORListul zice ca ii avea de pe la 5/6 luni dar ca datorita racelilor repetate i-au crescut), poate daca statea acasa era ok. Apareau oricum probleme cand intra in colectivitate (la scoala sau cand ar fi fost) si atunci ar fi fost chiar mai greu de gestionat o eventuala operatie.

Pe scurt, in calitatea mea de mama de cel mai minunat odor din Univers, nicaieri si nimeni niciodata nu face cum as face daca as creste-o eu si doar eu :). In calitatea mea de posesor de creier care mai e si utilizat uneori inteleg ca pentru ea e important sa invete si de la altii si nu doar de la mine, ca trebuie sa interactioneze si cu alti oameni si n-o pot tine lipita de mine o vesnicie, n-ar fi bine pentru ea si sigur nici pentru mine :) si ca la sfarsitul zilei, conteaza un singur lucru: sa fie ea fericita :). Si sincer, uitandu-ma la ea, chiar cred ca e :).

Nu stiu daca e incurajator sau descurajataor raportul de gradi, insa e 100% adevarat :) Voi sunteti multumiti de mersul la gradi? A iesit pe plus sau pe minus? :)IMG_9511

 

 

 

 

 

 

 

1 minut. La 3 ani.

Standard

De tze fatzem baie?

De tze e apa calda?

De tze avem doi ochi si nu tlei sau unu?

De tze tlebuie sa dolmim?

De tze e depalte Buculesti?

De tze sigulanta natzionala? (nu va speriati, citeam din Toparceanu)

De tze bei apa?

De tze ai mancat salac?

De tze melgem la tataie?

De tze mancam tziolbica?

De tze ne pieptanam?

De tze am lochita si nu am blugi?

De tze vine iepulasu’ doal o data pe an?

De tze ploua?

De tze avem anotimpuli?

De tze tlebuie sa melg la gladi?

De tze tlebuie sa melgi la selbici?

De tze tlebuie sa castigi bani?

De tze sunt felicita?

Ma intreb uneori cum de are timp sa mai respire cu atata volbit :). Cert e ca nu stiu ea de ce e fericita, dar eu stiu de ce sunt :)

IMG_9524

 

 

Zaharul

Standard

Cam de cand am inceput eu sa ma dau pe net in lumea mamiceasca era invazie de articole cu zaharul. Cum e invazie acum cu vaccinurile, ei bine, acu’ vreo 2 ani era cu zaharul. Bine, si acum e, dar vaccinurile is mai la moda :D (da, tot cred ca ar trebui sa cititi articolul asta inainte sa va hotarati daca vaccinati au ba).

Zaharul facea de toate: fura vitamine, dadea viroze, chiar cancer. Zilele astea e la moda familia aia care n-a mai mancat zahar un an si cica a facut raceli mai usoare. Fara sa fiu doctor sau cercetator, cu mintea mea blonda si odihnita ma intreb care o fi relevanta acestui experiment raportat la populatia globului. Tind sa cred ca spre 0.

Ma rog, noroc cu familia asta ca am dat de un articol referitor la cea mai noua recomandare OMS pe subiect (am verificat si acum juma de an sau gen si era sa nu mananci zahar mult ca faci carii si te-ngrasi).

Asadar,

1. OMS a sesizat ca e o panica mondiala cu zaharul ca toata lumea e ingrijorata ca toate bolile non-transmisibile de la el vin.

2. Recomandarea in vigoare a OMS e din 2002 si zice sa limitezi zaharul la 10%, altfel poti face carii si da in obezitate.

3. Taman ce s-a incheiat consultarea publica pe noua recomandare: tot maxim 10%, altfel poti face carii si obezitate, dar recomandabil ar fi pe la 5%.

Asa, acuma concentrilo:

The suggested limits on intake of sugars in the draft guideline apply to all monosaccharides (such as glucose, fructose) and disaccharides (such as sucrose or table sugar) that are added to food by the manufacturer, the cook or the consumer, as well as sugars that are naturally present in honey, syrups, fruit juices and fruit concentrates.

In traducere, nu doar zaharul, ci toti induclitorii, fie ei naturali sau artificiali (si agavele, si artarul, di tati) is rele.

Adica baietii astia de la OMS nu zic ca zaharul e rau, ci, atentie, e FIX  LA FEL DE BUN SAU DE RAU CA ORICE ALT INDULCITOR.

Nu cum am dat eu iama in artar si agave la 6 luni ca Doamne fer sa dau la plod zahar. E fix tanda pe manda. Efectul negativ e similar, ideea e s-o lasam mai usor cu dulciurile, nu sa indulcim cu alte chestii in afara de zahar.

Ia ziceti, asa-i ca sunteti cu artaru-n camara, tot ca mine? :P

IMG_9369

 

 

 

 

Meniul plozilor

Standard

Am încercat să o hrănesc pe Sara sănătos, de când s-a născut. Am mai spus că nu sunt obsedată, nu fac o tragedie dacă mănâncă un tort de ciocolată la ziua unui copil sau își îndeasă în mânuță trei cartofi prăjiți (de la ma-sa, de unde altundeva). Dar meniul ei, de-a lungul vieții, a fost unul fara prăjeli, fără dulciuri, cu cât mai multe fructe și legume (bio pe cât posibil).

Cât era acasă a fost ușor, Coșul Bio livra la ușă săptămânal, carnea de la bunica de la țară și masa era gata ca să zic așa. Desi nu gatesc deloc, pentru ea o fac si nu mi se pare nimic complicat sau greu sau o bataie de cap :)

Eeeei, când a venit vremea grădiniței, una din întrebările din listă era fix asta cu meniul (altele erau mai importante, recunosc, dar nici asta nu-mi dadea pace).

Nu mă așteptam să hrănească 100% bio  (acum 2 ani sau așa când căutam era o singură grădiniță cu meniu exclusiv bio si taxa era undeva la 3000 lei) dar măcar mai fără prăjeli așa, dacă s-ar putea. Mâncare normală măi oameni buni, ce gătim și noi acasă pentru ei: neste ouă, legume, brânză dimineața, fructe la gustare, o ciorbă cu-n felul doi la prânz.

Eiii și am purces la căutat. Meniul de la grădinițele noastre (private, repet, nu am fost la stat) este absolut halucinant. La multe gustările erau cu Nesquick (spre ca am scris bine). Cu șuncă de pui. Cu, citez „pateuț” (pe painica, desigur, ca tot meniul plozilor e diminutivat).

Se gătea românește. Erau foarte mândri de ciorbița de la prânz, ca fiind punctul culminant al meniului. „E important să aibă ceva călduț la burticuță” (însoțit de gestul corespunzător, rotativ, deasupra buricului).

Înghițeam în sec. Pui din comerț din plin, din belșug, abundent, 3 zile din 5. Da’ era Coco Rico. :D Dacă nu îmi convenea puteam să gătesc acasă și să îi dau la pachet.

La altele erau zile „vegetariene”. Ca să nu le dea porc, sărăcuții (care e faza cu porcul, încă n-am priceput?). În ziua vegetariană la prânz aveau o supă de fidea și o slată de crudități. Aha. Și mâncarea unde e, vorba aia? :)

Însă cel  mai și cel mai mult mă exaspera desertul. La o mare parte din grădinițele din București desertul după masa de prânz e musai. Care e faza? Eu nu cunosc nici măcar un singur adult care să mănânce dulciuri în absolut fiecare zi după masa de prânz. Și la gustarea de după-amiază, ați ghicit, o prajiturică sau altceva dulce :D Să nu mai zic ce dulciuri sănătoase prestau, din două în două zile nește delicioase gogoșele mustind a ulei.

Uof. Care e faza cu copiii și dulciurile? De ce trebuie să mănânce dulciuri? Noi avem o regulă, îi dăm (aproape) orice, dar să ceară. De exemplu, a descoperit ciocolata acum, pe la 3 ani și 3 luni (a mai mâncat tort, dar na, ocazional). O dată că a citit în nu știu ce carte despre ciocolată și a zis că vrea și ea și a doua că au scos ouă Kinder cu Mickey (Kinder guys, primă bonus pentru ăla de-a fost cu ideea, sunt sigura ca au crescut vanzarile). Fie-mea nu poate rezista la Mickey, sunt singurele desene la care se uită. Așa că a mancat pana in prezent fix 4 oua Kinder. Momentan pare sa nu mai fie interesata, vedem :D E ok, nu îmi plâng în pumni, pot supraviețui :). Dar de aici până la a îi da în absolut fiecare zi, după masa de prânz câte ceva teribil de dulce (si eventual prajit) e cale tare lungă și de neînțeles pentru mine.

La Grădinița Montessano sunt obsedați de mâncarea sănătoasă, de nutriție și toate cele :). Plus că au și opționalul Copilul Verde pe care e pur și simplu bătaie, am înțeles că sunt ca niște termite.  Imi mai dau ochii peste cap, ii mai spun lui M. ca e extremista :P (si ea zice ca nu),  dar evideeent ca asa e bine si nu ca in exemplele de mai sus.

Ieri când veneam spre casă am întrebat-o pe Sara ce vrea să mănânce azi: Brocoli cu brânză. La borcoli a cerut și supliment :)

La voi care e politica cu dulciurile si cu mancarea? :)IMG_9303

 

 

 

 

Despre politete, prin parc

Standard

Intr-o dimineata rece din toamna trecuta, in parc la masinute, eram impreuna cu o alta mamica, asteptand sa se deschida. Domnul care are grija de ele e destul de mare si se misca mai greu. Incerca sa curete frunzele cazute si praful de pe masinute, sa nu se murdareasca copiii, cand mamica cealalta a inceput sa-l toace. Hai mai repede, ii spune, ca doar n-am toata ziua de asteptat sa curatati toate astea. Curatati elefantul, fetita mea vrea sa se dea in el. Ne-am uitat si eu si Sara lung la ele. Imi parea tare rau de nenea ala care incerca sa se grabeasca si sa o ajute pe cucoana nervoasa. V-am mai povestit ca e dragut si ca ii lasa si pe copiii fara banuti sa se dea, iar Sarei ii face intotdeauna cadou o tura gratis, pentru ca e clienta lui fidela. N-aveam de gand sa ii spun ceva doamnei, clar nu era locul meu. Asa ca m-am aplecat spre Sara si am intrebat-o: Noi doua avem rabdare sa termine domnul de curatat frunzele ca sa nu ne murdarim si ne dam apoi, da? Sara mi-a zambit larg si mi-a confirmat. Si da, a asteptat rabdatoare (si nu numai atunci) sa termine omul.

Sau la leagane. Asteptam, civilizat, sa termine plodul de se da in leagan si sa urmam noi. Mi s-a intamplat ca abia ce ma urcasem cu Sara in leagan ca o bunica cu un mucos in brate sa ne susure: imediat se da jos domisoara mami, ca tu esti mic si nu ai rabdare. Sigur, s-a dat domnisoara, dar zau ca nu mi s-a parut corect.

La gradi fie-mea e intotdeauna ultima la lectia de pian, pentru ca ea ii lasa pe toti inainte. Nu ma deranjeaza, si sigur nici pe ea :). Habar n-am daca e ok pe termen lung, poate gresesc si ar trebui sa o antrenez sa se bage-n fata sau ceva.

La tren e jale. Toti copiii vor sa se dea in locomotiva, desigur. Si fie-mea sta si asteapta, cuminte, sa termine cel dinainte sa se urce ea. Nu o data ni s-a intamplat sa vina dupa ea un copil si parintele apartinator sa o ignore pe fie-mea (de la ultima bunica si-a luat pur si simplu un fund in nas) si sa-si puna progentiura in locomotiva.  O las si aici sa se descurce, ii spun adevarul, ca asa e si in viata, unii asteapta la coada si altii se baga-n fata. Nu?

IMG_0239