Category Archives: bebe

Optionale

Standard

Cred ca stiti deja ce parere am despre optionale. Proasta. Foarte proasta. :))

Nu despre ce se face la optionale propriu zis, ci despre ideea de optionale. Nu cred ca ar trebui sa fie optional ci inclus. De ce sa nu invete in timpul programului. Sau mai exact sa aiba posibilitatea sa invete daca vor.

Nu inteleg de ce sunt dupa program. De ce un copilas trebuie sa munceasca atat (e un fel de munca pentru ei gradi si si asa stau 8 ore cat stam noi la scarbici) . Sa stea si peste program sa faca niste lucruri. De ce trebuie sa fie peste program?

Ma rog, inca de cand am dus-o la gradi i-am zis lui M. ca Sara n-o sa stea la optionale pana nu o sa vrea ea. M. a bombanit ca de unde o sa stiu eu unde vrea Sara sa mearga daca n-o duc. Ceea ce e un argument logic. Nu stiu, i-am zis, o sa stiu.

Acuma, partea buna e ca da, am stiut, partea mai putin buna e ca Sarei cred ca ii cam plac optionalele :)). Rea zic pentru ca asta reduce timpul petrecut impreuna acasa, chestie care imi displace profund. Ce cred eu ca are nevoie un copil atat de mic e timpul petrecut cu parintii. Are un talent din asta din nascare sa faca fix pe dos decat ma astept. Si, in cazul ei, cedez extrem de usor (se compenseaza din plin in alte cazuri :P).

Asadar, cand a inceput sa zdrangane o chitara de vreo 10 cm din punga de pufuleti, sa sufle-n muzicuta, corn (tot din pufuleti), in zdranganitoare aia cu clopotei pe margini de nu-mi vine acum cum ii zice, sa bata ritm de toba in masa, sa fredoneze prin casa triliarde de cantece de copii si alea de adulti mononeuronali (v-am zis ca au ritm identic cu alea pentru copii), sa imite exact, dar exact cum face apa de la baie, masina cand trece peste bordura, usa care scartaie aso aso I kinda got the picture: ii cam place treaba asta cu muzica. Ma rog, n-as zice ca e de neasteptat, after all :D.

Asadar, merge la muzica. Miercuri. Am fost incremenita cand am vazut-o pe geam, la a doua lectie, la pian, la profa-n brate, apasand RE, DO, FA si nu mai stiu ce cand i le spunea tanti (am inteles ca preda pian dupa metoda MM; bai, cred ca functioneaza :D). Inmarmurita. Si evident, nu doar a mea, toti. Are doamna aia un sistem cu desene si culori si nu stiu ce, de invata imediat. A primit si acasa pian (ei, unul mic, de jucarie), de ziua ei, asa ca exerseaza zilnic (daca citesc vecinii, ne scuzati, dam o bere).

Dupa muzica au urmat dansuri, ca na, a zis ca vrea. Si adevarul e ca dansurile sunt dragute :D.

Apoi, spaniola si germana. Erika vorbeste germana si Alina spaniola. Ele amandoua stiu ca noi nu tinem sa invete limbi straine. Deci scopul meu in viata nu e sa invete fie-mea engleza sau japoneza la 3 ani. Nu cred ca pierde nimic daca se joaca in namol acum si invata engleza cand o ajunge la scoala. Ti-ai gasit.

De Craciun mi-a cantat O  tannenbaum de 5 miliarde de ori, imi spune Danke shoen si danseaza cantand un cantecel in spaniola din care marturisesc ca nu pricep o boaba, dar execut cu constiinciozitate topaiturile corespunzatoare.

Deci pana aici mi-a fost si cu relaxatul la limbi straine.

Insa capacul capacului a fost geografia. Nu va imaginati cat de varza sunt eu la geografie. Varza. Nu stiu de ce, e in ciuda faptului ca am calatorit pe ici pe colo si tot nu reusesc sa retin care unde vine samd :D. Cred ca imi lipseste osul cu geografia :D. Sara l-a luat si pe al meu sau ceva. A primit de la Mosu’ un puzzle cu Europa. Sotzoo a carait ca e de 6 ani plus si ca ce face ea cu el. A invatat in 2 zile locul fiecarei tari pe harta, care e tara cu ciocolata, tara noastra, unde e Bucurestiul, Bulgaria, Italia (tara cu paste si pizza), tara in care am fost la mare (Grecia), Cipru si nu mai stiu cate. Intrebarea lunilor decembrie si ianuarie este: unde e? I-am luat si un atlas pentru copii. Sa mai zic ca e cartea preferata? (Scooby Doo, aia de la voi e la putere la culcare, nu o detroneaza nimeni :D) Problema era la inceput cand ma intreba asta unde vine asta unde vine si eu ma balbaiam si sa caut unde se potrivesc si stai sa vedem si si si. Dezastru. Mai ramane sa o pasioneze istoria si pot sa ma duc sa ma culc.

Oricum, stau linistita ca o paine castiga. Daca nu merge treaba cu muzica, dansurile, geografia sau istoria, mai are printre pasiuni spalatul cazii, stersul pe jos si curatatul legumelor. Deci un ajutor de bucatar, ceva, ne-om descurca.

Ziceti mai, acum pe bune, mi se pare mie sau plozii astia is mai destepti ca noi?

PS. E miercuri si rezist cu nametii. Sa vedem cum o fi codul asta. Dar ce ma enerveaza la maxim este ca m-am SATURAT de apreschiuri. Imi vine sa le arunc pe geam si doar cu ele pot sa ajung prin nameti la scarbici.

PPS. Am vazut si The Wolf of Wall Street. Film de baietei cu un umor genial pe alocuri. Tot neimpresionata de DiCaprio.

IMG_1263

De weekend

Standard

Ce faceti cu plozii in weekend?

Eu ca regula generala ies cu Sara in parc. Mi se pare ca gradinitele ii scot prea putin timp pe afara (cam o ora am vazut peste tot). Fie-mea cand statea acasa statea minim 2 ore. Asadar, in weekend recuperam. Mergem in parc, ratuste, masinute, nisip, liane, chestii, stiti voi. Acum inca e iarna, deci mai mult de 2 ore ii cam ingheata nasul, dar vara practic ne mutam afara :).

Insa sunt zile din astea, in care pe langa ca e iarna si frig si urat, mai trage si o ploaie din aia inghetata de nu-ti vine sa stai, oricat ti-ar placea baltile.

In zilele astea caut locuri de iesit cu plodul. Activitati, spectacole, evenimente. Am mai fost cu ea, de obicei in prima parte a diminetii si in a doua ne luam portia de aer curat :). Asadar, noi pana acum am identificat:

-Teatrul de Papusi Tandarica. Noi am fost prima oara in decembrie. Bai, sincer, a fost un moment super emotionant, cand a inceput spectacolul pe scena Sara aproape ca nu mai respira, iar eu bineinteles ca eram cu ochii-n lacrimi ca doar ma stiti ce moaca sunt la fazele astea (da, pot sa urlu la 5 barbati mai mari de 3 ori decat mine, pot sa vorbesc in public fara sa imi tremure nici macar o fractiune de secunda vocea-da, aplic regula aia cu imaginatul auditoriului in lenjerie intima, works like a charm, dar cand e vorba de fie-mea am cacat steagul in secunda doi, scuzati expresia :D).

-Teatrul Ion Creanga la care astept in weekend un spectacol dragut ca saptamana asta sunt niste ciudatenii (capra cu 3 iezi readaptata, iezii merg in premergator aso-wtf?!? si ceva cu un ou care simbolizeaza nu stiu ce mama naiba, ma scuzati, la 3 ani ?; cum n-am inteles veci si nu mi-a placut deloc readaptarea moderna a pieselor clasice de oameni mari asa nu-mi place nici la copii readaptarea povestilor)

-Opera pentru Copii unde mi-ar placea sa o duc pe Sara (este absolut disperata dupa muzica :D) dar astept o zi cu ploaie. E foarte departe de noi si ne-ar manca toata dimineata, fara sa mai putem merge in parc.

-Muzeul Antipa (am inteles ca l-au facut foarte misto, eu n-am ajuns, doar sotzoo)

-la cinema. Oricare :). Mancati floricele si  stati cu multi copii veseli si galagiosi in sala. Noi am fost acum 2 saptamani, sincer a fost taaare dragut, atat ca Sara are o data limita (o ora). Nu zice nimic saraca, dar o vezi ca incepe sa se uite pe pereti.

-Vizite la/de la prieteni. Si asta imi place pentru ea, mai ales cand e vorba de un copil care ii e ei drag.

-Ateliere de diverse neamuri. Le gasesc pe http://www.melc-codobelc.ro/ sau pe http://evenimente-copii.blogspot.ro/. Sarei ii plac, unele mai au si un targ agatat in coada si e numai bine :).

Mi-ar mai placea asa:

1. Sa ies cu prietenii si copiii lor (sau cu prietenii fara copii) la un restaurant very child friendly, cu ceva loc de joaca in interior. Da’ restaurant sa fie. Nu stiu sa existe. Daca stiti, ziceti-mi si mie va rog. Noi n-avem bona, n-avem bunici aici, singuri cuc, asa ca Sara merge cu noi. E ok, ii plac restaurantele fooooarte mult. :)

2. Sa o duc la un concert de muzica clasica. De fapt si la un concert normal este musai sa nu uit sa o duc, dar mi-ar placea sa o duc la unul de muzica clasica. Nu ca am asculta noi in mod deosebit, dimpotriva, v-am prezentat ce muzica ascultam in masina :)). Dar intr-o seara era un nene/baiat din ala ce canta la vioara pe scara blocului. Am filmat-o. Deci pur si simplu traia momentul ala, nu pot sa exprim in cuvinte cum asculta muzica aia (era la un etaj superior si nu stia exact ce se aude). Deci mi-ar placea sa o duc undeva sa poata sa asculte un pian, o chitara, o vioara si sa fie admisi copiii. Ok, ea e foarte cuminte la spectacole, a stat cumintitca si in liniste la toate la care am fost, dar pot sa stiu ce i-ar casuna daca as duce-o la unul din asta de oameni mari? Iar, daca ati auzit ca exista asa ceva si nu stiu eu, ziceti-mi si mie va rog :).

Astea le stim noi. Mai siti voi ceva, alte idei pretty please? :)

IMG_5530

Daddy talk

Standard

Sara: Pentiu cie ie cana ata?

Sotzoo: Pentru apa tati, ai baut apa cu ea. Uite, vezi, e transparenta, poti sa vezi prin ea.

Sara: Tanpaienta?

Sotzoo: Da, obiectele prin care putem vedea sunt transparente. Cum sunt paharele, fereastra.

Sara: Ci pahaiele, ci fieiasta…Ci dulap!

Sotzoo: Nu tati, dulapul nu e transparent, tu vezi prin dulap?

Sara (se duce si deschide usa dulapului). Da!

:D :D :D

***

Sara si sotzoo in dormitor, Sara se joaca, sotzoo o pazeste cu o bere langa.

Sotzoo: Tati, dar ce de apa bei, ce-ai mancat asta seara, ai mancat ceva sarat?

Sara: A manchiat bicuiti.

Sotzoo: Ai mancat biscuiti dupa masa, tati, dar la masa sigur ai avut ceva sarat de bei atata apa, ce-ai mancat la masa?

Sara: Doi bicuiti.

Sotzoo: Hai mai tati, ca nu te cred, in fiecare seara mami iti pregateste ceva bun de mancare.

Sara: Niu, doal bicuiti. Doi. Mai vleau tlei.

Fix o farufurie plina varf de carne si legume mancase :)). Ai vostri au inceput cu minciunelele?

IMG_1378

Acomodarea la Gradi-10 Tips and Tricks

Standard

Sara are deja 4 luni de cand merge la gradi, cred ca pot sa spun linistita ca s-a acomodat. Ii place foooarte mult, ba chiar am lasat-o la 2 optionale (si stiti ca eu urasc optionalele, dar ea chiar are o o inclinatie spre muzica si dans, ma rog, si spre geografie mai nou, dar despre cum ma laud eu ca e copilul meu Einstein alta data :P).

Asadar, chestii pe care as fi vrut sa le fac/le-am facut si au ajutat.

1. Mi se pare evident ca trebuie sa fie o decizie luata in comun (asta desigur, daca copilul e destul de mare sa isi spuna parerea). La acomodarea alora mici rau nu ma pricep, si sincer, in mai toate cartile de psihologie pe care le-am citit (si chiar la Maria Montessori) se recomanda introducerea in colectivitate la 3 ani, mai precis, cred ca la ea citeam, atunci cand plodul nu se mai refera la sine ca TU ci ca la EU.

2. Prezentarea gradinitei. Cu ceva timp inainte as prezenta (si de fapt am si facut-o) cam ce se intampla la gradinita. Incerc sa ii explic punctual, cronologic, cu maxim de acuratete. Si pe ea (si chiar pe mine,chiar la varsta asta) o ajuta sa stie exact cum se vor desfasura lucrurile intr-o situatie noua. Bineinteles, subliniez partile care ii plac (ca sunt multi copii, ca o sa se joace mult, ca o sa picteze aso-ce-i place fiecaruia si se face la gradi). Din experienta mea cu Sara, se spune doar adevarul, daca o mint iese rau :D. Deci nu o mint. :D

3. Acomodarea cu locul. La noi a prins foarte bine ca am fost cateva zile inainte sa cunoasca sala, curtea, jucariile de acolo. In prima zi cand am dus-o nici n-a clipit s-a dus sa ia o carte si s-a pus pe citit.

4. Acomodarea cu educatoarea. Pe asta nu am facut-o, cred ca i-ar fi fost mult mai usor decat asa. La aranjamentul anterior am avut foarte mare grija sa o familiarizez cu persoana care urma sa stea cu ea (bine, nici nu schimba decorul) si chiar nu a existat nicio lacrima. In schimb aici nu avea o persoana in care sa poata sa aiba incredere, pe care sa o cunoasca anterior.

5. Nu plecati pana nu e ok ea cu plecatul. Asta nu inseamna in niciun caz sa ii atrageti anume atentia ca plecati (exista un mare risc sa intre in faza nu mami nu pleca stai cu mine aso), ci mai degraba la noi functiona foarte bine daca era angajata intr-o activitate ce ii placea, atunci ma duceam sa ii spun, pe un ton foarte degajat ca ma duc la scarbici :).  Aici depinde mult si de educatoare. Sa stie cand ii poate propune o activitate, cand e in faza nu si vrea sa stea lipita de mami aso. Greu job, ce sa zic :D.

6. Ora la care venim sa o luam. La noi am avut surpriza sa ajute foarte mult. Nu neaparat ca ar sti ce inseamna ora 4/5/6, ci simpla confirmare ca la ora X voi veni sa o iau ii confera o certidutine, o siguranta in plus.

7. Daca aveti de ales, as zice sa ii duceti nu in prima luna cand toti in grupa sunt noi. Se creează o Vale a Plangerii, toti isi jelesc parintii la momente diferite si e inevitabil sa se puna si al vostru pe bocit.

8. Accept the fact ca va boci. Fie-mea si acasa, acum, mai cauta un motiv sa traga o tura de plans, eu chiar o intreb uneori, cand chiar inventeaza motive sa planga: Mami, vrei sa plangi si nu stii ce motiv sa gasesti? La care fie-mea, recunoaste: da :)). Deci logic ca va plange, e la mama dracu intr-o casa cu straini fara parinti, ar fi dubios sa o tina intr-o fericire. Adica na, pentru mine ar fi. :D In plus, la naiba, si eu m-am simtit absolut atroce in prima saptamana. Dar, la fel cum mie imi face bine sa merg la scarbici si sa stau cu oameni de varsta mea si pentru ea e important sa isi petreaca timpul cu copii de varsta ei :).

9. Nu a fost nevoie, dar la noi a fost cred ca un punct unde am avut o decizie in unanimitate: nu duceti copilul la gradinita impotriva vointei lui. Daca Sara ar fi zis la orice moment ca nu vrea sa mai mearga, ca nu ii place, nu am mai fi dus-o. Punct. Indiferent de cine ce ar fi zis. Sigur ca am acceptat procesul de acomodare, dar doar insotit de vointa ei de a merge acolo. Sa o duc cand ea nu ar fi vrut imi era evident ca nu i-as crea decat o aversiune fata de gradinita si nu rezolvam nimic.

10. Nici pe asta n-am facut-o, dar o recomand. Grupele la MM sunt mixte. Daca puteti, urmariti un pic copiii mai mari din grupa in care va intra. Stiu ca poate parea exagerat, dar uneori pot avea o influenta mai mare ca educatoarea ;).  Ei vor oferi inevitabil un model (fie-mea are vreo 2 fetite pe care le urmeaza/imita ca pe Sfintele Moaste; pisses the hell out of me, dar na, ce pot sa fac, stiu ca o sa treaca).  Daca copiii mai mari ofera exemple negative ele vor fi rapid preluate, asadar ideal ar fi sa nimeriti ceva copii mai mari care sa fie un model pozitiv.

Astea fiind zise, profit sa va reamintesc ca gradinita la care merge Sara are locuri libere. Mai exact, 6 locuri la  Grupa Cireselelor 3-4.5 ani (aici e Sara), si 8 locuri la Grupa Mugurasilor 1-3 ani (astia micii sunt adorabili). Inscrierile in ianuarie am inteles ca au ceva discount. Ce ar putea sa va intereseze e ca meniul e preponderent bio (deci fara pui din comert pe repeat, ba chiar e mult mai sanatos decat ce ii dau eu acasa, si stiti ca Sara mananca exclusiv bio :D), ca au convins-o pe fie-mea sa manance chestii noi (si e la varsta aia cand nu vrea sa incerce nimic nou:D) si ca sunt niste oameni civilizati si cu o disponibilitate fantastica la orice cerere/sugestie. Mai mult, grupa Sarei beneficiaza de a match made in Heaven, Erika e educatoare (foarte pe stilul MM, calma, care ii organizeaza din priviri samd) si Alina, asistenta ei, care este o mamica mamoasa si iubareata si in bratele careia sa alinta toti, chiar si cel mai mare baietel din grupa l-am vazut cum s-a dus la ea sa il pupaceasca pe cap. Stiti ca ce imi displace mie la MM e stilul usor distant (pe care il cautam de altfel, adica cineva care se baga in sulfetul Sarei cand nu vrea era ultima chestie pe lista mea de dorinte, dar uneori ei au nevoie sa se alinte, sa se rasfete, sa fie luati in brate si pupaciti), asadar prezenta Alinei este incredibil de binevenita. Asta in conditiile in care ei sunt educati in spiritul MM, adica aleg singuri ce vor sa faca, nu sunt obligati la anumite activitati aso. Nu stiu exact cum e la grupa mica, dar stiu eu un baietel acolo care in perioada de acomodare a stat doar cocotat la tanti aia de la ei in brate, ceea ce, pentru mine, reprezinta o mare bila alba. Na, deci cam asta, ne vedem pe-acolo daca e, sper sa va ajute ponturile de mai sus ;).

1186819_521482894586597_1272943985_n

Grinch

Standard

Sunt Grinch azi.

Sunt foarte foarte racita si tot ce vreau sa fac e sa stau sub plapuma cu ciorapii mei grosi cu vacute albastre.

Sunt la buro, desigur.

Deci n-am scris nimic si nici nu ma duce neuronul.

Fie-mea e fan petreceri. Oare v-am zis? 3. 3 mosi a vazut pana acum (ultimul aseara) Si nici n-a venit Craciunul. Doar la asta de ieri s-a dus, de cel anterior a zis ca arata ciudat si ca ii e frica sa mearga. I-am zis ca o inteleg, si mie mi se par ciudati.

Am niste dubii din astea cu Mosul/Mosii/that stuff. Eu sunt sincera cu fie-mea. Adica explicatiile pe care eu i le dau sunt legate de realitate, nu inventez nimic. Nu zic ca e bine, doar ca asa mi-a venit mie natural sa fac, asa am stiut eu (taica-miu mi-a zis pe la 2/3 ani ca norii sunt facuti din vata si pe la 6 ani mai sa-l bat cand am aflat ca nu-s, ma contraziceam cu toata lumea, doar imi spusese tata, e clar, norii sunt facuti din vata!).  Nu vreau sa-i stric magia Craciunului samd, dar pe bune, e un plod destept, e al 3-lea mos in 9 zile. O sa inventez niste povesti din astea cu ajutoarele Mosului care vin pe la petreceri sau cum?

Eu nici n-am clipit cand mi-a zis careva pe la scoala ca nu exista Mosul (cred ca eram in clasa intai). Oricum nu prea mai credeam. I was like: meh.

Mie sincer partea care imi place cel mai mult e vanarea cadourilor, sa pandesc sa vad cand zice cineva ceva, sa gasesc ce isi doreste, sa cumpar exaaaact lucrul ala si apoi sa imi rod unghiile pana vine ziua sa ii dau (nu ca n-as da gres uneori, oamenii uneori just stay stuff around me si eu o iau ca pe the ultimate wish :D). Cam ca in love asa, uneori asteptarea e mai faina decat povestea propriu-zisa :P.

Sa va mai zic cat poate sa ne placa sa impachetam cadourile? In fiecare an m-a ajutat. Anul asta ce ma fac, nu o las sa ma ajute? O sa fie de 10 ori mai trist fara ea. Si daca o las sa ma ajute, cum se pupa cu povestea cu Mosul? Pe care sincer, nici nu i-am spus-o propriu zis, adica stie/ a constatat ca unde e un Mos apar cadouri si cam atat :)). Oare sa-i zic ca doar la copii vine Mosul si asa ne putem distra impreuna in continuare cu impachetatul cadourilor?

De ce e mai buna povestea ca e un Mos batran care aduce chestii tuturor plozilor din lume decat ca in decembrie oamenii sunt draguti unii cu altii si isi arata iubirea. Si apoi cum ii explic ca la copilul ala amarat cu 7 frati n-a venit Mosul?

Of. Voi cum procedati? Care e the story? Si de ce sunt asa de multi mosi? :D

IMG_5729

 

Chit Chat

Standard

In dormitor, privind catre biblioteca

Uite mami, o stea, o stea o stea!

Da mami, e o stea de mare (avem o stea de mare in biblioteca-si carti, stati linistiti :D, dar am a thing cu marea).

Nici vorba, e o stea mica mica mica!

***

Afara, ora 6 pm, cu cateva luni in urma.

Mama, unde e luna?

Nu stiu mama, cred ca s-a ascuns.

S-a ascuns?

Da mama, s-a ascuns dupa nori.

….

Mama, trebuie s-o cautam! :)

***

O pupacesc mult. Mult mult mult, nu va imaginati cat de mult. Si ea e destul de pupacioasa, cele mai emotionante pupicuri au fost pe frunte si pe mana.  Cateodata o enerveaza cand o asasinez cu pupici si incepe sa ma certe. Si atunci am inventat pupicii inapoi, cand se necajeste ii cere inapoi si i-i dau in manuta si si-i pune pe obraz, piciorus, manuta sau de unde i-am furat.

***

Si-n cotet, si-n cotet, ta na na na na!

aka

Jingle bells, Jingle bells, Jingle all the way!

***

Iti e foame mama?

Da.

Vrei sa mananci? Iti fac paine cu dulceata?

Da. Adica paine.

Paine prajita cu dulceata?

Nuuuu! Doar paine prajita!

Ok mama, iti fac paine prajita cu ceva langa?

Nu paine prajita cu ceva! Doar ceva!

Vrei doar ceva mama?

(multumita in sfarsit). Da! Doar ceva!

Ok mama, am inteles, sper sa nu se fi terminat la magazin.

***

Mananca paine prajita cu dulceata de afine de la mamaia.

La final, ii raman vreo 5 bobite. Le pune una langa alta si imi zice: Ute mami, o omida!

***

Luam coltul de la o paine pentru ratustele din parc. Ma intreaba cum se numeste. Ii spun ca e un colt, un codru de paine. Niu mami, e o piatra de paine nu un codru de paine. Pretty smart if I think about it.

***

Pie locuri, fiti gata…STATI! Nu reusesc sa o conving ca e start.

***

N-aveam cum sa n-o las pe asta la final.

Mami, esti cea mai frumoasa fetita din Univers! (e si cea mai desteapta, cuminte, haioasa aso, da, fix la Univers am sarit, we think big)

Niiiuuuuuuu.

Nuuuu? Cum sa nu???? Ba da!!!!!

Niu,  tiu esti cea mai fumoasa din Unibers!

Melting, melting, melting, melt.

IMG_4683-2

3

Standard

Imhim, azi face Sara 3 ani.

Anul asta a fost de departe cel mai dragut de pana acum, sper sa ramana pe modelul de la luni cand a fost fiecare mai buna ca precedenta :D.

Cica astia au fost the terrible two’s. Hmmmm…mai, mie sincer nu mi s-au parut chiar asa de teribili. Mult mai greu mi-a fost de la 1 spre 2 cand nu putea verbaliza multe din lucruri si atunci nu stiam exact ce isi doreste, asadar devenea frustrant pentru ea si plangea mai mult.

Prima jumatate de an, cam asa, poate chiar 3/4 a fost cu nu. La orice propunere raspunsul era nu. :) Nici nu mai intrebam ca stiam ce urmeaza. N-a facut crize din alea, cred ca mai degraba a facut inainte de 1 an. La 2 ani deja am negociat mult. Cred ca noi, amandoi, suntem mai permisivi decat media, cred ca am putea fi priviti usor ca prea permisivi :). In general, incercam sa identificam ce doreste si sa procedam ca atare, daca e ceva ce se poate face. Nici ea n-a avut pretenii din astea la care chiar sa avem dificultati, n-a scobit in gunoi, n-a bagat mana in WC (i-a placut colacul dar i-am repetat de vreo cateva ori ca nu e ok sa puna mana pe el ca e plin de microbi si nu e igienic si se poate imbolnavi si a inteles). Nu stiu, chiar a fost intelegatoare. Ar vrea uneori sa o imbrac eu dimineata dar a inteles ca eu incep mai devreme si atunci dimineata e cu sotzoo, habar n-am, in general mie mi se pare un copil foarte intelegator si cuminte. E adevearat ca daca ma roaga sa mut cartile ei din sufragerie in dormitor una cate una si nu toate o data ma conformez, sau daca trebuie sa bea laptele musai dintr-o anume cana executam, dar si ea a inteles ca  nu poate merge cu 7 jucarii la gradi (incepuse sa mearga si cu cuti si cu o carte si cu balena de la baie si nu mai stiu cu ce de nu mai putea face nimic acolo decat sa stea cu alea-n brate).

Acum de vreo cateva luni e cu da. Spune la aproape orice o intrebi da de uneori o intreb de 2 ori sa fiu sigura ca n-a zis din reflex si chiar a inteles intrebarea :)).

Asta a fost anul in care a fost, si este fericita, cand reuseste sa faca lucruri de “om mare” singura. Adora sa spele cada, sa se stearga singura la nas, sa foloseasca servetelul, sa se imbrace/dezbrace/incalte/descalte singura (iarna e mai greu cu sireturile and co), sa isi aleaga hainele, sa manance singura (mai nou a inceput cu tot: trebuie sa mananc tot. habar n-am de unde i-a casunat ca eu nu i-am spus niciodata asa ceva, dar insista sa termine tot din farfurie).

E inaltuta si slabuta. Are deja silueta de domnisoara, nu de bebelus. E lunga-n craci si fara burta adica :)).

Rade muuuuuult, mult mult de tot, se amuza din tot soiul de chestii si rade galgait. Ne povesteste istorioare de la gradi (in general ce fac ceilalti copii-despre educatoare nu prea-si asa si cred ca trebuie in MM :) ).

E o varsta tare tare faina, vesela, cu nopti dormite si  fara plansete.

Ieri mi-a trimis Maggie caruciorul inapoi, se pregateste pentru Scooby Doo. L-a vazut Sara si l-a recunoscut, desi nu-l vazuse de mai bine de un an si n-a mai mers in el de aproape 2 (a avut unul usor cand a mai crescut). Sincer, am fost usor nostalgica asa, chiar daca a fost grea a fost o perioada asa de faina aia in care ea era in caruciorul ala.

Oh well, acum avem copil mare. Cu curaj inainte, sa speram ca facem fata, ca mi se pare ca pana acum ne-a solicitat fizic si de acum incepe psihic (adica cred ca trebuie sa imi cumpar cateva enciclopedii sa pot raspunde documentat la atatea ce-uri).

La multi ani draga mea :). Esti o domnisoara mica, inteligenta, sfioasa, simpatica si haioasa. Sper sa ramai asa de dulce toata viata ta, sa nu schimbi nimic din coktailul asta care te face mai mult decat perfecta (da, stiu ca n-are grad de comparatie, insa in cazul ei ar trebui facuta o exceptie :P).

IMG_5729