Category Archives: bebe

Ce mai citim noi

Standard

Sunt tot felul de colectii dragute, m-am gandit sa va povestesc ce ii place Sarei in ideea ca imi spuneti si voi ce mai citit voi.

1. Cartile lui Eric Carle. (Sara are Prima mea carte despre forme, Omida mancacioasa si Vreau sa fii prietenul meu).

Au putin text, imagini frumoase si sunt potrivite pentru un bebelus :)

Tare, tare mult i-au placut, cred ca au fost cele mai citite carti inainte de 3 ani, le foarte recomand, desi vad ca deocamdata stocul e cam lipsa peste tot.

2. Seria Mica Printesa (Sara are Nu vreau la culcare, Nu vreau la spital si Vreau la Mami). Le-a primit cadou si cred ca sunt preferatele ei. V-ati prins din titlu care e ideea. E o fetita mica care nu vrea sa faca lucruri.

3. Cartile Luciei Muntean (avem Ghici ghici ce voi desena aici si Rime pentru cei mai mici-de asemenea cado, multumim Sim :) ). Cea cu rime ii place mult, cea cu desenul not so much, mai mult pentru poezii, poate si pentru ca nu are mai deloc inclinatie spre desen :))

4. Colectia cu Miffy (Sara are Ziua lui Miffy, Miffy pe bicicleta si Miffy). Tot pentru copilasi sub 3 ani as zice. Sara o mai cere si acum, dar cred ca doar pentru ca i-a fost tare draga.

5. Colectia Disney (Bambi, Printesa si Broasca, Clopotica, Pisicile Aristocrate, Regele Leu). Cam lungi daca ma intrebati pe mine :P, nu sunt 100% sigura ca am atentia ei tot timpul, dar ea zice ca ii plac :)

Si inca o pleiada de carti mai de sine statatoare pe care mi-e lene sa le mai insir.

Astea sunt cartile de zi. Seara la culcare, citeste din seria de la Litera: Fratii Grimm, Perrault si Andersen. Sau Cartea Mea cu Povesti de Noapte Buna sau Povesti alese de la Girasol (sunt mai scurte) sau Povestile Copilariei (care contine si Punguta cu 2 bani-singura poveste romaneasca). Sau cu sotzoo seria de carti cu Mickey (eu ma incapatanez sa-i citesc doar povesti dar recunosc ca a invatat multe din carticelele alea).

Caut si nu gasesc povesti romanesti in format atractiv pentru 3 ani. Adica colorate, parfumate, cu imagini samd. Am Creanga, am Ispirescu, dar sunt din alea doar cu text si se cam plictiseste.

Am mai aflat de la gradi de Povestile din Padurea Muzicala si am rugat-o pe M. sa-mi imprumute una acasa sa vad daca ii place Sarei si sa i le iau si eu.

Pai si cam astea ar fi. Hai mai ziceti-mi si voi, dau o bere/cola/laptic daca imi ziceti unde gasesc eu povesti romanesti frumos aranjate :)

IMG_1263

 

Țe ete ubilea

Standard

Parcă v-am mai povestit ritualul Sarei de culcare. Începe pe la 9 cu băutul unei căni de lapte, continuă cu spălatul pe dinți și 2 (două) ture de v-ați ascunselea (eu și ea, sotzoo ne caută), continuă cu baie, citit 2 povesti (sau 3, depinde de carte) o seară eu, o seară sotzoo, apoi mai “citește” singură și când vrea să adoarmă strigă: Maaaaaaamiiiiiiii. Și atunci o iau în brațe, nu rezist să nu-i spun ce mult o iubesc și bla bla, după care se cuibărește la mine-n brațe și se culcă.

Acum câteva seri, probabil grație declarațiilor mele necontenite, mâța mă întreabă, serioasă:

Mami, țe ete ubilea?

Holly shit. Stând în dungă-n pătuțul mic de copilaș mă scarpin cu stanga-n dreapta capului.

Sincer îmi vin în cap niște imagini cu oameni cu fire scoase care caută cu disperare persoanele cu fire care se potrivesc cu ale lor. Ăăăăăă, la naiba, nu pot să-i spun asta copilului, o să se sperie.

Mama, iubirea e atunci când vrei să stai tot timpul cu cineva și îți e drag orice ar face.

daaaaaaaa? si mai țe?

si mai țe.

Păi,  mai e că indiferent unde ar fi, te gandești tot timpul la persoanele pe care le iubești, cum se gândeste mami mereu la tine.

Si mai vleau un exeplu!

Pai, e când tati vrea să se uite la fotbal și tu vrei să faci puzzle cu el tati lasă tot ce face și se joacă cu tine.

daaaaaaaa? si mai țe?

si mai țe, si mai țe…

Hm. Când mami are răbdare cu tine să-ți răspundă de fiecare dată, deși întrebi de 300 de ori în 2 minute unde mergem acum.

si mai țe?

pffff

Păi de exemplu, e atunci când ai ceva bun de mâncat nu vrei să mănânci singur ci abia aștepți să împarți cu cineva.

daaaaaaaa? si mai țe?

oaitata

Când mami se duce să-și ia o pereche de blugi și se întoarce cu 5 bluze, 1 geacă și 3 perechi de pantalonași pentru tine.

Adicăăăă (zice), iubile e atuci câd noi ne acudiem sub masa din bucătălie si tati ne caută în dolmitol?

:) Cred că a prins ideea, nu?

IMG_1378

Carti

Standard

Nu am visat-o pe Sara blonda, bruneta sau roscata. Cu ochi albastri sau verzi. Inalta sau micuta. Desteapta sau geniala. Nu i-am prea cumparat haine inainte sa se nasca. Si camera mi-a fost greu sa i-o fac inainte sa o cunosc (nu credeti ca lucrurile unei persoane tin mult de personalitatea ei? cum era sa ii fac camera inainte sa stiu cum urla, silentios sau ascutit? :P). Nu mai vorbesc de nume.

Insa. Singurul lucru pe care l-am facut, a fost sa fac o lista. Lista cu cartile pe care Sara trebuie sa le citeasca (nu e o lista mare, sunt must-uri pe care o sa lesin daca n-o sa le citeasca: Habar n-am, Ciresarii, La Medeleni si pana la chestii de oameni mari pe masura ce creste).  Inca o actualizez :).

Sa nu se inteleaga cumva ca ma dau eu cine stie ce cititoare. Mi se pare ca citesc putin, mult prea putin, chiar daca e intotdeauna o carte pe noptiera mea si primul lucru pus intr-un bagaj e tot o carte. Mi se pare ca pana acum ar fi trebuit sa citesc incomparabil mai mult, ca sunt o tona de carti importante pe care nu le-am citit si imi pare rau ca le insel cu contemporani la moda.

Revenind. Marea majoritate a amintirilor mele din copilarie e cu carti :). Citind, mi se citea, cum ma simteam cand citeam o carte, ce vreme era, ce carte citeam cand iubeam un baiat samd.

Si apropos de baieti. Ca aici voiam sa ajung.

Cand eram eu mica, povestile mele preferate erau Fata mosului si Fata babei (pfuai ce ma enerva fata aia a babei) si Hainele cele Noi ale Imparatului.

Mura-n gura, invatam sa vreau sa fiu harnica si sa imi doresc sa fiu isteata. Si zau ca nu m-am visat niciodata printesa, frumoasa sau chiar mireasa ;).

Acum ii citesc Sarei Mica Sirena, Frumoasa din Padurea Adormita si Rapunzel (bai nu erau mai cand eram eu mica, cred ca de Mica Sirena am auzit dupa revolutie :D).

Pai toate duduile astea is cam prostanace, ma scuzati. Mica Sirena se duce dupa ala de-o lasa cu fundu-n balta si se insoara cu ailalta. Frumoasa lui peste prajit nu face nimic, dar nimic toata povestea, sta si doarme pe ea si asteapta sa vina unul sa o ia de nevasta. Iar Rapunzel e vicleana si isi foloseste coditele sa primeasca barbati in dormitor.

Nu serios. Care e morala povestilor astora?

Daca n-am nimic impotriva povestilor cu balauri, si nici nu-mi trece prin cap sa nu-i citesc Capra cu trei iezi ca e prea violenta, in schimb, ma gandesc serios sa sar strategic peste astfel de povesti cu domnisoare blonde si mononeuronale.

Care era povestea voastra preferata cand erati mici, va mai amintiti? Si-aveti vreo poveste de va enerveaza? :))

IMG_5530

De luni, de marti

Standard

6: 10 pm.

Ne întoarcem acasă, parchez, mă duc să o dau jos din scaunul de mașină.

Mă roagă să o iau în brațe.

Merg încet către scara blocului și îi spun cât de mult îmi place să o duc în brațe.

Își cuibărește căpșorul în locul din stânga, pe umărul meu.

Intrăm în scară, o las jos să deschid ușa.

Îmi cere iar să o iau în brațe. O duc așa până la lift și așteptăm să coboare.

Îmi ia fața între mânuțele ei mici și îmi spune, uitându-se în ochii mei, chiar înainte de a-mi da cel mai dulce pupic de eschimos din istoria zilelor de luni: “Am abut o zi ghia mami.”

:) :) :) era chiar acolo mă. fericirea. în fața liftului murdar dintr-un bloc bucureștean. ce sens are s-o cauți pe coclauri?

IMG_1836

Che sera sera

Standard

From the perks of being a blogger :)

Am discutat zilele trecute despre asta cu fetele si acum profit de somnul Sarei sa scriu in tihna.

Cum ajungi la decizia de a face un copil e o treaba. Se intampla cumva, o vraja. Unii probabil din cauza presiunii varstei (am intalnirea de 10 ani de la terminarea facultatii si in 3/4 din poze muierile-s cu plozii-n poza), unii pentru ca si-au dorit tot timpul un copil si cand se casatoresc o fac, altii pentru ca s-a intamplat samd.

Cand ramai gravida incepi sa te gandesti cum o sa fie dupa. In principiu, cred ca nimeni nu pleaca de la premisa: Bai, dupa ce nasc imi propun sa nu mai am timp de nimic, sa stau toata ziua inchisa in casa, deprimata, nedusata si cumplit de nedormita, imi propun sa nu mai am timp de prieteni sau de sot si sa-mi schimb felul de a trai 100%, iar vacanta mea sa fie o excursie la Mega o data pe luna.

In functie de cat de mult sau putin stim/am vazut/am citit toate ne imaginam niste mici schimbari. Dar noi o sa fim tot noi, o sa facem cumva sa avem timp de sot (cand ramai gravida conservarea relatiei cu partenerul e pe primul loc ca doar de aia ai facut plod cu el in primul rand cu el, nu? you kinda like him), de noi (n-o sa ajungem ca mamele alea care vorbesc doar de plod si caca de plod toata ziua), o sa ne protejam cariera (ca doar suntem fete destepte si n-am muncit degeaba pana acum) si o sa fim, evident, mama ideala, cu un plod care nu urla, nu are crize de 2 ani si nu se scobeste-n nas.

:) Habar n-am de la ce e. Cred ca de la filme, de la vremea in care traim. Vrem sa le facem pe toate. Sa fim noi aia care poate sa fie si mama si femeie de afaceri si sotie ideala, care nu se enerveaza niciodata si arata tot timpul ca scoasa din cutie. Pe vremea bunicii asteptarile erau oarecum altele. Acum nu, muncim cot la cot cu barbatii ca doar suntem egalele lor, dar ne ocupam predominant de cresterea si stersul la fund al plozilor in timp ce curatim casa si gatim Dumnezeieste (ho, nu sariti ca stiu ca la voi nu-i asa, va impartiti sarcinile-n mod egal si totul e o armonie, la altii vorbesc, intotdeauna la altii ;) ).

Si rezisti 9 luni. Mai greu sau mai usor. Acu’ chiar o placere pe de-a-ntregul n-are cum sa fie, poti sa beneficiezi de bube, pete, dunga aia sinistra de pe burta, buricul iesit, cosuri, hemoroizi, poate stat la pat o perioada mai lunga sau mai scurta de timp, 15 kile-n plus (in cea mai fericita varianta), corpul tau care nu mai e al tau si lumea care te intreaba daca ii citesti burtii (vorba lui seminte: da’ cum sa vorbesc cu burta, ce, tu vorbesti cu sanii tai?).

Ma rog. Nasti (nici nu mai zic de ce distractiva e partea asta). Ramai cu o burta enorma si fleoscaita, cu cine stie cate kile-n plus si te astepti sa simti fericirea-n moalele capului. Numai ca nu vine. Sau la mine, cel putin, n-a fost asa. Nu m-a palit nimic. Ba mai mult, in timp ce faceam eforturi supraomenesti sa ma ridic in prima zi dupa operatie, deja nedormita si ciufuta, mi s-a spus cu zambetul pe buze: Gata, de-acuma nu mai esti tu pe primul loc, e copilul! Tot ce visam sa aud.

Si cum e?

Pai, o data e varianta aia care nu ni se intampla niciodata noua. Cu plodul ala care doarme toata noaptea de cand ajunge acasa. In camera lui. Care nu plange niciodata si rade cand il pui in pat. Care adoarme singur. Caruia ii place la nebunie sa mearga in excursie cu mami si cu tati, se adapteaza la orice program, merge la nunti si pe varful Everest. Simultan.

Asa ca tu (mama lui) chiar reusesti sa te tii de planul ala de mai sus si sa iti pastrezi viata cea veche relativ neschimbata. Si iti spui ca ai facut tu ceva bine, ca esti o mama perfecta, si ca ai un copil bun pentru ca ai stiut cum sa procedezi. Pai sigur ca daca-l luai si tu cu voi in pat in prima zi cand ajungeai acasa nu mai scapai de el, dar ai rezistat si uite ce bine e acum.

Sau.

In ciuda convingerii ca la tine va fi ca in varianta de mai sus, dintr-o persoana energica si fara stare, agitata, ocupata si plimbareata, ajungi sa stai. Acasa. Cu un plod care urla in principiu cam non stop. Tot, tot ce ti-ai propus sa faci inainte sa nasti este in mare masura, teribil de compromis. Nici nu ii plac plimbarile, nu vrea sa manance, nu sta singur, nu adoarme singur. Nu. La voi e cu nu. Nu, nu mai ai timp de sot, nu mai ai timp de tine, nu esti nici pe departe mama aia ideala care e tot timpul rabdatoare si cu zambetul pe buze cand plodul atinge cele mai acute octave. Par aranjat? Nu mai intelegi clar definitia. Manichiura aia impecabila cu 3 floricele pe unghia de la inelar? Inlocuita rapid de rosul eficient al unghiilor. Samd, sa nu intram in detalii picante. O perioada traiesti prin el, respiri prin el. Folosesti pluralul pentru orice actiune a plodului, spre disperarea si strambatul din nas al prietenilor (va inteleg, si mie mi se pare absolut sinistru acum desi l-am practicat in primele luni ale Sarei cu nonsalanta).

Deci. Daca nimeresti un copil asa, te schimbi. Vrei, nu vrei, te schimbi. Viata ti se schimba in totalitate, nimic nu mai e cum era.

Si atat? Pai da. Atat. :) Ma uit la prietenele mele care inca n-au inca copii si care sunt terorizate de toate cele de mai sus. De pierdutul de sine, de pierdutul de sot, de vergeturi, de pierdutul de boobsi, de nastere, de castigatul de kilograme. Ma uit si nu stiu ce sa le zic. As putea sa le spun ce mi-au spus mie: ca e o fericire, ca e usor si ca e putin mai greu la inceput dar trece repede. Dar poate n-o sa fie asa. Poate o sa li se intample toate cele de mai sus. Cu una, doua, mici ratari, mie mi s-au intamplat toate. Si cu toate ca inteleg de ce sunt terifiante inainte sa nasti, nu stiu cum sa explic de ce sunt atat de firesti dupa ce ai trecut prin ele.

Ca e ok.

Nu am cum sa explic in cuvinte cum e sa fii mama. Ca toate cele de mai sus, chiar daca ti se intampla, nu mai conteaza. Ca merita. Ca da, e mai importanta ca mine, ca o iubesc ca pe ochii din cap. Ca orice as face, oriunde as fi, oricat de ocupata as fi un colt din capul meu se gandeste la ea. Toate cele de mai sus trec, incet, incet. O sa mai ai timp si de tine. O sa mai citesti o carte, o sa visezi iar la o pereche de pantofi roz si nu doar la o noapte dormita. O sa bei iar o cafea cu prietenele, o sa mai mergi la un film cu sotzoo sau la o petrecere. O sa asculti muzica iar. O sa intri iar in blugii aia misto si da, o sa primesti complimente iar. O sa fii tu iar. Si cand o sa fii tu iar, o sa iti dai seama cat de incredibila a fost perioada asta in care ai fost injumatatita in doua persoane si ai mai vrea inapoi, dar nu se mai poate, copiii doar cresc :).
Daca cumva as putea sa dau un sfat celor se pregatesc sa fie mame, asta ar fi. Sa accepte. Sa nu se impotriveasca. Sa nu mai planifice (astea fiind zise de campionul universal al listelor), sa lase lucrurile sa se intample si sa le ia asa cum vin. Se poate intampla orice si orice s-ar intampla tot va fi bine. Chiar si daca tot ce le e frica acum se va intampla, in final tot vor fi infinit (si abia ma abtin sa nu scriu infinit cu litere mari :P) mai fericite ca acum :). 5