Category Archives: bebe

Like mother like daughter

Standard

Da, si ei ii plac pantofii (i-a incercat si pe ai mei), dar nu despre asta voiam sa va povestesc, cel putin nu azi :D.

Nu imi plac oamenii. Nici mari, nici mici, nici slabi, nici grasi, inalti, scunzi, mnu, deloc. Sigur, DACA ajung sa cunosc o persoana s-ar putea sa ne intelegem, dar in general, nu sunt interesata sa cunosc oameni noi, sa plac oameni noi, sa discut orice cu oameni noi, nu consider ceva esential sa am multi prieteni, putini dar buni maica. Nu sunt genul sociabil desi depun eforturi sa par normala in public. I like dogs, though. :D

Cea mai mare pedeapsa pentru mine e sa ma pui intr-o camera cu oameni necunoscuti si sa ma lasi acolo.  Sigur ca am invatat sa cope, zambesc frumos si spun glume, yaddy yadda, but truly, I hate it.

In plus, am avut norocul sa ma nasc in acest popor pupacios. Nu injur ca sunt oamenii rai, prost-crescuti (btw, DIE mucios cu golf negru care ai parcat ieri la Ikea pe locul unde asteptam noi de 10 minute sa iasa cucoana aia, DIE!), nu ca si ca si ca, desi da, si da, si da, dar partea asta cu pupatul ma mananca. Cum te vezi cu cineva, tzoc tzoc. I hate tzoc tzoc. In general. Nu, nici cu prietenii tzoc tzoc. Cu sotzoo si cu fie-mea tzoc tzoc, cu fie-mea sunt extra-pupacioasa :D si atat. Papapapapa. Plus ca ne place sa ne atingem si sa stam aproape de unii de altii. Eu ma simt confortabil cam la 2 m de tine si with no touch daca n-am facut baie impreuna mnu, nu ai voie sa ma atingi.

Nu sunt genul ala amabil cu toata lumea (care btw, in caz ca nu stiti, comenteaza la 2s dupa ce te-ai intors cu spatele) si pe cuvant ca nu ma intereseaza deloc viata altora, adevarul e ca e un efort sa retin numele tuturor plozilor si nu vreau sa vad pozele nimanui din vacanta. Imi doresc fix acelasi tratament de indiferenta, multumesc, de intrebare, oricum in calitatea de mea de introvertit sub acoperire am invatat sa don’t give a rat’s ass de ce cred altii despre mine.

Well.

Ghici cu cine seamana fie-mea? Yep. Cu ma-sa. La asta s-a gasit.

Trecem peste faptul ca nu e genul lipcios si sociabil cu alti copii. Oamenii mari (aia care o lasa in pace) au inceput sa ii mai placa.

Dar copiii nu, nu se duce la ei, nu le zambeste, nu vrea sa ii ia in brate.

Ii place Ruxi (vecina noastra). Ea e prietena ei. Atat. O place de pe la 1 an si ceva, cand abia mergea si alerga dupa ea, strigand Uxi. Uxiii! Insa nici Uxi nu are voie sa o ia in brate. Ea e un copil ataaaaaaaaaaat de dragut si ii place sa o imbratiseze pe Sara care urla ca din gura de sarpe cand o atinge si ii spune: NU PACE, NU PACE!!! :D

Daca un alt copil se apropie de ea cand are o jucarie in mana, ii spune ca nu i-l da pe cuti (de ex., ca pe asta il are cel mai des in mana). Ca e al Sarei si ca nu are voie.

Nu, nu ii place sa imparta jucariile. Si cu toate ca n-am absolut nimic impotriva si mi se par ok parintii care isi invata copiii sa imparta, eu nu reusesc sa ma adun sa produc o explicatie elocventa pentru asta. MIE nu imi place sa impart. O inteleg. De ce ar vrea sa il dea pe cuti altui copil? Sau bicicleta cu care a iesit la plimbare? Total blank. Pot gasi 49 de motive de ce nu ar vrea cineva sa dea altcuitva o chestie pe care o iubeste foarte foarte mult dar nici unul pentru care ar trebui sa o faca. Creierul meu nu proceseaza.  Nu, nu cere niciodata de la altii. Asa a fost de mica, fara sa ii spun nimic nici intr-un sens nici in altul. Se joaca cu jucariile ei, daca are mai multe de un fel (gen creta, lopatele) imparte fara probleme, altfel nu.

A, da, in caz ca nu v-ati prins, si ei ii plac cateii. Rau. :D

Stiu ca, teoretic, pe la 3 ani incep copiii sa socializeze, dar totusi, mai ziceti-mi daca ai vostri sunt painea lui Dumnezeu la fazele astea, sa stiu pe unde stau, o trimit la un curs intensiv de sharing is caring au ba? :D

De-ale noastre

Standard

2 ani, 6 luni, 2 saptamani si 5 zile

Am gasit prin buzunarul unor pantaloni scurti trei fise la masinutele din parc. Le-am insirat atenta, pe dulapul din hol, sa nu uit sa le iau in w/e, cand mergem in parcul mare. Le-a vazut Sara si le-a adoptat. Pentru ea, sunt “banutii” de aur din povestea Cocosul cu 2 bani. :)

Ii place muuult sa citim. Abia de vreo 2 saptamani are rabdare sa ii spunem cu adevarat povestile, pana acum ne zorea dand paginile inainte sa terminam propozitiile. Cand cadem la datorie, epuizati de citit de 10 ori ac. poveste, preia ea si bombane acolo: si baba a batut gaina si mosul a mancat oua si cocosul papa apa :)

Acum ritualul de seara e sa-i citesc povesti (inainte rasfoia singura). O rog sa inchida ochisorii, si eu ii citesc pana adorame.  Cred ca preferata ei e Soldatelul de Plumb, pentru ca o tot cere.

Intr-o seara a adormit cu capsorul in mainile mele, zambind. Ireal. Nici nu stiam ca se poate asa ceva. Era cu gura pana la urechi uitandu-se la mine si a adormit asa.

A inventat un joc, spune ca danseaza pe carti. Le insira prin casa, ca niste dale si se plimba calcand doar pe ele, fara sa atinga podeaua.

O intreb daca e fericita. De obicei spune, razand cu gura pana la urechi, smechereste, ca nu (doar cand i-am luat sfarleaza a zis din proprie initiativa ca e). Aseara, cand ii citeam, am intrebat-o iar. Si initial a zis nu, cu gura tot pana la urechi. Dupa care s-a razgandit si a zis ca….un pic.  Sunt cam defecta la capitolul asta, nu-mi amintesc ultima oara cand am intrebat-o daca ii e foame (imi spune ea), dar daca e fericita simt nevoia sa verific periodic.

Vorbeste incredibil de bine si o sumedenie de cuvinte in propozitii complete. Se incurca insa la plural. Un picior, doi piciori. Na, nu poti sa zici ca-i complet lipsit de logica. :D

Ii place sa o pup. Am invatat-o si eu, cu drag, ca daca se loveste si o pupa mami, trece. Si o sa ma vedeti cu fundul in sus pe strada, in fata blocului, pupand un piciorus, sau la masa, pupand degetele. Ba intr-o zi, s-a gandit putin si a declarat categoric ca s-a lovit…cuti :) Sa-l pup si pe el.

Cand ajung eu dupa-amiaza acasa, ea de obicei e cocotata in varful patului la noi (acolo isi face somnul de dupa-amiaza) si rasfoieste poze sau carti. Intr-o zi, cand m-a vazut, a intrebat-o sotzoo cine a venit. Sara a raspuns: O mami. :)

Deci da, eu sunt o mami. I like it.

IMG_8727

Marea

Standard

Am fost cateva zile la mare cu scarbiciul si cu colegii mei misto de care v-am mai povestit (chiar si inainte sa imi zica unii dintre ei ca imi mai citesc blogul :D). Stati linistiti, marea e tot acolo si va asteapta. Drumul pe autostrada a fost ireal. Aproape pustiu, cu bucati in soare printre norii negri si cu tone de fluturi care parca ne-au dus pana aproape de mare. Incredibil de multi fluturi. Albi toti.

A fost dragut, atata ca orice zi fara Sara =

- ce s-ar mai juca si ea in valuri

-ce i-ar placea pestele asta

-ce s-ar catara in barca aia

-ce ar rade la pescarusi

-ce s-ar juca cu fetita asta. Si cu catelul.

etc etc

toate sunt legate de ea, nu scapi niciodata (nu, nici nu vrei) :)

PS. Am facut o gramada de poze dragute (stii ca ai facut o poza buna cand lumea isi schimba poza de profil pe FB. 2 down, but I can do better than that, abia maine trimit grosul. Wish me luck, I’m counting :D)

IMG_7117 IMG_7119 IMG_7124

Why people have children

Standard

2 ani si 6 luni

1. Dupa-amiaza, ne pregateam sa iesim la plimbare si o pieptanam.

Sara: Gata! E fumoasa!

:)

2. Seara, la culcare, Sara in patut.

Sara (pe 3 sferturi adormita, zambind): Mami si bebe

Mami: Da iubita mea, suntem impreuna

Sara (cu ochisorii deja inchisi): Unt pietene bunie!

Nu stiu de unde a scos-o, ca nu i-am zis niciodata asa ceva. :)

3. Ac. premise, peste vreo 2 saptamani.

Mami: Te iubesc.

Sara (cu un ranjet mare): NiU!

Mami: Cum nu, mama? Te iubesc de mor!

Sara (cu un ranjet si mai mare): Iezac! (ea are voie sa zica iezac ca are 2 ani, voi nu)

4. In parc. Sara are la tara o sfarleaza si acum a vazut una la un nene, pe marginea aleii. Nu imi cere sa i-o cumpar pentru ca from some strange reason si ea e genul ala de copil care nu iti cere niciodata nimic. Se uita lung la sfarleaza, asa ca o intreb:

Mami: Vrei sa iti cumpar o sfarleaza?

Glont m-a dus de mana sa-si aleaga una verde, pe care o purta apoi mandra, ca pe un steag, pe drumul spre casa.

Sara (din senin, zambind -na, zambeste mai tot timpul- :D): Multiumes

Mami (surprinsa  fiind de politetea momentului): Cu placere, iubita mea, ma bucur daca iti place!

Sara: Mi pace.

Mami: Ma bucur tare mult mama.

Sara: Unt feicita. :)

:) :) :) :) :) si eu.

IMG_4320

Piticul

Standard

Sambata eram cu Sara prin parc. Si ei ii place sa picteze la prostiile alea la care lasi un salariu in juma de ora. Le stiti, alea cu Mickey, fuglerica sau cum il cheama si toti astia din desene cu priza la plozi.

Ma rog, in timp ce asteptam sa ne bage si pe noi cineva in seama, vine o tanti langa noi cu 2 copii, un baietel mai mare si o fetita (si ea mai mare ca Sara). Mai mancam o paine, mama dispare din peisaj, intr-un final apoteotic ne aduce acuarelele sa pictam.  Toti cei 3 plozi se avanta cu elan. Baietelul un tablou in relief, Sara un pitic, fetita pe Minnie. Fiecare cu culori adaptate propriului obiect de pictat, desigur.

In timp ce ma uitam extaziata la Sara cum ii coloreaza un ochi verde si unul galben piticului norocos, mama vecina alearga  (la propriu) spre noi, urlandu-i fetitei sa stea si sa nu coloreze pana nu ajunge si ea.

Na bun. Aia mica s-a chiorat la ma-sa si a lasat pensula din mana. Cu un ochi vigilent l-a aprobat pe baietelul mai mare care colora regulamentar, la linie si dupa forma, cer albastru, iarba verde etc si s-a apucat sa picteze…n-as zice chiar cot la cot, ca de fapt ea picta mai mult ca fie-sa.

Ai grija! zice. Urechile sunt cu roz! Si ii fac si picatele negre. NU! Nu ii face rochita cu verde! Pot sa ii fac eu buzele cu rosu?

Va imaginati privirea mea, da? Si fetita care statea si se uita la ma-sa cum picteaza, la linie, elegant, corect, precis.

Si ingrozitor de enervant si plictisitor daca ma intreba pe mine (si cred ca si pe fie-sa).

Well.

N-am rezistat.

Am pupat-o pe fie-mea si i-am zis ca e cel mai frumos pitic pictat din tot Universul. :D Ca era. :D

A laudat-o si ea pe fie-sa, imediat dupa. Nu inteleg de ce, ca doar o pictase singura pe Minnie.

Si da, m-am strambat, ca nu ma intereseaza ce motive avea sa picteze ea si nu fie-sa si nu inteleg de ce un copil de 3 ani sau cat avea botul ala de om trebuie sa picteze picatele negre pe urechi si buze rosii la o figurina in parc.

Si doar asa, de completare, Sara a sarit incantata in toate cele 3 balti pe care le-am gasit pana acasa. Pentru ca e copil.

Asta-i piticul. Asa-i ca e absolut cel mai superb pitic ever? :D

IMG_6585

Babute

Standard

Babele sunt enervante. Si nu-mi plac.

Rectific.

Unele babe sunt enervante si nu-mi plac.

Eu o sa fiu o baba (daca o sa am norocul sa ajung baba)  la locul ei, care nu-mi bag nasul in treburile oamenilor, barfesc linistita pe bancuta (sau pe Facebook) cu prietenele mele, tot babute. Practic, nimic schimbat fata de acum. Ma rog, poate banca, ca momentan nu prea mergem impreuna in parc :D.

Dar babele alea care:

1. Dupa ce au muscat, cu proteza, dintr-o capsuna, ii intind cealalta jumatate Sarei

2. Ii ofera ciocolata la 9 luni, fara sa le treaca prin cap sa ma intrebe

3. Tzatzaie nemultumite la mine ca sunt inconstienta ca n-are fie-mea caciula vara la 20 de grade, ba mai mult, se duc la ea sa ii traga gluga pe cap

4. Ma apostrofeaza ca nu-i dau si ei, la 4 luni, in timp ce stam pe o banca in parc, jumatate din inghetatea mea, ca pofteste.

5. O intreaba daca s-a lovit sau daca a suparat-o mami in timp ce ea e la mine in brate, cu capul pe umar, si plange cu tot sufletul mic si neinteles, ca nu vrea sa mearga pe dunga din stanga a pistei de biciclete ci pe dunga din dreapta, si nu poate sa imi spuna ca e obosita si ca e greu rau sa ai 2 ani.

Babele alea sunt enervante. Si prost crescute. Si bagacioase. Ca orice alta persoana necunoscuta (si nici de la cunoscuti nu apreciez abordarile astea) de orice alta varsta care ar face oricare din cele de mai sus. Pentru ca e nepoliticos. Si inaintarea in varsta nu iti acorda automat ceva drepturi in plus.

Sunt si babute bune, si mosuleti draguti, care intorc capul zambind de la partida de sah sau de pe bancuta de barfe atunci cand Sara trece razant cu motocicleta ei mov pe langa ei.

Si data viitoare cand se mai intampla una din cele de mai sus, da, o sa intreb obraznic, la fel cum as intreba orice alta persoana ar intra cu bocancii in intimitatea mea:

Dumneavoastra nu aveti treaba sau ceva?

IMG_1464

Back in business

Standard

Stiti cat de groaza mi-a fost sa ma intorc la buro.

Sau ma rog, de nu stiti va spun eu acum.

Groaza.

Aveam cosmaruri noaptea daca ma vedeam cu fetele de la buro pe zi :)). No offence, gagici, nu erau cu voi.

Mi-a fost atat de bine acasa 2 ani cu Sara :) Mi s-a parut o vacanta.

Dar na, a trebuit sa ma intorc la un moment dat, si da, am zis bogdaproste ca am prins 2 ani.

Well…au trecut deja vreo 4 luni de cand m-am intors :).

Ma, nu e asa rau.

Nu am fost stresata ce face Sara acasa, ca stiam ca e pe maini bune si o vedeam eu ca e ok (eu oricum plec cand ea inca doarme). Cand era ea mica nu puteam ….cum sa zic. Sa cuprind cu mintea momentul cand o sa stau departe de ea fara sa simt ca ma sufoc :). In prima zi sigur ca a fost mai greu. Dar incet incet am reusit sa nu ma mai gandesc la ea tot timpul.

Prima saptamana asa m-am simtit ingrozitor de proasta, I was worried as hell ca toti neuronii mei au trecut la plod si o sa raman pe viata tuta. Apoi treptat treptat am redevenit my usual mambo jambo self :).

Poate putin mai calma si mai rabdatoare. Poate am zis. Dar tot cu gura mare. :)

Imi place sa merg la buro si sa-mi folosesc creierul.  Imi place sa discut cu oameni despre alte chestii in afara de plod (asta nu  inseamna ca nu ma surprind turuind o avalansa de cuvinte despre ea, asa, din senin, fara sa intereseze pe nimeni). Imi place ca inca spun poante la care lumea rade. Sau ca sunt utila uneori. Si ca trebuie sa ma aranjez dimineata (intre 10 si 15 de minute sunt gata de iesit pe usa, nu va imaginati cumva ca imi ia o vesnicie :D). Si ca am unde purta pantofii. Nu pe bune, chiar arati ciudat cu toace de 12 in parc. Si da, imi place sa fiu singura uneori (I always did :D).

E ok, nu regret ca am vorbit 2 ani doar de Sara, doar asta faceam si normal ca doar de asta am scris. Nu retrag nimic si mai zic o data ca e cel mai greu si mai frumos lucru pe care l-am facut eu in viata asta a mea :).

Dar acum m-am intors un pic si la ce eram inainte. Inca sunt mama, deci tot o sa va zic de Sara, dar na, mai fac si altele acum, vedeti ca va povestesc tot felul de prostii.

Sa ne intelegem, vreau sa va incurajez. De fapt, am mai multe prietene si o colega care s-au intors/se intorc perioada asta la buro-uri. :) Nu e dracul chiar asa de negru sa te intorci la scarbici, promit. :).

Da, esti obosita ca naiba cand ajungi acasa, dar tot merge sa construiesti o casuta de cuburi sau sa colorezi un ratoi cu roz si verde. Si am avut si zile in care am fost asa de obosita ca n-am putut sa fac altceva decat sa zac, ca na, se mai intampla. Se mai intampla sa si ajung tarziu. Dar incerc sa se intample extrem extrem de rar, doar cand e musai :). Mi-am dat cam greu seama ca orele alea pe care le mai am seara cu ea, si din pacate nu-s prea multe, vreo 5 :), ea vrea sa le petreaca si cu mine. Cu mine langa ea, jucandu-ma, nu cu mine langa ea, la laptop, in timp ce ea se joaca. Asa ca scriu seara acum, dupa ce ea adoarme :P

Sara a luat totul normal, ca pe o constatare, mami acum se duce la birou ca are treaba. E adevarat ca acum sotzoo are un rol muuuult mai important in viata ei, dar ne cam asteptam la asta :). Si da, e greu as hell, ca inainte eram eu lumea ei si acum sunt doar si eu in lumea ei. Si nimeni nu face lucrurile ca mine, da. Dar asta nu inseamna ca le face mai prost. Doar altfel :). Daca ar face toata lumea la fel, n-as mai fi eu mama, nu? :D

Iar ma duce gandul ca subestimam maimutele astea mici si ca ele sunt echipate sa faca vietii as it is. Si da, deep down inside cred ca am facut si noi bine stand asa de aproape de ea atat de mult timp, in fiecare seara acasa :) la micul vierme. Poate ca acum de aia e asa increzatoare si ne lasa sa plecam, ca na, a avut 2 ani sa invete ca ne intoarcem si ca nu scapa de noi :)).

Sigur ca idealul meu inca e sa fac bani muncind de acasa, dar asta nu se poate, si na, va spun cu sinceritate ca mie mi-e bine si asa, aveam nevoie sa mai fiu si altceva decat mama for a change.

I am aware ca poate suna naspa, dar nu cred ca asta ma face o mama mai rea. Poate altele da, ma fac. Asta nu :).

Voi cum cu scarbiciul? E bau bau au ba? :)

IMG_8467

De weekend

Standard

Mai zic repede ce mai face Sara pana nu uit.

Cica ma-sa e buna si duce (dulce). Nus de unde i-a casunat, ca zau ca sotzoo nu ma alinta asa :D. Nu e insa deloc convinsa daca sunt si frumoasa :P

Intr-o zi cu soare, am intrebat-o daca vrea ceva bun bun pentru cineva mic mic. Cei 91 de cm m-au corectat: Si destept! (ci diestiet) :) Da, aici recunosc, ii spunem des. Si ca e desteapta si frumoasa. Ca e :D

Nu prea mai doarme ziua. Mananca numai ce vrea, cand vrea. Inca sanatos. Nu mai vrea legume la abur, ciorba da. Branza si ardei gras da, orez cu lapte, paste inca da. Mamaliga nu. Iaurt no way in hell (nici eu nu mananc). Fructe da. Mananca ce mancam noi. Fasole. Si mazarea e fasole. Uneori, si varza e fasole.

E sfatoasa.

Imi zice sa-mi aprind televizorul (ea se uita pe poze, are o manie cu asta, deh, cu cine sa semene): apide teevijioru. Nu pot mama, nu stiu unde e telecomanda.

dandu-se jos din pat: tebuie sa cautam, ched ca ieste in bucataiie. :D :D :D :D

Se da in masinutele alea de imi creste pulsul cu 75%. Alea de zboara la mama naiba. A se vedea in poze. Ok, ok, poate ca nu chiar la asa mare inaltime dar tot mi se pare exagerat. Si nici in panzele alea de paianjen nu cred ca o sa pot rezista cu inimia sa se catere. Copaci da. Banci da, liane da, accept. Chestiile alea la 3 m nu.

Si iar a invatat o tona de poezii de unele eu nici nu le stiu, imi mai traduce sotzoo.

Si inca citesc (ta-su adica cu ea :D) tone de carti, tone de puzzle, coloreaza si construieste. Si se plimba cu motiociieta miov prin casa (nus de unde atatea i-uri in cuvinte, zici ca am crescut-o in Banat). Si pe afara, dar mult prin casa. Multumim inca o data (fuse cado) :). Ne comunica scurt. E a u bebe. :)

Si unu doi tei patu sate ot zece.

Si ce culoare e?

Ce litera e aia?

Ce e aia.

Le stie pe toate dar tot ne pune sa i le spunem.

Sicodata in masiute.

Nu vei aptie.

Nu vei papa.

Nu vei nani.

Nu vei baie.

Vei constuim casiuta marie marie. (adica eu, ea ma supravegheaza, arhitectul lui mama si intervine ici colo in punctele esentiale: tot ea darama, sa o pot lua de la capat).

Nu ii plac papusile. Masinile da.

Si are un urlet din asta razboinic si cu intonatie cand ma cheama undeva:

MaaaaaaaaaaAAAAAAAAaaaaaaaaaammmmmmiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII!

Si eu vin fuga fuga la ea si ea e fericita. :)

Am zis ca o inregistrez si mi-o pun sunet de apel la telefon atat ma poate binedispune felul absolut inconfundabil in care ma striga :)

Na, creste :).

Gata, la plimbare cu voi ca e soare afara :P

IMG_8405.CR2 IMG_8368.CR2 IMG_8333 IMG_8248 IMG_8229 IMG_8090 IMG_8024.CR2 IMG_7783

Gata motul :)

Standard

In w/e ne-am intalnit cu Timea la jumatatea drumului dintre Cluj si Bucuresti si am stat vreo 4 ore la povesti la un restaurant dragut de acasa.

Timea este o domnisoara in toata regula, merge aproape singura, vorbeste deja (da, tata, gata) si rade mult. Lumea zice ca seamana cu tati ei, dar pentru mine e Oana in miniatura, desi n-o stiu pe Oana asa mica. Isi strange buzele ca ea, zambeste ca ea, priveste ca ea. Dar cica seamana cu Attila :)). Ei bine, cum spuneam, seamana cu amandoi.

A fost extraodinar de cuminte si ne-a lasat sa povestim cat am vrut. L-a hrantit pe sotzoo cu mult simt de raspundere, indesandu-i periodic bucati mari de paine in gura. Dupa care i-a poruncit sa bea si apa. Sotzoo s-a executat pe tot parcursul serii conform instructiunilor.

In mod absolut organizat, i-am pus pe tava: margele, ruj, carte, agenda (femeie de afaceri), pix, parfum si ca sa ma razbun pentru Sara, si card si bani. :D

A ales pixul fara sa clipeasca, apoi cheile mele de la masina, a vrut omul sa ia banii dar s-a incurcat de agenda, asa ca a luat-o pe aia  si apoi dintr-o miscare si cardul si banii.

Foarte multumita am fost :). La multi ani inca o data Timea!

PS. E si-o poza cu mine, sa nu ziceti ca nu pun, na :P

IMG_7376 IMG_7377 IMG_7442  IMG_7530 IMG_7594.CR2 IMG_7671 IMG_7725

Ce mai face Sara

Standard

M-a certat o fiinta mica si cu suflet negru, stie ea cine, ca nu mai scriu ce face Sara.

Pai e mare de acum, diferentele de la o luna la alta nu mai sunt asa importante.

E bine, vorbeste mult mult, are zile cand mananca de ne speriem si face o burta de copil african si apoi zile cand nu mananca nimic. Canta mai nou, tot felul de cantecele:

Arie mama tita umusica oc, …emotoc!

Un Eleant, se egana…iaaaaaaaaaaanjaaaaaaaaaaaaaaaan.

eata lui itioi, ai in unu ipa doi!

si numara prin casa pana la 10, asta de cand a invatat ciferele i-a placut.

aiuneu aiuneu ai a joc aiuneu aiuneu noon

Si mai face misto de ma-sa. Exemplificam.

Intr-o dimineata se pornise sa-si citeasca cele 40jde catraliaone de carti cu Tom si Jerry si nu voia sa ii vina sa isi bea laptele. Incercand sa o conving sa vina si ea, ii spun:

-Mama, eu ma duc sa imi beau cafeaua.

La care fie-mea zice:

-Tabia ta. (treaba ta)

:D

Sau intr-o zi imi zice ca a facut no 2. Si o intreb unde? si tot imi zice o tot intreb. Intr-un final apoteotic ii fac semn cu aratatorul sa vina sa o inspectez. Se apropie tiptil de urechea mea si imi sopteste ranjind: A acalit :D. No shit :))

Si miliarde de intrebari.

Ce culoare e?

Roz

Ce culoare e?

Albastru

Ce culoare e?

Rosu

si iar.

de 72 de ori.

Uite!

Da mama, e un pisoi.

Uite!

Da mama, trenul.

Uite!

Da mama, cana.

Si citim. Tone zeci de carti. Noroc ca pentru asta il prefera pe ta-su. Cu mine coloreaza :D.

Seara la culcare isi cere o carte si o citeste pana adoarme. A adormit asa: cu cartea langa ea, cu cartea pe ea, cu cartea tinuta dreapta in maini (nu pricep cum) si cu cartea sub ea (aici mi-a fost cel mai greu sa o scot). Doamne fer sa ii duci cartea cu Tom si Jerry cand o voia pe aia cu Mickey ca ma stie tot cartierul.

Ok, hai sa v-o zic si pe aia cu literele, ca poate la 2 ani si 3 luni nu mai suna asa sinistru. Citeste pe litere animalele din cacacica (aka carticica) ei de baie. Na, de ceva vreme. Imi dau seama cat de ciudat suna  chiar si la 2 ani si 3 luni. Nu leaga cuvantul dupa :))), doar citeste literele. I-au placut, stiti. Si va reamintesc ca a mers la 1 an si 6 luni trecute, da ?! Compenseaza si ea cumva :)).

Si e intr-o oarecare pauza de NU. Adica cum sa zic..sort of. Mai auzim si da, ceea ce e asa de bine for a change:).

N-am tuns-o deloc, sa stiti, are parul deja cam cat al meu sau poate chiar mai mare. Atat ca al ei e ondulat natural la varfuri.

Cand plecam undeva vine sa o pupam si ne zice pa, nu se supara niciodata.

Si tuuuuruuuieeeee, mult mult mult, vorbeste, canta, vorbeste canta, vorbeste canta. Doar cand doarme tace :)) Pe bune.

Chiar NU STIU cu cine o semana :P

E foarte cuminte, acum serios :). Si daaaaaaaaa, suntem teribil de mandri si infoiati de ea :)

Ai vostri ce mai zic? :)

IMG_3658