Category Archives: bebe

O maimuta

Standard

Eu am o mica maimuta acasa. Mi-au luat-o pe Sara a mea extraterestrii si mi-au adus o mica maimuta.  Serios.

Imita ce fac alti copii. Mai mari, mai mici, nu importa, ii imita. Cand imita un copil nu te mai intelegi cu ea. Si nu imita cine stie ce cumintenie, va imaginati ca dimpotriva, a prins o pleiada de chestii pe care nu le avea (a se vedea mai jos). Ba mai mult, in ultimul timp maimutaritul parca a luat loc Sarei mele mici si cuminti. Sau se poate intoarce criza de 2 ani? Acum la 3 si 3 luni? Ca tot ma laudam ca la noi n-a fost asa rea.

In primul rand ca se miorlaie. Nu vorbeste normal ci ca un milog: Vleaaaaaaaau si ioooooooooooo aiaaaaaaaaa. Ok mama, si nu poti sa vorbesti frumos? Tie loc flumos vleau si eu aia. Dar varianta initiala e intotdeauna miorlaita.

Apoi ca tipa. Mai, dar tipa. Tipa in sus si tipa in jos.

Vrea sa faca singura. Oricum face singura tot ce poate face singura, dar o apuca jalea de exemplu daca nu poate sa aleaga carnea la Cora. Ceea ce nu e tocmai recomandat ca alege una cu usoare nuante de verde, e mai colorata si mai frumoasa asa, desigur.

Cat am defilat eu cu ea prin toate magazinele de la 0 luni la 3 ani fara sa clipesc acum parca a dat shopping-ul in ea, vrea sa cumpere toate jucariile, toate creioanele, toate culorile, se miorlaie, sa mataie, vlea si vlea. Cand mergem in parc trebuie musai sa cumparam ceva. Ea ma, care nu cerea niciun ac de pe jos.

Sigur ca e intelegatoare, ca pricepe cand ii explic samd, dar pana acum 2 luni nu era nevoie de nicio explicatie, nu aveam situatiile astea de acum. Acum am o maimuta mica si agitata care topaie infernal in timp ce tipa si nu ma asculta.

Uof, sper sa fie doar o etapa si sa treaca. Voi cum mai sunteti these days? Mai usor, mai greu? :)

IMG_9834

 

 

Serbare

Standard

Sambata a avut Sara prima serbare, cu Gradinita Montessano, desigur. A fost la Sala Palatului. Initial am zis no way in hell. Adica am in cap imagini cu plozi terorizati care incep sa boceasca disperati pe scena si parinti care ii cearta ca nu s-au descurcat. Mnot my type. Insa, in stilul deja caracteristic, fie-mea a facut FIX pe dos. :) Le-am rugat pe fete sa o lase totusi la repetitii (v-am mai povestit ca e fan cantecele si poezii). Asa ca, dupa doar o repetitie, a declarat prompt ca ea merge la serbare. Asa ca ne-am executat. Am cumparat rochita (numai eu puteam sa ratez ca trebuiau 2 rochite nu 1, noroc ca am cumparat una de mergea cu ambele dansuri). Ma asteptam sa se emotioneze sau ceva cand ajunge acolo si sa ajungem sa vedem specatacolul din sala. De stiut stia cantecelele si dansurile ca mi le-a cantat+dansat in fiecare zi, dar na.

Ei bine, cand am ajuns s-a prins intr-o joaca nebuna cu inca 2 fetite, cu alergaturi si tavaliri pe jos (in delicatele rochite de serbare, undeva, la inceputuri, si cu oaresce parti albe, mmm spre bej dupa). Era foarte fericita. Pana a venit doamna de muzica sa le ia la repetitii si s-a pus pe un plans si un bocet ca a crezut ca n-o mai lasa sa se joace tocmai pe ea. A declarat convinsa ca nu mai vrea nicio serbare si deja ne instalasem comod in niste fotolii pe randul doi, cand s-a razgandit.

Ne-am intors in culise, s-a jucat (a se citi alergat, tavalit, urcat pe scaune, plimbat cu scaune toate in chiote si tipaituri) cu prietenele ei de la gradi si la final a intrat pe scena. Bineinteles ca mi s-a parut absolut geniala. A stiut toate cantecelele (s-a descurcat si la dansuri). Au cantat 3 cantecele in spaniola, au dansat flamenco, au jucat o piesa de teatru cu regele Midas (cea mai dubioasa chestie ever, I swear) si au dansat sirtaki (cred). Am ras de am capiat. Vorba lui sotzoo, fie-mea danseaza ca el. Oricum, fiind printre cei mai mici, orice ar fi facut era haioasa (sau na, cel putin asa imi imaginez eu :D). Punctul culminant a fost cand si-a piedut un pantofior. O fetita i l-a dat inapoi dupa care a vrut sa i-l ia iar ca sa i-l puna in piciorus. Fie-mea, artista din nascare se pare, continua sa danseze cu un pantof in picior si unul in mana. N-am facut nicio poza reusita, se intelege, eram emotionata (bai si chiar eram foarte emotionata ca o vad asa mare si cum sta ea in culise sa mearga la sarbare, cam trageam de nas, dar restul mamicilor pareau mult mai sanatoase la cap asa ca am incercat sa ma controlez si eu).

Nu am apucat sa vad restul copiilor din spectacol, Sara a vrut in parc dupa, dar parea o treaba foarte serioasa, cu niste masti in forma ba de floricele, ba de albinute (sau ceva) extraterestre, niste masti cu doua fete, complicat. Toti  aranjati, la linie, organizati, musca nu bazaia acolo, ordine si disciplina. O plictiseala. De asta nu-mi plac mie serbarile, pentru cei care le abordeaza asa serios. Lighten up people, nu-i examenul de bacalaureat, ideea era sa isi faca niste amintiri haioase, nu e esential in viata sa stii sa te descurci pe o scena la 3 ani, 6, 10, sau 100. Absolut ca astia micii au fost cei mai varza dintre toti (unul hais, altul cea, alergau care pe unde, Alina fugea sa ii prinda aso), dar zau ca mie mi s-a parut ca s-au distrat (de departe comparativ cu restul „armatelor”). Si noi ne-am distrat pe langa ei, asa ca partea importanta a fost atinsa, restul prea putin conteaza.

Pentru felul absolut relaxat si haios si inteligent si non-stresant in care au abordat chestia asta, le multumesc fetelor de la gradi (Alinei mai ales, cred ca daca renunta vreodata la treaba asta ar avea un viitor stralucit in fotbalul american la cum a placat azi avioanele astea mici de copii care alergau pe acolo :D).

Voi cum sunteti cu serbari, chestii din astea dubioase? Va plac, ati avut, va e frica de ele cum imi era si mie (fie-mea deja intreaba cand e urmatoarea :D)?

IMG_8912 IMG_8934  IMG_9073 IMG_9149

Ce mai citim noi

Standard

Sunt tot felul de colectii dragute, m-am gandit sa va povestesc ce ii place Sarei in ideea ca imi spuneti si voi ce mai citit voi.

1. Cartile lui Eric Carle. (Sara are Prima mea carte despre forme, Omida mancacioasa si Vreau sa fii prietenul meu).

Au putin text, imagini frumoase si sunt potrivite pentru un bebelus :)

Tare, tare mult i-au placut, cred ca au fost cele mai citite carti inainte de 3 ani, le foarte recomand, desi vad ca deocamdata stocul e cam lipsa peste tot.

2. Seria Mica Printesa (Sara are Nu vreau la culcare, Nu vreau la spital si Vreau la Mami). Le-a primit cadou si cred ca sunt preferatele ei. V-ati prins din titlu care e ideea. E o fetita mica care nu vrea sa faca lucruri.

3. Cartile Luciei Muntean (avem Ghici ghici ce voi desena aici si Rime pentru cei mai mici-de asemenea cado, multumim Sim :) ). Cea cu rime ii place mult, cea cu desenul not so much, mai mult pentru poezii, poate si pentru ca nu are mai deloc inclinatie spre desen :))

4. Colectia cu Miffy (Sara are Ziua lui Miffy, Miffy pe bicicleta si Miffy). Tot pentru copilasi sub 3 ani as zice. Sara o mai cere si acum, dar cred ca doar pentru ca i-a fost tare draga.

5. Colectia Disney (Bambi, Printesa si Broasca, Clopotica, Pisicile Aristocrate, Regele Leu). Cam lungi daca ma intrebati pe mine :P, nu sunt 100% sigura ca am atentia ei tot timpul, dar ea zice ca ii plac :)

Si inca o pleiada de carti mai de sine statatoare pe care mi-e lene sa le mai insir.

Astea sunt cartile de zi. Seara la culcare, citeste din seria de la Litera: Fratii Grimm, Perrault si Andersen. Sau Cartea Mea cu Povesti de Noapte Buna sau Povesti alese de la Girasol (sunt mai scurte) sau Povestile Copilariei (care contine si Punguta cu 2 bani-singura poveste romaneasca). Sau cu sotzoo seria de carti cu Mickey (eu ma incapatanez sa-i citesc doar povesti dar recunosc ca a invatat multe din carticelele alea).

Caut si nu gasesc povesti romanesti in format atractiv pentru 3 ani. Adica colorate, parfumate, cu imagini samd. Am Creanga, am Ispirescu, dar sunt din alea doar cu text si se cam plictiseste.

Am mai aflat de la gradi de Povestile din Padurea Muzicala si am rugat-o pe M. sa-mi imprumute una acasa sa vad daca ii place Sarei si sa i le iau si eu.

Pai si cam astea ar fi. Hai mai ziceti-mi si voi, dau o bere/cola/laptic daca imi ziceti unde gasesc eu povesti romanesti frumos aranjate :)

IMG_1263

 

Țe ete ubilea

Standard

Parcă v-am mai povestit ritualul Sarei de culcare. Începe pe la 9 cu băutul unei căni de lapte, continuă cu spălatul pe dinți și 2 (două) ture de v-ați ascunselea (eu și ea, sotzoo ne caută), continuă cu baie, citit 2 povesti (sau 3, depinde de carte) o seară eu, o seară sotzoo, apoi mai „citește” singură și când vrea să adoarmă strigă: Maaaaaaamiiiiiiii. Și atunci o iau în brațe, nu rezist să nu-i spun ce mult o iubesc și bla bla, după care se cuibărește la mine-n brațe și se culcă.

Acum câteva seri, probabil grație declarațiilor mele necontenite, mâța mă întreabă, serioasă:

Mami, țe ete ubilea?

Holly shit. Stând în dungă-n pătuțul mic de copilaș mă scarpin cu stanga-n dreapta capului.

Sincer îmi vin în cap niște imagini cu oameni cu fire scoase care caută cu disperare persoanele cu fire care se potrivesc cu ale lor. Ăăăăăă, la naiba, nu pot să-i spun asta copilului, o să se sperie.

Mama, iubirea e atunci când vrei să stai tot timpul cu cineva și îți e drag orice ar face.

daaaaaaaa? si mai țe?

si mai țe.

Păi,  mai e că indiferent unde ar fi, te gandești tot timpul la persoanele pe care le iubești, cum se gândeste mami mereu la tine.

Si mai vleau un exeplu!

Pai, e când tati vrea să se uite la fotbal și tu vrei să faci puzzle cu el tati lasă tot ce face și se joacă cu tine.

daaaaaaaa? si mai țe?

si mai țe, si mai țe…

Hm. Când mami are răbdare cu tine să-ți răspundă de fiecare dată, deși întrebi de 300 de ori în 2 minute unde mergem acum.

si mai țe?

pffff

Păi de exemplu, e atunci când ai ceva bun de mâncat nu vrei să mănânci singur ci abia aștepți să împarți cu cineva.

daaaaaaaa? si mai țe?

oaitata

Când mami se duce să-și ia o pereche de blugi și se întoarce cu 5 bluze, 1 geacă și 3 perechi de pantalonași pentru tine.

Adicăăăă (zice), iubile e atuci câd noi ne acudiem sub masa din bucătălie si tati ne caută în dolmitol?

:) Cred că a prins ideea, nu?

IMG_1378

Carti

Standard

Nu am visat-o pe Sara blonda, bruneta sau roscata. Cu ochi albastri sau verzi. Inalta sau micuta. Desteapta sau geniala. Nu i-am prea cumparat haine inainte sa se nasca. Si camera mi-a fost greu sa i-o fac inainte sa o cunosc (nu credeti ca lucrurile unei persoane tin mult de personalitatea ei? cum era sa ii fac camera inainte sa stiu cum urla, silentios sau ascutit? :P). Nu mai vorbesc de nume.

Insa. Singurul lucru pe care l-am facut, a fost sa fac o lista. Lista cu cartile pe care Sara trebuie sa le citeasca (nu e o lista mare, sunt must-uri pe care o sa lesin daca n-o sa le citeasca: Habar n-am, Ciresarii, La Medeleni si pana la chestii de oameni mari pe masura ce creste).  Inca o actualizez :).

Sa nu se inteleaga cumva ca ma dau eu cine stie ce cititoare. Mi se pare ca citesc putin, mult prea putin, chiar daca e intotdeauna o carte pe noptiera mea si primul lucru pus intr-un bagaj e tot o carte. Mi se pare ca pana acum ar fi trebuit sa citesc incomparabil mai mult, ca sunt o tona de carti importante pe care nu le-am citit si imi pare rau ca le insel cu contemporani la moda.

Revenind. Marea majoritate a amintirilor mele din copilarie e cu carti :). Citind, mi se citea, cum ma simteam cand citeam o carte, ce vreme era, ce carte citeam cand iubeam un baiat samd.

Si apropos de baieti. Ca aici voiam sa ajung.

Cand eram eu mica, povestile mele preferate erau Fata mosului si Fata babei (pfuai ce ma enerva fata aia a babei) si Hainele cele Noi ale Imparatului.

Mura-n gura, invatam sa vreau sa fiu harnica si sa imi doresc sa fiu isteata. Si zau ca nu m-am visat niciodata printesa, frumoasa sau chiar mireasa ;).

Acum ii citesc Sarei Mica Sirena, Frumoasa din Padurea Adormita si Rapunzel (bai nu erau mai cand eram eu mica, cred ca de Mica Sirena am auzit dupa revolutie :D).

Pai toate duduile astea is cam prostanace, ma scuzati. Mica Sirena se duce dupa ala de-o lasa cu fundu-n balta si se insoara cu ailalta. Frumoasa lui peste prajit nu face nimic, dar nimic toata povestea, sta si doarme pe ea si asteapta sa vina unul sa o ia de nevasta. Iar Rapunzel e vicleana si isi foloseste coditele sa primeasca barbati in dormitor.

Nu serios. Care e morala povestilor astora?

Daca n-am nimic impotriva povestilor cu balauri, si nici nu-mi trece prin cap sa nu-i citesc Capra cu trei iezi ca e prea violenta, in schimb, ma gandesc serios sa sar strategic peste astfel de povesti cu domnisoare blonde si mononeuronale.

Care era povestea voastra preferata cand erati mici, va mai amintiti? Si-aveti vreo poveste de va enerveaza? :))

IMG_5530