Category Archives: bebe

Baby love

Standard

Avertisment! Continut siropos!

Nu imi place deloc sa vorbesc despre cat de mult o iubesc pe fie-mea si ce inseamna ea pentru mine. Insa iaca, totusi, m-am hotarat sa scriu articolul asta, din 2 motive: 1. Pentru fie-mea, sa stie ca ma-sa e in șpagat dupa ea (a se vedea ca vasta majoritate a articolelor sunt in categoria chestii care ma enerveaza). 2. Pentru cei care nu stiu inca cum e sa ai copii (jur ca mie mi se parea un chin-si zau ca nu e chiar asa, vedeam doar parinti extenuati sau in cel mai bun caz plictisiti, cu niste chestii mucioase sau baloase urland; deci nu, nu-mi placeau copii; deloc).

Sara a fost un copil planificat, ca sa nu zic consacratul dorit :). Cu 2 parinti Capricorni nici nu se putea altfel. Am aflat ca sunt gravida intr-o zi de mai, la eco cand i-am auzit prima oara si inima. A fost ok, nu m-am emotionat, nu am plans. Cred ca daca cineva mi-ar fi monitorizat pulsul ar fi constatat ca e constant :).

Am mai scris despre sarcina, a mea a fost usoara. Nu stiu daca am scris cat de extraterestra mi s-a parut toata tarasenia. Inca mi se pare, uitandu-ma la Sara, o minune in cel mai propriu sens al cuvantului. Din nimic a crescut o fetita desteapta, blanda si incredibil de frumoasa (na, e a mea, ce sa zic si eu). Inca nu pot sa wrap my mind about it, imi proiectez imagini de pe Discovery cu fatul crescand, inteleg cumva „tehnica” dar tot nu pricep cum e posibil. Asadar,  o minune. O out of body experience a fost pentru mine sarcina. As mai duce 10 sarcini doar ca sa traiesc senzatiile alea :). Bine, daca i-ar creste cineva dupa, macar un an :D.

Nici cand am nascut-o n-am simtit valuri valuri de dragoste. O fi felul meu de a fi, nu stiu, cert e ca niciodata nu m-am indragostit la prima vedere, a trebuit sa fiu convinsa :D. N-a fost cel mai fericit moment din viata mea, nu am fost extatica. Era un bebelus mic si sifonat care era al meu. Tot ce simteam era o responsabilitate covarsitoare, poate chiar sufocanta cumva si o nevoie impetuoasa sa  o studiez, sa ii analizez fiecare gest, fiecare miscare, fiecare rasuflare (problema a fost ca nevoia s-a prelungit pe un ciclu complet de 24/7 ceea ce a insemnat oboseala cronica in mod rapid :D).

M. cea cu gradi are o fetita cu aproape un an mai mare ca Sara. Atunci cand Sara avea 2/3 luni si eu incercam sa ma conving ca e geniala viata cu un plod (si mnu, nu era) M. a mea mi-a spus teribil de sincer la telefon: abia pe la 1 an asa incepe sa devina misto :)).

Ok, nu stiu daca chiar la 1 an a fost asa o strafulgerare sau ceva, dar cert e ca a fost treptat. In fiecare zi am iubit-o un pic mai mult, si da, chiar cred ca o voi iubi mai mult cu fiecare zi in plus.  Stiu acum ca nimeni in viata ei nu o va iubi cum o iubim noi. Cred ca ea va iubi alti oameni mai mult, si, cu siguranta, daca o sa aiba norocul sa faca copii o sa ii iubeasca mai mult decat pe noi. Dar e ok. Pentru mine, ea e the ultimate love.

Nu inteleg oamenii care spun ca se chinuie sa creasca copii. Da, si mie mi-a fost greu la inceput, si da, si acum am momente cand ma scoate din minti (de obicei cand e mataita in mod nerezonabil pentru o perioada mai lunga de timp-am mai cronometrat, la o ora bubui :D) imi pierd rabdarea si simt ca explodez, dar in vasta majoritate a timpului ma uit ca o curca beata la fie-mea gandindu-ma cat de fericita ma poate face bucatica asta mica de om.

Tot de rau parca zic :))

Ma tot gandesc la un fel de a transmite cu adevarat cum e sa iti vezi copilul razand in hohote, sau sa adoarma in bratele tale, cum pot sa fie secundele alea cand ma duc sa o iau de la gradi si ea alearga spre mine sa ma ia in brate spunandu-le celorlalti copii (imi place sa cred ca mandra cumva):  ea e mami meu! :) Zilele mele sunt infinit mai bune datorita ei. Daca inainte sa o am the highlight of a day era sa ma uit la un film bun sau sa ies la restaurant cu prietenii, acum mi se pare pur si simplu ceva subsidiar. Ce vreau sa fac, ce ma face fericita, e sa stau cu ea. Nu va imaginati ca fac ceva anume. Ea se joaca, eu citesc, ne intrerupem sa sarim impreuna coarda, sa ne alergam prin casa, sa cantam, sa dansam.  Sunt genul de parinte care habar n-are sa faca activitati cu plodul (si uneori ma simt vinovata din cauza asta) dar care se pricepe destul de bine la joaca de-asta, in zadar :D. Cert e ca, chiar daca as fi un esec in toate celelalte aspecte ale vietii mele, cred ca tot as muri impacata. Asta era ce voiam eu sa fac in viata. Atat ca habar n-aveam atunci cand mi-am propus sa fac treaba asta ca o sa fie asa misto :).

Ma streseaza orice eveniment care ma ia departe de ei. Nu imi mai plac deplasarile (am un job la care vrei nu vrei de 3,4 deplasari pe an nu scapi), urasc sa stau peste program (si sunt asa, prin nascare, destul de genul workaholic-plus ca imi chiar place ce facem, mai ales acum).

Tot nu suna ok. Tot nu pot explica. Si ma enerveaza ca nu sunt in stare :)). Bucatele mici de ciocolata de casa. Picioare in  nisip la mare. Cadouri de Craciun. Sa te sarute pe frunte persoana pe care o iubesti. Astea sunt imaginile din capul meu cand ma gandesc la fericire. Ea e bucatica mea perpetua de ciocolata de casa, Craciunul meu zilnic, toate de mai sus.

Uneori ma gandesc daca asa o sa fie si cand va creste. Oare tot asa o sa ne distram impreuna, tot asa o sa radem, tot asa de fericita o sa ma faca, tot atat o sa o iubesc? :) Mi-ar placea sa fie asa. Sa pot rade cu fie-mea in hohote si cand ea o sa aiba 30 si eu 60 (sper sa prind 60, de cand sunt parinte m-a prins o grija din asta absurda sa apuc sa  o vad crescand :D).

Mda. Nu-mi place cum a iesit, dar asta e, mai bine nu pot sa scriu. Copiii nu sunt poveri. Nu ii faci ca sa iti aduca un pahar de apa la baranete. Copiii te fac fericit. Mie imi vine sa ii aduc Sarei in fiecare zi un buchet de flori ca sa ii multumesc eu cat de mult imi da ea mie. Cata stabilitate si emotii si rasete si fericire, da, ma repet, fericire in stare pura :).

De ar fi fost de 1000 de ori mai grea prima luna (la mine e etalonul pentru horror) si tot as fi facut-o pe fie-mea. Nu le plang de mila celor care nu au copii, pentru ca nici eu nu stiam ce pierd cand n-o aveam, doar mi-as dori cumva sa le arat macar o miime din ce inseamna sa fii parinte (si inteleg ca e al naibii de greu de priceput ca nici mie nu  mi-au placut veci plozii-nici acum nu-mi plac, doar fie-mea si cateva exceptii notabile). Cred ca rata natalitatii in Romania (si in lume) ar fi un pic mai mare daca as reusi :D.

Our Kate

Standard

Adica e romanca (e fetita nasilor colegei mele de “banca” sa zic asa), nu e Kate cea printesa. Ei, e si ea o printesa, pentru parintii ei, fiecare fetita e o printesa, nu? :)

Atata ca printesa asta de 11 luni (e cu fix 2 ani si 6 zile mai mica ca Sara mea) face niste chimioterapie, mda, are cuvantul ala cu C care nici nu merita pronuntat.

Are 90% sanse de supravietuire, atat ca asta costa bani. 57 mii de euro. NOUAZECI LA SUTA!!!

Culmea e ca nici macar nu e o suma din aia imposibila.

57 de mii de euro. Cat o masina. Cat geanta unei femei cu bani sau cu sot batran. Na.

Nu stiu cum mama naiba ne-am nascut noi in statul asta unde platim contributie la asigurarile sociale si tot trebuie sa strangem bani atunci cand ne loveste in moalele capului o boala din asta.

Stiti ca nu ma pricep la chestiile astea. Mi se strange si mie stomacul la fel ca voua cand vad un copil bolnav. As vrea sa fie toti sanatosi. Sau macar sa stiu ca s-a facut tot ce se putea face. Cand eu ma duc cu fie-mea in parc sa ma joc cu unica grija cum sa o fac sa rada mai mult azi oamenii aia se trezesc stiind ca daca nu fac rost de niste nenorociti de bani copilul lor poate sa moara.

Mai multe date despre Kate gasiti pe blog sau pe pagina de Facebook.

DONAȚII:
Cont lei: RO75UGBI0000102016115RON
Cont euro: RO68UGBI0000102016116EUR
Swift: UGBIROBUXXX
Titular cont: Katerina Maria Stroie
Banca: Garantibank SA
Agenția: Floreasca

Persoana de contact:
Iuliana Stroie
0735.525.684

Sau prin Paypal aici

1 euro. 3 euro. 5 euro. Serios. Chiar cred ca daca fiecare ar pune cate 5 euro si ar da un share fetita asta ar putea sa traiasca :). Poza de mai jos e facuta la spital, in mijlocul unei runde de chimioterapie. Na. Poti sa mai zici ceva?

1376440_161449594050237_2032710664_n

Sarbatori

Standard

Mie imi plac sarbatorile. Aproape toate. :D

Craciunul de departe pe primul loc, Mos Nicolae, Pasti(i/ile/ele? cum naiba se articuleaza?). Haloween ca e haios sa scobesc bostani cu fie-mea.

Cred ca mi-ar placea si Thanks Giving Day. Pare o chestie misto, se strange familia si mananca impreuna. Curcan, meh.

Ce e asa rau la asta?

Accept cu interes orice sarbatoare. Si Dragobetele uite, cand eram eu mica era musai sa pupi un baiat, clar o sarbatoare draguta. Sau Babele la inceputul lunii martie.

Nu imi place insa Valentine’s Day. Pentru ca e a living nightmare pentru aia de sunt singuri. Numai asta si e un motiv arhisuficient sa o ignor.

Si nici Revelionul. Ziua din an in care toata lumea volens nolens musai sa se distreze. Te doare burta, maseaua sau capul? Ghinion. De Revelion te imbraci frumos si stai pana tarziu sa te distrezi. Singura chestie care m-a facut vreodata sa diger Revelionul a fost o excursie de cateva zile sa vizitam ceva in perioada aia. Asa supravietuiesc. In rest, am incercat aproape tot: munte, restaurant, casa unui prieten, casa noastra. Nu. Mi-e somn si as vrea sa ma culc. E frig ca naiba si imi ingheata nasul la 12 noaptea cand astept niste artificii rasuflate. Vreau in pat, sub plapuma. That would be an excellent New Year’s Eve.

Oare am uitat vreuna?

Ziua mea e sinistra. Sinistra. Nu mi-a placut niciodata (e intr-o zi cand nimeni nu are chef de zile de nastere). In plus, mi se pare prilejul perfect sa imi amintesc ca sunt cu un an mai aproape sa mor. Si mie imi place sincer, atat de mult sa traiesc. :)). Zilele celorlalti imi sunt relativ egale (trebuie sa recunoasteti ca e cumva ironic sa ne bucuram ca a mai trecut un an din viata noastra). Ziua lui fie-mea e simpatica, ca se bucura cand primeste cadouri si e inca mica rau.

Pentru Craciun impodobesc bradul cu mult timp inainte (si la birou am agreat ca il facem de pe 15 noiembrie :D :D :D dar apoi am revenit ca e prea cald :)), dar saptamana viitoare cred ca tot il facem :D). Luni (parca) veneam cu fie-mea acasa de la gradi. Si i-am zis ca am o surpriza pentru ea. Si s-a bucuraaat, ca ce surpriza, ca o vrea, ca acum, ca na, stiti voi :). Cand am ajuns acasa i-am aratat surpriza (niste chestii din alea dupa care desenezi la contur, nu-mi vine cum le zice) si na, i-au placut, dar tot intreba unde e surpriza. Pana am inteles ca in sareza surpriza=tort cu lumanare (de la gradi oare?). So. Ne-am suit in masina, am mers la prima cofetarie si ne-am luat tort. Lumanare aveam acasa. Ne-am cantat la multi ani si l-am mancat foarte tacticos :D. Perfect Monday evening.

Deci da. Imi plac mult sarbatorile, romanesti sau straine, inventate de noi sau de altii, toate care sunt dragute si nu terorizeaza oameni. Voi cum sunteti? Ati intrat in the mood for Christmas or ba?

IMG_3556

Jucarii 2-3 ani

Standard

Observ ca am o tona de trafic cu articolele astea. So, why not. Oricum, as vrea sa mentionez ca cel mai mult tot pe afara ii place : )

Top 10 jucariile preferate ale Sarei intre 2 si 3 ani

10. Instrumente muzicale-cred ca o sa fie in Top 3 pentru anul viitor, dar acum abia le-a descoperit. Ii place sa cante la pian, probabil va primi unul de ziua ei, deocamdata canta la chestia aia de la antemergator.

jucarie-pian-rosu---new-classic-toys-2580843_big

9. E abia pe 9 pentru ca am descoprit-o relativ recent, dar se joaca in fiecare zi cu ea: plastilina Play Doh. Pe asta vi-o recomand ca am mai testat o chestie care nu era practicabila, se faramaita in miliarde de bucatele de nu stiai cum sa i-o ascunzi mai repede.

Play_dough_04799

8. Chestiile de construit (lego, cuburi etc.). Muuult timp am auzit seara de seara: “Mami, ai sa contuim o casusa”

cuburi

7.  Bucataria. I-am cumparat-o anul trecut de ziua ei si ne tot gateste chestii acolo.

bucatarie-si-supermarket-bubble-cook-80253

6. Jocul cu piuneze. Sunt de plastic si nu inteapa, dar Sarei i-a placut foarte mult, tot felul de chestii am facut pe tablita aia.

pioneze

5. Jocul de crosetat/cusut. Nu mai stiu cum se numeste si nu gasesc poza :( Are o tabla din asta prin care pot trece niste fire si e ca si cum ar coase. Nu cred ca sunt foarte coerenta, dar a avut foarte mare succes.

LE. L-am gasit! Asta era

4. Chestii de scris/colorat/pictat. Foarte foarte mult ii place sa scrie. Slava Domnului, am ajuns la 3 ani cu peretii relativ neatinsi (am descoperit recent o chestie mica albastra pe hol dar cred ca oricum a facut-o din neatentie si nu intentionat, a inteles ca scriem doar pe hartie).

index

3. Bicicleta (cea cado de la Papeles, fara pedale, inca merge pe ea, si prin casa, si pe afara).

large

2. Puzzle-urile. Infinit de multa rabdare are. Plus ca zic ca e ceva cu varsta asta, are o memorie fantastica, chiar le face mult mai repede decat mine. Stiu ca suna dubios, dar chiar e adevarat :))

puzzle

1. Cartile. :) Da, raman pe primul loc. Cel mai mult timp pe care il petrece linistita e daca are carti cu ea.

citindAm uitat ceva? Sfaturi pentru 3 ani plus sunt binevenite mai ales ca se apropie sarbatorile :)

Andrei

Standard

Am fost sambata cu Andrei si cu familia lui prin parc. De cand m-am intors la scarbici nu mai iau sedinte foto, doar cele pe care e musai. Si de data asta era musai, pentru ca Andrei castigase la un concurs acum muuult timp in urma. Va spun sincer ca ma duc cu inima destul de grea la astfel de evenimente pentru ca acum inseamna ca din putinul timp pe care il mai am cu Sara mai pierd inca o leaca. Dar sambata Andrei a fost atat de dragut si vorbaret si parintii lui asa simpatici ca m-am simtit eu excelent, chiar m-am relaxat la sedinta lui foto :)). So. Multumesc! :)

IMG_3740  IMG_3876 IMG_3885 IMG_3920 IMG_3983 IMG_4053  IMG_4288

Pufuleti si muzica

Standard

Sau monkey see monkey do.

Am descoperit ca fie-mea e melomana. Dupa ce m-a capiat pur si simplu cu toata pleiada de cantecele pentru copii (si inca imi canta prin casa un cantecel-cred ca e de la gradi-la care eu particip in mod constiincios dansandotopaind prin casa intr-un mod haotic dar foarte apreciat de fie-mea) acum a trecut la ale mele.

Imi amintesc vag cum atunci cand era mica prefera Beatles (cand eram dispusa sa incerc aproape orice sa o linisteasca, am incercat si muzica, doar de Beatles s-a lasat impresionata).

Acum asculta muzica cu mine, in masina, ca na, doar acolo ascultam si noi (acasa nu). V-am mai spus ca ma punea sa ii repet Comptine dúne autre ete. De pe CD-ul asta (ascult un CD la infinit pana ma plictiesc complet de el :D) ii place Major Lazer-Get Free si Michael Buble- Feeling Good. Ok, recunosc, sunt mandra de ea, n-are gusturi rele mai deloc. Protesteaza vehement cand schimb melodia, sau cand dau mai incet, iar daca cumva nu e pornita muzica cand pornim la drum imi atrage atentia.  :).

Asta din ciclul moa ce copil smecher am. Din ciclul help, sunt o mamica disperata! m-a zapacit cu pufuletii.

Da, i-am dat pufuleti. Ce poate fi atat de rau la pufuleti? Malai si sare, na. Mda. Problema e ca vrea DOAR pufuleti. Ieri dupa ce a venit de la gradi a mancat o punga intreaga si a mai baut doar lapte. Atat. N-am aflat inca reteta aia in care o conving rational ca nu poate sa manance o punga de pufuleti in loc de masa. Asa ca m-am gandit sa nu mai cumpar, pur si simplu. Pufuleti, biscuiti, covrigei. Sigur ca ea mananca bine la masa (cel putin in w.e), dar in timpul saptamanii are un apetit din asta nestavilit pentru rontaieli. Ai vostri mananca chestii din astea la modul exagerat? Si daca da, cum naiba ii opriti?

Ideea e ca ma gandeam ca e vina mea. Si ce muzica asculta, ca na, eu sunt DJ in masina dar si ce mancare mananca, ca daca nu imi venea stralucita idee sa ii dau pufuleti nu ajungeam aici. Sigur ca i-as fi luat oricum daca mi-ar fi cerut. Dar n-a cerut (si nici nu prea cere) i-am luat eu. Of.

Pufuleti? Muzica? Anyone?

IMG_3556

Gradi update

Standard

Ok, deci avem 2 luni de cand merge Sara la gradi.

Pai si e bine, e foarte foarte bine, nu am ce sa mai povestesc  :)).

Partea cea mai delicata e…sa zicem…maaaaxim trezitul de dimineata, dar de cand cu ora noua parca si asta s-a imbunatatit.

In rest nu mai zice nimic cand ajunge acolo, spune ca ii plac copiii de la gradi, na, v-am mai zis asta.

Fac o tona de chestii interesante pe care nici nu le mai stiu. I-am facut o mapa cu “lucrarile” pe care le face la gradi (picturi, o oaie din vata, nu mai stiu ce din plastilina).

Insa la ce am fost eu in spagat (si cred ca si sotzoo) au fost muraturile.

Bai. Fie-mea a pus muraturi! Eu, la 31 de ani, imediat 32, n-am pus ever ever ever muraturi, n-am nici cea mai vaga idee cum se procedeaza, e un mister. :)) Maica-mea a pus acum cativa ani dar nu le-a putut manca nimeni. Eu tot mai sper ca fosta soacra-mea sa-mi trimita un borcan cu cele mai bune muraturi din Univers (cica mi-a trimis anul trecut dar a uitat maica-mea sa mi-l dea-imi vine sa plang numai cand imi amintesc). Anul asta le mananc pe ale Sarei. Nu va imaginati cat e de mandra de toate chestiile pe care le produce acolo :). Si zau ca sper sa mai faca si la anul daca i-au iesit bune :)).

Nu mai stiu ce sa va mai povestesc, cu mancatul sta bine, pranzul il mananca intotdeauna, raaar se mai intampla sa se sature cu supa/ciorba si sa nu serveasca felul 2. Dimineata nu se inghesuie ca inca ii dau lapte praf inainte de plecare.

Doarme dupa masa si apoi aterziez eu si top acasa. Scopul principal pentru care am dus-o la gradi, sa interactioneze si sa se obisnuiasca in colectivitate cred ca  a fost atins :)

In rest, asa cum ii povesteam si unei colege, nu mare lucru, era desteapta rau si inainte sa o duc :P.

A avut doar un episod cu o viroza (s-a nimerit in w.e), per total in 2 luni a lipsit doar 1 zi si atunci pentru ca am insistat eu sa o tinem acasa si sa mergem cu ea la doctor. Acum behaie un pic de joi fara niciun alt simptom, sper sa nu fie nimic :)

Deci cam asta, sunt mega happy si vi-i recomand linistita. M. zicea ca poate face o grupa de puradei (adica de-astia de mai mici de 2 ani). Daca intereseaza pe cineva, datele de contact sunt aici.

8.7